Ana Văcărășu

„Cînd vîntul e-o taină, cînd frunza e mută” E-o liniște în cer și pe pământ,De parc-a adormit toată simțirea,Se-aude doar tăcerea respirând,Iar prin clepsidre curge nemurirea. Copacii stau încremeniți în soare,Mai frânți decât soldații în tranșee,Iar păsările-n umbră la răcoare,De-atâta taină, au tăcut și ele. Trosnește piatra sub arsura cruntă,Dar ploaie nu-i să-i umezească gura,Și-unContinuă lectura „Ana Văcărășu”

Ana Văcărășu

AȘ VREA Aș vrea să-mi fii, aș vrea să-ți fiu,În visu-acesta prea târziu,Un gând în care s-odihnești cuminte,Tăcerile ce-ți plâng printre cuvinte. Aș vrea să vin, și-aș vrea să-mi staiÎn palmă ca un strop de rai,Să-mi sprijin sufletul de tineCând orice zbor s-a frânt în mine. Aș vrea să poți, și eu să potSă-mpart cuContinuă lectura „Ana Văcărășu”

Vio sterian

In afara concursului. . ,,EPIGONII”. – Sterian Vio. 2020 Limba noastră-i o comoară, moștenită din strămoși, De la dacul cel viteaz, de la Decebal, Traian,Sângele scris pe morminte, pilda în vene la urmașiCelor ce înmuguresc din limbul, rădăcinii de roman.Am păzit în ani Carpații, pe un plai de mioriță, Scris în versuri de poeți, înContinuă lectura „Vio sterian”

Concurs, Pe urmele lui Eminescu

Bună ziua, prieteni creatori de frumos! Am plăcerea și bucuria de a vă anunța topul 5 al câștigătorilor de săptămâna aceasta la concursul dedicat lui EMINESCU.Avem și câte doi câștigători pe un loc, deoarece au fost creații foarte bune: Cristina Ghindar Greuruș cu poemul „M-ai chinuit atîta cu vorbe de iubire” „M-ai chinuit atîta cuContinuă lectura „Concurs, Pe urmele lui Eminescu”

Ana Văcărășu

DE ZIUA ȚĂRII MELE Mai sunt pe lume multe frumuseți,Sunt munți înalți și codri cu izvoare,Dar parcă nicăieri nu mai găseștiAcelași roșu-nsângerat în floare, Același verde crud și-nmiresmat,Al ierbii care-ți crește lângă casă,Și nici albastrul cerului curat,Ca o perdea pe-a raiului fereastră. Chiar simfonia vântului prin frunze,Cu doru-ți, parcă n-ar sincroniza,Când depărtarea, inima ți-o frânge,Și-aiContinuă lectura „Ana Văcărășu”

Constantin Vaciu

Prima vindecare *prima vindecarenu-i ca ultimagânduri dulci și parfumatesunt uitatele citim pe buze mersulși în umbre dansul cadepașii lipsă să-i sărutecerulplin de acatistese revarsă peste suflettrupul nostru este mascace acoperă nimicul *vindecarea-i energietot ce știmun singur punctdoar natura ne ajutăsă găsimun drum mai bunfloareace purifică luminazâmbetulce-aduce viațamanadulce ca și miereacu iubire pusă-n palmă…

Constantin Vaciu

România e în suflet *fără oameniRomânia nu existărămâne doar un teritoriu tristrâvnit de veacuride barbarii încălecați pe partide *fără păduriRomânia nu existăuităm să respirăm libertateași ne împiedicămde scorburi cioplitecu chip de om bun *fără râuri și lacuriRomânia nu existălacrimile de fericire sau durerenu știu unde să se reverse *fără oamenifără pădurifără râuri și lacurirămâne doarContinuă lectura „Constantin Vaciu”

Elena Coca Mahalu

„Mai am un singur dor” „Mai am un singur dor”În zorii dimineții,Ca visele ce dorSă dea un sens nou vieții,Iubirea să-mplinescSenin, cu trăiri simple,Cât încă mai trăiescSufletul să îmi umple.Când luna-ncet coboarăȘi-apare mândrul soare,Îmi las gândul ce zboarăZilei, să dea culoare.Că viața-i scurtă tareIar visele mă dor,Să aibă vindecare„Mai am un singur dor”.Fiorul grăbit treceȘiContinuă lectura „Elena Coca Mahalu”

Elena Coca Mihalu

Mulți ani, România mea! Zorii mândri se revarsăPeste-al României plaiȘi o lacrimă neștearsăCade pe bătrânul nai,Din care duios răsunăDoina noastră, strămoșeascăȘi pe români îi adunăÎntr-o horă câmpenească,Este hora bucuriei,A celor ce au în sufletTricolorul României,Un grai, un port și un umblet.De sus, din ceruri înalteMihai, Ștefan, bravi eroi,Vor ca-n inimi să tresalteFocul ce a arsContinuă lectura „Elena Coca Mihalu”