Visele nu mor Nu. Niciodată visele nu mor.Ele adorm, în stele căzătoare,și pescărușii le-nsoțesc, pe zare,purtând lumină pe aripa lor.Se odihnesc pentru o vreme-n mare,dar, când le cheamă glas cuprins de dor,se-ntorc la noi, prin timpul călător,să ne aline sufletul ce doare,cu blânda mângâiere-a stelelor,sau cu întâiul zâmbet de culoare,din veșnicia razelor de soare,căci, niciodată,Continuă lectura „Silvana Toma”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Ioana Nana Dodocioiu
Clopoțelul primăverii Pe cărarea prinsă-n gheață,Sub omătul alb și greuO fetiță strânge-n palmeMugur alb, de viață nou. Mamă, uite, l-am culesDintre frunze și omăt,E atât de mic, fragilCa un vis ținut la piept. Dacă-l ții aproape, mamăIarna n-o să mai revină,Că-n privirea ta se-aprindeCea dintâi, caldă lumină. Degetele-i sunt aprinseCa petalele de mac;Dar în gândulContinuă lectura „Ioana Nana Dodocioiu”
Zenovie Cărlugea – Eugen Dorcescu
„Recuperarea alodiului pierdutEUGEN DORCESCU: „CASTELUL DE PE IBRU”Poem epic(Editura Waldpress, Timișoara, 2025) Subintitulat „poem epic”, Castelul de pe Ibru evocă frumoasa poveste a „solitarului castelan” cu nume de legendă, Don Arcan, stăpân peste un alodiul situat pe râul Ibru, undeva „nu departe de Arcani”, „spre Jaleș, spre Stroiești și Sohodol”. Acest întreg „univers autarhic”, înContinuă lectura „Zenovie Cărlugea – Eugen Dorcescu”
Anatol Covalli
Bine-ai venit !… Salut din partea iernii, primăvară!Te-mbrăţişez cu sufletul, cu dragşi fericit că noaptea mea polarăa apucat să calce-al tău meleag. Când te privesc nu-mi pasă că în minesunt viscole, e ger şi cresc nămeţi.Surâsul tău îmi face-atât de bine,de parcă aş trăi în două vieţi. Sunt fericit că pot să-ți văd splendoareadesfăşurată-n magiceContinuă lectura „Anatol Covalli”
Relu Popescu (Viorel Poenaru)
1)Mulți suntem săraci nu pentru că nu avem, ci pentru că nu ne ajunge. 2)Unii oameni cu cât îi cunosti mai mult cu atât ajungi să crezi că nu-i cunosti deloc. 3)Cu certitudine, problemele nu se sfârsesc niciodată, dar nici soluţiile nu au sfârșit. 4)Adevărata ta educație se vede atunci când crezi că nu vedeContinuă lectura „Relu Popescu (Viorel Poenaru)”
Eudochia Sevastianov-Mândru
POETULUI NICOLAE DABIJA Cât trăi-ne-vor poeții,Vom cunoaște rostul cărții-Meniți súntem, prin cuvânt,Să sperăm spre ceva sfânt. La-nceput a fost CuvântulCe a consfințit pământul-Dumnezeu în armonieL-a turnat în Poezie. Cât răsună-n versuri graiul,Pe pământ, aici, e raiul,Căci din codru și din glieSe-nfiripă poezia. Versu-i piatră de-ncercareȘi furtună e pe mare,Și e liniște-n amurg,Când pe valuri steleContinuă lectura „Eudochia Sevastianov-Mândru”
Grațiela Cristina Herghelegiu
În mine nu e loc de primăvară În mine nu e loc de primăvară,Prea multă iarnă-n suflet eu am strâns,Când soarele zâmbește, pe afară,La mine, cerul picură de plâns. În curtea mea nu înfloresc copacii,Au crengile uscate, din trecut,Și nici cocorii nu mai vin, săracii,Căci drumul către mine l-au pierdut. Brândușele nu pot să maiContinuă lectura „Grațiela Cristina Herghelegiu”
Viorel Birtu Piraianu
Surâsul unei femei rătăceam pe țărmascultând glasul valurilor frânteaș vrea să vă spunascultați-mă acume glasul unui scrib nebun ce a găsit pe țărm iubireauneori mângâiam depărtările căutându-ți fațaîți vorbeam despre dragostetu dansai goală între umbrele seriiți-am spălat trupul cu lacrimilenoaptea am creat tăcereasă aud pașii pe nisipul de dordin pietre cioplisem o bancăte-ai desprins deContinuă lectura „Viorel Birtu Piraianu”
Camelia Marin
PĂPUȘI ȘI UMBRE Păpuși bellmeriene înfruntă minotauri,Cu trupuri reci de ipsos și hârtie,Privesc în ochi trecutul cu brațe dezmembrateȘi-mi spun că viitorul e-o pură erezie. Reflexii în oglindă, lumini ascunse-n umbre,Obsesii ascuțite, tic-tac de metronomCe bate-n diateza pasivă-amorțităUn singur son. Banal și monocrom. O umbră trece, iată, cu pași subțiri de vânt,Prin porțile oglinzilor concave.PlângContinuă lectura „Camelia Marin”
Eugenia Spătaru „Adnana”
TIMPUL ȘI VIAȚA Sub pași de timp trosnesc secunde,Și ani, și vieți, și veacuri noi;La geam se-arată chipuri blânde,De copilași cu nurii goi. Trec zile ascunse-n traista nopțiiȘi nopți ascunse-n răsărit;Se-nchină clipa-n fața morțiiȘi gândul umblă pribegit. În urma timpului rămânFrânturi de vise și iluzii;Pe suflete s-a pus stăpânȘi pune punct după concluzii. La mânaContinuă lectura „Eugenia Spătaru „Adnana””
