NelinișteRadu Iorgulescu Când rătăcită parcăde hazardai dat, iubita mea,cu coasta-n gardși tot izbind cu cerulde pământîn valea nopțiimi-ai găsit mormântÎmi spală ploaiavechiul testamentși-ngenuncheatîn ultimul momentde vara așteptării dintre noice lungă-mi esteziua de apoi.De unde iei fărâma de suspincând eu mă frângpuțin câte puțin,căci fără stele,fără măști sau fardai dat, iubita mea,cu coasa-n gard. Redactor: MiraContinuă lectura „Radu Iorgulescu”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Constantin Mosor
DIMINEAȚĂ TOMNATICĂ Încă o dimineață își întoarceFerestrele cu fața către soare,De parcă-abia așteaptă să se-ncarceCu fericirea noastră! De ce oare? Răspunsul la ciudata întrebare,Mi l-a șoptit o frunză în cădere,Căci vântul n-are milă, nici răbdare!Toamna, e mai hain de cât s-ar cere! Cred că e cea mai dulce dimineață.Ți-am scris ceva pe coala de hârtie!SuntContinuă lectura „Constantin Mosor”
Ana Podaru
M-am logodit cu timpul M-am logodit cu timpul și am plecat departe,Am luat cu mine dorul și-o pagină de carte,Măicuța mi-am lăsat-o plângându-mă cu jaleȘi-am rătăcit destinul care-mi dădea târcoaleȘi am pășit în vreme cu pasul tremurat,Privesc acum în urmă la tot ce mi-a fost datȘi m-am întors o clipă la poarta părinteascăA ta privireContinuă lectura „Ana Podaru”
Camelia Corina Boț
Refuz să mai adorm M-am trezit din somnprivind dansul ielelorpe cerul misterios;confuză,mă opresc între pat,și spirala de luminăce leagă două lumi.Un gândmă-ndeamnă la somn,un altul, mai rebelmă mânăsă mă las absorbităde puterea luminii…Mă-mpiedicde cei care se duc râzândși revin plângând,de cei care își mutilează sufletuldormind,refuz să mai adorm…Doamne, cum e posibil?!Vorbești prin glasu-mi tăcut,Te simt,Continuă lectura „Camelia Corina Boț”
Ștefan Olaru
Destin Din înfruntări cu valuri zbuciumateLăsând în urmă iarna-ntunecoasă,Din fresca amintirilor uitateCocorii mei se reîntorc acasă… Ar fi putut să nu se mai întoarcăDin sarabanda pribegiei lor,Dar și-au dorit același drum de parcăCerșeau vecia ultimului zbor… Au înfruntat cu vechile stindardeUn veac corupt și terciuit de vlagă,Adâncul lor sfințit încă mai ardeÎn cel ce-i pregătitContinuă lectura „Ștefan Olaru”
Ion Sorescu
Întoarcere Prin mine nu mai curg cuvinte.Doar paşii praful răscolescMi-s fum, aducerile-aminteIar gândurile-mi înfrunzesc. În minte fulgeră-ntrebăriCurg amintirile, ca fluturi.Sunt suflet prins de remuşcăriPe drum acum spre începuturi. În nări mi se adună prafulCe-am răscolit cândva copil.Miroase a vecernii satulPoienile îmi par de mir. Am gândul pasăre de pradăZburătăcind pe unde-am fost.Cu paşii stinşi ,Continuă lectura „Ion Sorescu”
Violeta Sabina Lazăr
Jocul destinuluiVioleta Sabina Lazar În acea seară, am început cu două foi albe așezate una lângă alta, fiecare cu propria poveste nespusă, iar jocul de „adevăr sau provocare” era ca un stilou cu cerneală invizibilă, scriind primele rânduri pe filele noastre. Fiecare întrebare era o rază de lumină care pătrundea prin crăpături subtile, dezvăluind nuContinuă lectura „Violeta Sabina Lazăr”
Ionuț Pande
Strânge-mă… Stinge-mă, foc, fluier de mătase,Nod cu noroc, oase, oase, oase… Sâni de bujori, râuri de miresme,Văi cu ninsori, țurțuri de aghesme. Guri de păcat, roiuri de metrese,Stei dezbrăcat stele-n fulger țese… Stinge-mă, foc, fluier de mătase,Ochi intr-un smoc, oase, oase, coase… Drum prăfuit, dungă de lumină,Ard ghemuit, vină albă-n tină… Nod cu noroc, oase,Continuă lectura „Ionuț Pande”
Dorina Omota
Cât mai sunt… În timpul ce mi-a rămasPe acest pământ de focRuga o s-o port în glasPentru cei fără noroc. Pentru cei pizmasi și răiCare-n suflet au veninPresăra-voi peste văiCu stamine de senin. Fluturi albi, ninsori de tei,Vară dulce cu fioriDăruiesc dragilor meiCare-n inimă au flori Pentru cei ce mă citescNu prea am multe deContinuă lectura „Dorina Omota”
Camelia Marin
UN AMURG ABSURD Privesc în amurg un spectacol absurd,Bufonul aleargă mai presus de cuvinte,Regele-faun, rătăcit prin văzduhDansează fandango zornăind castaniete. De-o vecie poeții înhămați la viseNumără nasturii închişi peste plopi,Mai sparg uneori vitraliul păpuşilor tristeŞi fac din cioburi aripi pentru sfincşii miopi. Şi încerc să nu văd, şi încerc să nu strig,Zâmbetul de gheață-mi împietreşteContinuă lectura „Camelia Marin”
Zbor spre înălțimi 