Prin sala pașilor pierduți Prin sala pașilor pierduți am alergat peste măsurăCăzând ades după izbânzi. Sunt pregătit de-o loviturăÎmi țiuie azi în urechi o liniște ce vrea să țipeRespir din zilele de ieri la adăpostul unei pipe Am transpirat pentru un vis și-am întrupat spre dimineațăUn basm fardat, îmbătrânit. Dar tot se ține de oContinuă lectura „Adrian Vasile Iftime”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Violeta Sabina Lazăr
Ecoul luminii din adâncuri Sunt un fir de lumină rătăcit printre colțurile ascunse ale universului, un fulg de zăpadă purtând în inima lui o lume întreagă. Sunt vântul ce adie peste câmpuri de speranță și vise, o briză delicată ce poate înflori deserturi de suflet. În mine se împletesc ecouri și tăceri, zboruri și căderi,Continuă lectura „Violeta Sabina Lazăr”
Iulia Florentina Paciurea
Fitil Spune-mi, spune-mi o poveste,Mȃndră şi albastră Lună,Vreau să-mi spui ce nu mai esteŞi ce-n veacuri n-o s-apună. Tu, care le vezi pe toate,Cȃte-au fost, cȃte vor fi,Cum de poți atȃtea viseŞi înfrȃngeri să le ştii?! Cum suporți, să vezi aievea,Săbii ce se-ncrucişează,Şi cum poți, către săruturi,Să cobori cu-aceeaşi rază?! Şi văzând viețile noastre,Rând peContinuă lectura „Iulia Florentina Paciurea”
Sophia Charlotte – Maria Amarandei
„Să uite lumea că am fost cândva logodnica unui rege…”Sursa: Maria Amarandei La vârsta de nouăsprezece ani, Sophie Charlotte trăia o fericire deplină, plină de mândrie tăcută: visul de a deveni regină o învăluia cu fiorul măreției. Logodna fusese, în sfârșit, anunțată. Ea își imagina cum va fi căsnicia ei cu dragul Ludwig — celContinuă lectura „Sophia Charlotte – Maria Amarandei”
Vasilica Purice
TE ALEG Nu cunosc, în clipele-mi târzii, Alt drum, alți ochi…îmbrățișare, Decât ale tale – pierdut în frenezii, Flămând de dor, lin în vindecare. Fac din inimă alcov de bunătate, Și te-ntâmpin în albul diafan Să-mi curgi prin vene, râu de șoapte, Să-mi fii șuvoi danubian. Dintre miile de viziuni cu tine, Am ales săContinuă lectura „Vasilica Purice”
Eugen Dorcescu
AVATAR Dormeam. Se prelingea din trupul meuFluidul somn, împrospătând pământulCa o difuză negură. Şi euSpre trupul meu veneam, recunoscându-l. Înaintam în negură. EramFiinţa care-mi seamănă. Şi careSe recunoaşte-n sine. Cum un ramÎşi recunoaşte umbra plutitoare. Şi-am tresărit simţindu-mă. În trupEram cu mine însumi împreună…(Când m-am trezit, alăturea un lupSe oglindea în Râul alb şi-n lună).Continuă lectura „Eugen Dorcescu”
Nicoleta Șurpanu
CUMPĂNA DE APE Îți dau să bei dintr-un ulcior de lutamarul în care să mă înec ai vrut,chinul unei păsări cu aripi frântesă-l simți mereu pe tâmplele cărunte… Îți dau să bei o lacrimă săratădin ochii-n care te-oglindeai odată,pe buze să simți totdeauna sete,doar lacrimile mele să te îmbete… Îți dau să bei un stropContinuă lectura „Nicoleta Șurpanu”
Nicoleta Lupu
Să vii De vei veni în seara de pe urmă,Să bați ușor cu degetul în geam,Arzând de dor, să nu isc vreo furtună,Măcar o clipă scurtă să te am. De vei veni, să porți cămașă neagră,Pășind ca cerbul lin către izvor,Când luna s-o ivi, și-ți va fi dragă,Nu mă privi în ochi, văzând cum mor…Continuă lectura „Nicoleta Lupu”
Vasile Alecsandri – comemorare
Sergentulde Vasile Alecsandri Pe drumul de costişe ce duce la VasluiVenea un om, cu jale zicând în gândul lui:„Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasăAş vrea să zbor, şi rana din pulpă nu mă lasă!”Şi bietul om, slab, palid, având sumanul ruptȘi o cămeşă ruptă bucăți pe dedesupt,Păşea trăgând piciorul încet, dar pe-a lui faţăZburaContinuă lectura „Vasile Alecsandri – comemorare”
George Ceaușu
POEZIA NOPȚII CE TOCMAI A TRECUT RONDELUL PESCARULUI TĂCUTGeorge Ceausu Mă chinuiesc să bag o râmă-n acȘi-njur mai abitir decât birjariiCăci mi-am uitat acasă ochelariiPe când puneam sticloanele-n rucsac. Ca să-mi astâmpăr nervii din stomacÎntinși la maxim, aflați pe avarii,Mă chinuiesc să bag o râmă-n acȘi-njur mai abitir decât birjarii. Deși, de ciudă am motiveContinuă lectura „George Ceaușu”
Zbor spre înălțimi 