ÎNFRIGURARE Te-ndrepţi spre frig, dar frigul vine-ncoace,Trăgând sub el perdele lungi de ploiŞi între noi un clopot loc îşi face,Nedându-ne trăirile napoi E prea târziu ca să mai pleci de-acum,Când au murit cumva în şoaptă merii,Şi plopi se desfrunziră lângă drumÎn bruma dimineţii şi a serii Ştiu iarna care vine pe de rost,Va ninge cosmicContinuă lectura „Marian Florentin Ursu”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Omeoza- o metaforă: Cristina Pasca
Omeoza… o metaforăNe luptăm adesea, poeți fiind, cu anumite bariere lingvistice sau de natură prozodică. Apare ades întrebarea: licență poetică? Sau nu… și iată, mai jos, de ce…Dispunem de niște instrumente extrem de flexibile, folositoare și ingenioase. Cu ajutorul lor putem scrie idei multe, sensuri și gândiri complexe, profunde, în cuvinte puține. Tot cu ajutorulContinuă lectura „Omeoza- o metaforă: Cristina Pasca”
Nicoleta Lupu
Cugetări E- atâta zgomot în această lume,Nici timpul nu mai e ca altădată,Iubirea e acum un fel de-a spune,Prea rar o simt cei care vor s-o-mpartă… Se pierd în nefirescul de iluzii,Și dându-i preț, la rămășag o pun,Când în neștirea plină de confuzii,Nici ei nu cred, atuncea când o spun. Cuvântă fără tact un ,,Continuă lectura „Nicoleta Lupu”
Rony Eduard Codreanu
Umbre … la scuză Din poza ta, mai curg ecouriPrin guri de ochi, din voci nescrise,Iar lumea,-n ale ei veto-uri,Tot face cărțile-n culise. Sub geana mea, cândva, azurulcu dor picta o stea cochetăce-acum, schimbându-i împrejurul,vai, a devenit … cometă! Asa pățesc, în viață, unii,sacrificați precum pionii,când, fără glagori, ca nebunii,în loc de cap, îi ducContinuă lectura „Rony Eduard Codreanu”
Ioan Pop
Îmbălsămare Iată-mă scurs în candele de carne!Iată-mă scurs ca o apă din vaduri!Mi-a săpat valul morții în orbite să-mi toarnefrumusețea de marmură spartă din nuduri. Voi muri în Egipt, înrobit de iubire,și voi arde în Roma lui Nero pe ruguri.Cuibărit în osânda atârnată de fire,Îmi voi umple orbitele goale cu struguri. Și nu mult dup-aceea,Continuă lectura „Ioan Pop”
Camelia Corina Boț
Roua dimineții Sub cupola noptii,îmi spălpăcatuliubirii la picioarele Tale;simt cum infinitulmă cuprinde și,prin mâna Ta,privirea-mise-nalță zidită-nuimire. O lacrimă,agățată de geanacelei dintâi clipiriîti surâdea pe furiș,Tu, sărutând-odivin i-ai prefăcutiubirea în roua dimineții,să ne-adapi pasulcu binecuvântări. Redactor șef: Ionuț Pande Director editorial: Camelia Corina Boț
Anatol Covalli
Încă Încă mai pot să sperşi să visezcã am să mai sculptezîn efemer. Încă mai am un dorplin de dorințicu care pot să zborprin biruinți. Încă în mine ţinca pe-un balsamsperanţa c-o să amun alt destin. Încă nu m-a răpusal vieţii cnutşi nu am fost adusrănit pe scut. Încă mai pot să suiîn mod firescpeContinuă lectura „Anatol Covalli”
Tatiana Popovici -dialog literar cu poetul Corneliu Neagu
Tatiana Doina POPOVICI în dialog literar cu poetul Corneliu Neagu pe marginea poeziei TAVERNA TAVERNA Se pierde decorul în umbra străinăşi vorbele grele, venite-n surdină,alungă perdeaua cu falduri astraledin buza ferestrei cu geamuri ovale,iar muzica rece ce urcă pe scarăîn ritmuri năuce se pierde afară.Din colțuri de stradă ajung santinele,lovind cu pahare de vin înContinuă lectura „Tatiana Popovici -dialog literar cu poetul Corneliu Neagu”
Luminița Trăistaru
În vâltoarea ceții ,,Se Rotesc Fuioare Veștede De Ceață „,Noi pe altarul țării stăm îngenuncheați,Ne răpește timpul încă un strop de viață,Aste vremi răpiră, ba surori, ba frați. În vâltoarea ceții ni se trece anul,Rătăcind prin foame, rătăcind prin frig,Căutăm lumina care a închis-o banulÎn nebuna fugă după un covrig. Zale de întuneric ne atârnă-nContinuă lectura „Luminița Trăistaru”
Ioana Popescu
Divagații Am călătorit desculță și cu haină de-mprumut,mi-ai strigat „te rog renunță”, tot ce faci e Zău, prea mult.Îndemnată de-o visare, c-aș putea să fiu eu iele,m-am tot rătăcit pe mare într-o barcă de nuiele. În realități golașe, nu aș vrea să se repete,mări secate și orașe, rămase fără secrete.Pierdută în ceața oarbă, ce aContinuă lectura „Ioana Popescu”
Zbor spre înălțimi 