Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț

De-ar fi s-aleg De-aș fi ca un cântec, răsărind din adânc,Ca un verde de câmp, ca un galben de pai,Ca o apă curgând într-o ploaie de mai,Într-o zi mă voi face pământ. Mă voi face ce-am fost, înainte de-a fi,Fir de iarbă în vânt, între coasă și cal,Poate-aș fi, spumegând, creastă albă de val,O secundă-ntreContinuă lectura „Flori Cristea”

SCRISOARE Ți-am scris cândva poeme verzi, cu iarbă,știam că n-ai să le citești nicicând,pândea din cer zăpada să le cearnă,dar au rămas ascunse într-un gând, Aveam o clipă între două ere,cum între maluri umbra fără chip,un timp tăiat în două emisferedin care nimeni n-a mai luat nimic. Le-aș scrie iar dar nu se mai arată,deContinuă lectura „Marin Rada”

… și te pătrunde arșița trandafirie, răsădind aripi fragile în copii… O să-mi bat mintea, iubito, până-i plâng câinii de milă și tot îți voi trece sânii prin vâltorile materne ale scrisului de mână!… tot ce strâng ochii din valea vinului, o să se scurgă printre genele de smoală, pacoste, iar frenezia va dura oContinuă lectura „Ioan Pop”

De vorbă cu Îngerul meu În zâmbetul trist din viața pierdută,Prin clipe povară de-atâtea ninsori,Tăcerile-mi ard cu lacrimi de ciută,Și-o unică rugă spre Cerul cu nori Port masca durerii cu râs de paiață,Când caut speranța și-un strop de senin,Dar văd peste tot numai chipuri de gheață,Vânzându-mi dispreț cu-n surâs heruvin. Un țipăt de jale și-unContinuă lectura „Dorina Omota”

SĂ RUP DIN UMBRA TAAutor: Niculaie Cismaru Mă vindec de-ntrebări ca de-o prefațăCe clocoteau prin sânge când erai –Acum, când tot trecutu-n mine-ngheață,Tăcerea îmi vorbește fără grai. Se sparge-un geam din cer în gerul nopțiiȘi ușile se-nchid pe sub pământ –S-a-nfipt tăcerea-n balamaua porțiiȘi chinuie cuvânt după cuvânt. Și umbra ta se chinuie-n fereastră,Să-mbrace unContinuă lectura „Nicolaie Cismaru – comentariu: Vichi Radu”

Rugă N-ai pus în cârca-mi, Doamne, cât ai vrut.Ci m-ai împovărat doar cu atât,Cât ai știut că pot umerii-mi goi,Să ducă-n arșiță, furtuni sau ploi. Au fost și timpuri când, prea istovită,M-am poticnit de viață biciuită.Da-n mila Ta, văzând a mea durere,Îmi tot ningeai din raiul Tău putere. Desculță, când m-am avântat pe drum,M-ai ridicatContinuă lectura „Maria Apăvăloaie”

Diagnostic în ambulatoriu Măicuță Românie ești bolnavă,Agonizezi ambulatoriu zi de zi,Căci starea-ți, vai, parcă atât de gravăN-a fost nicicând și nici nu va mai fi Ne pleacă doctorii peste hotare, iată,Se duc pentru un trai mai omenescIar tu rămâi săracă, netratată,Și îți dispare sânge românesc Și-apoi, bâtrânii tăi, măicuță, plâng,Pentru că-ngheață-n casele sărmane,Cu viața pentru-oContinuă lectura „Nicoleta Tudor”

Spune-mi, suflete Spune-mi, suflete… poți duce tot ce Dumnezeu ți-a dat,Fără lacrimă pe față, fără de nici un oftat?Poți ca să mai rabzi povara de pe umerii-ți plăpânzi,Cum de nu îți plângi durerea, ce-n străfunduri o ascunzi?Poți să pui geană pe geană când pe gând noaptea se lasă,Zâmbetul ce-l înflorești, nu te doare, nu te-apasă?CumContinuă lectura „Anca Man”

Și nu e nimeni… Când m-ai privit, s-au transformat în apesperanțe și-așteptări adânc ascunse,și lacrimile-atâta timp, neplânse,au început să curgă pe sub pleoape. Când m-ai atins, s-au preschimbat în fluturiși mâinile și gândurile mele,și-au început să zboare către stele,să construiască, pentru vise, scuturi. Când mi-ai vorbit, mi s-au topit, în suflet,uitate doruri și nescrise versuri,șiContinuă lectura „Silvana Toma”