Împărțire Am să-ți mai spun două cuvinte la finalSau poate trei de luna mă inspirăȘi am să strig cărunt, avid și colosalIn timp ce-njunghii cerul cu o spiră Tu vei privi cum curge bolta printre noiTiptil cu remușcare fuge-albastrulSe-imparte cerul și pământul tot la doiIn mine și în tine stă dezastrul Tu ești o simplăContinuă lectura „Dragoș Radu”
Arhive categorie: Fără categorie
Nela Viorica Boca
Bumerang… Nu am averi și nici palate…De mică am învățat ce înseamnă a răbdaChiar de mereu m-au tot lovit săgeți înveninate,Eu Tată, am lăsat să fie voia ta!Acelora ce socotesc cu pizmuialăDe ce primesc răsplată făr” să cer,Am vărsat râu de lacrimi, zeciuială,Dar m-a ținut de mână Tatăl, să nu pier! Se întorc pe rândContinuă lectura „Nela Viorica Boca”
Petre Vatuiu
Nu te întoarce! Te-am așteptat o tinerețe,Că nu știam că nu mai viiȘi mi-am hrănit-o cu tristețe,În nopți târzii, în nopți târzii. Și tot ardea, ardea în mineUn dor pe care l-ai uitatȘi mă ținea legat de tineDeși demult te-ai depărtat. Și câte lacrimi pentru tineAu curs în fiecare zi!De dorul tău, cu orișicineAveam aContinuă lectura „Petre Vatuiu”
Florentina Savu
POETUL E MINERUL Poetul e minerul de cuvinte,E cel care le consideră sfinte,Le extrage din adâncul ființei saleCu bucurie, cu trudăȘi uneori cu jale,Este căutător de aur și de comori,Cuvintele sunt pentru elCa niște flori. Poetul este truditorulCu lămpaș și târnăcop,Care știe să treacă răbdătorDe orice hop.Lămpașul său e mintea ascuțită,Dorința lui cea mai neprihănită,IarContinuă lectura „Florentina Savu”
Paul Spirescu
EU, ADICĂ UMBRA MEA Răscolită de cutremure astralecare cad din univers mereutrece pe la umbra porții taleumbra mea, adică însumi eu ne oprim un secol cât o clipăobosiţi şi frânţi să ne-odihnimdar la tine, Doamne, sub aripăamiroase-a flori de ţintirim şi atunci, învins de boli astralefără să trezesc pe cinevaplec din faţa umbrei porţii taleeu,Continuă lectura „Paul Spirescu”
Angela Petre
Fereastra iubirii Vreau să mă privești ca pe-o fereastră,bucuria-n suflet să-ți pătrundăcând lumina vie te inundăîncărcată de iubirea noastră. Vreau să mă deschizi ca pe-o fereastră,să-mi dai libertate să văd cerulochii tăi nu-mi tulbure misterulîngrădirii către bolta albastră. Vreau să mă miroși ca pe-o fereastrăce deschisă-i lângă o glicină,când te strig, tu să mă țiiContinuă lectura „Angela Petre”
Georgeta Radu
PLANETA MAIMUȚELOR – „„SOLILOC”(VIU) Maimuțoi, maimuțoi…Fel de fel de maimuțoifără suflet, cu ochi goi…Amețiți de opulență,în mandate cu scadență,îi dictează vieții ritmul,mutilându-ne destinul.Noi, cu fața la perete,deveniți marionete,ne-ntrebăm de zor, în cor:„ce se-ntâmplă, fraților?!” Maimuțoi, maimuțoi,bătrâni, tineri, vechi sau noi…Maimuțoii s-au spălat,de păduchi s-au curățatși din mers au învățattârâișul șarpeluiprin somnul poporului,scriu șefilor dări deContinuă lectura „Georgeta Radu”
Eugen Dorcescu
EUGEN DORCESCU CUVÂNT DESPRE POEZIA MANOLITEI DRAGOMIR-FILIMONESCU Cu puțină vreme în urmă, Doamna Manolita Dragomir- Filimonescu mi-a încredințat spre lectură și, eventual, spre formularea unei opinii o culegere de poeme inedite, intitulată Poemul se scrie singur în palmă. Îi cunoșteam, desigur, scrisul, am și comentat unele dintre măiestritele-i tălmăciri din literatura franceză. Dar acest volumContinuă lectura „Eugen Dorcescu”
Ioan Alexandru Filip
Prolog Cuvintele-mi se pregătesc să pleceîntr-un concediu binemeritatAu scris destul pe umbra mea prea recede dragoste, speranță și păcat Au asistat la multele violuridin care s-au născut iubiri din floriPe scena de hârtie multe roluriau cuvântat cu moartea în culori Si-acum firesc din cartea mea nescrisăPun în bagaje lacrima și vinaPrivind târziu la muza-mi sinucisăCândContinuă lectura „Ioan Alexandru Filip”
Ovidiu Oana-pârâu
Stelele sunt cea mai desăvârşită ispită nepământeană. Mi-s ochii steleovidiu oana-pârâu Mi-s ochii stele, picură luminăMilenii, rămân găvane goale,Încarcerate-n rătăciri astraleTărâm sărman cu bezna-n el, regină. Şi peste toate bântuie tăcerea,Torcând din caier firele de smoală,Păienjeniş de nedorită boalăŞi bocet mut ce mântuie durerea. Ultima rază îşi urmează calea,Va poposi, zâmbind, pe fruntea zilei,Nebănuind că-nContinuă lectura „Ovidiu Oana-pârâu”
Zbor spre înălțimi 