Tăcerea culorilor Prin porii nopții, s-a furișat înserarea, răsfoiește filele somnului, retușează întrebarea, mâzgălește mirarea. Mai curg ecourile verii, cu poamele date-n pârg, mai curg ecourile primăverii, cu mugurii clipind pe altoi; toate mai curg pe tâmple, în flori de iasomie văruite. Fluturii nu-și mai găsesc aripile, prin jocul de umbre din zări, urcând, ciocârlia falsează, când soarele e furat de nori. Se-ntinde Deșertul Namib, se îmbrățișează două pustiuri; pesteContinuă lectura „Lucica Mocanu”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Alexandru Ioan Filip
Neputință Am învățat o pasăre să zboareȘi câinele să latre la veciniUn cerb nebun să meargă în picioareȘi-un sfânt să stea frumos să te închini Am învățat copacul să foșneascăCopilul să se bucure că-l creștiAm învățat și moartea să trăiascăDar nu pot să te-nvăț să mă iubești. Fără rostAlexandru Ioan Filip E foarte seară-n dimineațaContinuă lectura „Alexandru Ioan Filip”
Madiana Domnița Lascu
Cum ar fi? Cum ar fi viața fără culoare?Cum ar fi ţărmul fără de mare?Cum ar fi cerul fără de nori?Şi dimineața fără de zori? Cum ar fi iarba fără culoare?Cum ar fi cerul fără de soare?Cum ar fi iarna fără ninsori?Şi-ntinse câmpuri fără de flori? Cum ar fi viața fără iubire?Cum ar fi minteaContinuă lectura „Madiana Domnița Lascu”
Ștefan Olaru
Pribeag La focul meu am tot îmbătrânitȘi-am înghețat când n-am știut iubi…Suntem bătrâni deja și n-ai să știÎn îndoiala mea cât te-am iubit…,Și câte nopți am strâns cerșind supliciul,Și sângele mi-am supt, să simt durere,Sunt sclav pe o galeră care-și cereȘi mângâierea umbrei dar și biciul… Mă simt legat de ciuta cea plăpândăCând buzele-mi suntContinuă lectura „Ștefan Olaru”
Cristina Pasca
Mandale Când gându-mi, peste leagăn, s-ancolocit nespus,Și-n neguri fără capăt, el l-a urmat supus —Nu-i fu doar rătăcirea umbrei ce s-a stins,Ci patosul trăirii în ochiul prea închis. Un scutec de orbire pe pleoape-i fuse pus,Și-adâncul neștiinței l-a frânt într-un apus. Dar vine peste viață un cântec în surdină:Tu-mi ești, mult-preaiubito, dorita mea lumină! ÎșiContinuă lectura „Cristina Pasca”
Enda Zura: Tricolorul – inima nevăzută a României
Tricolorul – inima nevăzută a RomânieiEnda Zura Astăzi, tricolorul românesc se înalță nu doar pe catarge, ci și în suflete. E mai mult decât o pânză cu trei culori – e o amintire vie a cine suntem, un legământ nevăzut între trecut, prezent și viitor. Albastrul lui spune povestea cerului sub care ne-am născut șiContinuă lectura „Enda Zura: Tricolorul – inima nevăzută a României”
Tănasă Costina
Menirea omului Bat la poarta timpului mereuȘi îl rog să nu se mai grăbească,Să am timp să scriu lumii-un eseuDespre existența omenească. Aș vorbi de Domnul, ce ne-a datChipul dup-a Sa asemănare,Cu iubire inima a îmbrăcatȘi i-a dat putere creatoare. Aș vorbi de cer, aștri, pământ,Despre-un univers plin de culoare,Despre omul care-și ia avântSă atingăContinuă lectura „Tănasă Costina”
Laura Maries
Pușca năzdrăvană (prima parte) Domnișoară Alexandra, vrei să-l iei de bărbat pe domnul Marin, aici de față? Vocea lui nenea Voicu, reprezentantul primarului, era puțin tremurată. Fata aruncă o privire de încurajare spre cei din jur, dar nimeni nu reacționă. În cămăruța de la intrare se aflau încă patru persoane, mirele cu taică-său și Stana,Continuă lectura „Laura Maries”
Tiberiu Foris
Generali cu multe stele, dintr-un aur de trompetă,cu spoite uniforme și cu șpaga la caschetă,au pornit cu voinicie și având ca unic țelsă își facă, pentru dânșii, statul strâmb, dar paralel. Și-au clădit o carieră cu etaj după etaj,transpirată și muncită cu șantaj după șantaj,întărind, prin contelații, legăturile de clan,toți uniți cu vrednicie în frățieContinuă lectura „Tiberiu Foris”
Georgeta Istrate
VARA MEA Cerul s-a-nfrățit cu lutul,Seva urcă pan,’ la soare,Curcubeu-i dă tributulC-un sărut plin de candoare. Flori și fluturi laolaltă, Fructe coapte-n pomul viețiiRăspândesc culori, miresme,În răcoarea dimineții. Plouă cu soare-n livadă,Aprinzând pletele tale,Irisii, ca de lavandă,Buzele, roșii petale. Se coboara SânzieneȘi dansează-n miez de noapte ,Aerul te amețeșteCu miros de grâne coapte. Zile sidefii se-nșirăPrecumContinuă lectura „Georgeta Istrate”
Zbor spre înălțimi 