VIS CONFUZ În vreme de noapte, sub raze de lună,Se iscă, adesea, în gânduri, furtună,Năluci strălucinde în vis se aleargă,Într-un joc perpetuu o noapte întreagă. Umbre lătărețe se intersecteazăȘi, sub clar de lună, se îmbrățișează,Ochii, vii steluțe, scânteie sub pleoape,Gurile-nfocate sunt tot mai aproape. Contopiri eterice într-un singur trup,În unduiri de raze, c-un oftat prelung,ÎnContinuă lectura „Georgeta Istrate”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Nicoleta Tudor
Cascada dintre lumi O muzică divină ce susură încet,E cântul ce-l rostește, cu fiecare jetCascada fermecată, ce graniță le esteIubirii celor doi și-a zânelor poveste. Cu inima curată și dragostea-mpărțită,Părea că lumea lor, deodată,-i nesfârșită.Aveau prieten timpul, dușman deopotrivă,Iar viața le era, în suflete, captivă. Ce zână minunată! Ce dragoste purtaAcelui muritor, stăpân pe viațaContinuă lectura „Nicoleta Tudor”
Julia Dragomir
Culori politice (revăzută) *Ceva groaznic pluteșteîntre pământ și cer aziîn aerul fetid și irespirabilculorile își dispută respirații*sentimentele indecisecuvintele confuzegândurile nestatorniceși faptele cu două înțelesuriîn clipa în care sunt expusecapătă o culoareși se sfâșie cu ferocitateîn bucăți sângerândereprobabil carnagiu*există ceva mult mai nefastdecât arțăgoasele culoriși sunt nuanțele dintre elecare duc un război aprinsde răsucire și răstălmăciresufletulContinuă lectura „Julia Dragomir”
Ioan Popoiu
Motto: ,,Și când Mielul a deschis pecetea așaptea, îngerul a luat cădelnița aumplut-o cu foc și-a aruncat-o pepământ și s-au pornit tunete și fulgereși cutremur mare…”( Apoc., cap. 8, v. 1 și 5) în vremurile din urmă oamenii vor fi cernuți atent/ toți vom fi trecuți prin sită nevăzută/ ca să se vadă cât cântărimContinuă lectura „Ioan Popoiu”
Simina Păun
Și-nvingător! Nu îmi desena tot câmpul, că nu vreau să mi-l culegi!Să îl lași să-mi înflorească,Mărturie peste timpul când vei reuși să pleci.Să-mi lași rece în odaie, să nu îmi cobori vreo rază!Nici din lună, nici din soare!Timpul tot, tăiat în două,Cred că începe a apune și privirea-ți luminează.O să-ți las că alta dată, oContinuă lectura „Simina Păun”
Alice Puiu
Din faldurile unei eșarfe cu năluciImaginația se-ntrupează in a fi, e o dedublare a inițiativei mereu schimbătoare, uși deschise pentru o geometrie a sensului, dincolo sau altundeva o răstălmăcire de ecouri, ziduri poroase, scrijelite umbros pe latura dreptunghiului care șopteste când verzui – apos, când îngândurat, acei muguri încurcați într-o balansare profetică a imaginației…trec rânduriContinuă lectura „Alice Puiu”
Tatiana Pavel
Resemnare O parte din mine nu mai priveşte ‘napoiLa lumea ce trece străină de vise in doi,Făşia de alb ingropată in nopţi de pripasE tot ce mai strigă, pierdut, din ce a rămas. O parte din mine ridică ochii spre nori,Se roagă la lună şi-i clădeşte altare de flori;Plecată-i e fruntea tăcută, cunună de spiniIiContinuă lectura „Tatiana Pavel”
Mărioara Nedea
CULTIVĂRI Cultiv midii și magnolii, uneori și crizanteme…Le sădesc în amfiteatre și-n mansardele din noi.Toamna-și flutură paloarea aruncând cu anateme,Peste broaște din hârtie, din acvariul unor ploi.Cultiv farduri, chiar și rujuri, pentru moftul celor duși.Vin nămoluri să se-albească și-și dau cu omăt pe față.Boturi ude, carnivore, îmi nechează pe la uși,Ca o molimă din sâmburi,Continuă lectura „Mărioara Nedea”
Ana-Maria Tudorache
Umbre de gând Ploaia de azi a scuturat toți meriiși cad petale albe rând pe rând.Eu, simplă victimă a primăverii,te caut printre umbrele de gând. Cât despre mine, nu-s multe de spus.Genunchii mei încă ating pământulîn încercarea de-a zbura mai sus,reinventând frumosul și cuvântul. Ne-aș recrea pe noi, printr-o poezieflori albe, roze flori, dulci șiContinuă lectura „Ana-Maria Tudorache”
Maria Apăvăloaie
Mamă, Rai cu iasomie Încă mai pășești sfioasă, argintând poteca serii,Când, deschid pe la chindie, dulcea clipă a-nvieriiNestematelor din pumnul, strâns, al sufletului meu.Mamă dragă, mamă dragă… Știi că-nseninezi mereu, Cerul încruntat de nouri? Uite-l! Vrea din nou să-mi plouă.Tu-l cuprinzi de după umeri cu mânuțele-amândouă,Și mi-l treci de pragul casei, îl așezi peste grădină,CaContinuă lectura „Maria Apăvăloaie”
