Ultimul cerc pe scena vieții sunt un muritornu sunt perfectnu sunt actor, nici visătornu mă cunoaște nimeni pe aicideși mulți știu cine suntdar nimeni nu știe cum suntîncerc să fiu un suflet, doar atâte mult, e de ajuns…rătăcesc zilnic prin ecouri înfundateuneori ascult șoaptele umbrelor printre înconstante suspinedin lacuri de întuneric împletesc stelenoaptea risipesc depărtărilenăscândContinuă lectura „Viorel Birtu Piraianu”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Dorel Rotariu
Culorile Bucovinei Sihaștri ninși, la poale de Rarău,Plecându-și trupul ne ridică-n cer,Ei știu că-i mai aproape DumnezeuCând șoptesc rugi pe-al obcinei lăicer. Pe ochi, cu azurit de VoronețNe-am uns ca orbul ce-și striga amarul,Senin de cer respiră din pereți,Din palidele maici adie harul… Obrajii noștri ard sub patrafirPrecum veșmântul Maicii la Humor,Ca apa în havuzulContinuă lectura „Dorel Rotariu”
Luci Trușcă
În memoria poetului Grigore VieruVis de frate Visează mulți în cosmos să ajungă,Dar visul meu ajuns-a de poveste,Îmi doresc, din suflet, să trec Prutul,La frații mei ce vorbesc românește. Străbunii și pământul sfânt mă cheamă,Vreau să le-aprind la cruce lumânare,Să spun că sunt acasă, fără teamă,Că visul meu e Romania Mare. ,,Sunt iarbă, mai simpluContinuă lectura „Luci Trușcă”
Nely Vieru
Nely Vieru PRINTRE FRUNZE DE TEI Înghețatele-mi visăriUnde s-au pierdut celelalte cuvinteatunci când tăcerea și umbrelene-au devenit morminte? Oh, ce furtună glaciarăa înlesnit dăltuirea unor statui de gheață polarăsuspendate între două universuri paralele? Stalactite și stalagmite căutându-ne inimile criogenate,fiecare inimă în ghețarul celuilaltdăruită și zidită în epoca sării. Nămeți de cuvinte se sparg de zidulContinuă lectura „Nely Vieru”
Mira Mar (Maria Huțanu)
Mai stai… Tu îmi aduci în cale florile Iubirii,fior de Suflet dat în pârg,tristeți se sinucid la țărmul fericirii,cuvinte nerostite în tăceri se frâng. Și dacă m-ai ales tocmai pe minesă-mi zăbovești lângă suspin,mai stai și-n anotimpul care vinesă împărțim Lumină și destin. Alintă- mă cu un sărutși Cerul mi-l așează într-o privireIubirea ta să-miContinuă lectura „Mira Mar (Maria Huțanu)”
Viorel Gongu
Aripi de fluture Când te-am văzut, o crisalidăPurtam în suflet, un cocon,N-aveam nici cheie să deschidă,Iar vraja-n cântec, n-avea ton.Din vânt şi pană de ereteMi-ai scris descântul, care, aziA spart blestemul din peceteŞi te-a făcut, timid să arziCu mine-n aripa pereche,Noi, două vise puse-n foc.Mi-ai dăruit, pentru ureche,Cercei de vrajă din ghioc.Azi pâlpâim în doi,Continuă lectura „Viorel Gongu”
Iulian Crețu
Cuvinte-blestem Îngerule, atât de mult te temi de-albastrul meuși răsădești în mine cuvinte-tumult,cuvinte-blestem.Atât de mult îmi invoci erorile,nesfârșitele mele erori din trecut!N-am nicio circumstanță atenuantăpentru prăbușirea mea.Sunt numai o pasăre-spin,cu limba despicatăde o instanță neînduplecată,și care nu mai are putereaultimului țipăt.Pune-mi sare pe rană, măcar,și adulmecă-miagonia sfârșitului! Redactor șef: Ionuț Pande Director editorial: Camelia CorinaContinuă lectura „Iulian Crețu”
Juan Gregorio Regino: traducere Gabriel Cristea
Păzitorii pământuluide Juan Gregorio Regino Colindă ca forme umaneprin singurătatea nopții.Strunitori de-armăsari auriți,ce fură spirite blânde. Veghetori ai pământului,ce strâng pe-ndelete tributul.Ochi argintii ca o lunăveghind prin beznele nopții. Reflexii de stea-logosteastrălucind tot văzduhul.Umbre ascunse-ale lumii,ce spionează pământul. Părăsesc astă lume doar cândpenumbre se-mbracă în doliu.Sunt moșieri de-ntuneric.Și stăpânii tăcerii ei sunt. traducere – g.Continuă lectura „Juan Gregorio Regino: traducere Gabriel Cristea”
Nică Janet
MANIFEST DE INIMĂ ALBASTRĂ În lume este foametea-n delir,Cârmacii vor doar lux şi chilipir,Dar, pentru pâinea care creşte-n grâne,Te rog frumos, deşteaptă-te, române! Vin crize după crize, ca-n blestem,Că şi copacii din păduri se tem,Dar cum, pe plai, nu vezi picior de zâne,Te rog frumos, deşteaptă-te, române! Pe lângă vulturi, cerul plimbă droneŞi oamenii seContinuă lectura „Nică Janet”
Alexandru Popa
ALO, IUBITO! Te sun să-ți spun că n-ai de ce te teme,Că doar mă știi că-s omul calculat,Dar astăzi, n-a ieșit ca altădat’,C-au apărut atâtea noi dileme… Plătesc căldura, apa caldă, rece,D-aici te sun, că stau la rând ca prostu’,Mai am o mie, însă știu că-i costulLa toate astea, nouă sute zece. Cu două pensii,Continuă lectura „Alexandru Popa”
