Suflete nemuritoare Aron Moldovan În zori de zi prin roua rece,Demult, am alergat prin eaȘi-acuma văd cum timpul treceȘi cum se scurge viața mea. Aș vrea ca azi să nu apună,Să zbor pe vânt în sus spre Cer,Să mă-nfrățesc cu sfânta lună,Să-not în veci cu ea-n eter. Privesc ades spre înainte,Dar, roata se-ntoarce mereuȘi-mi vinContinuă lectura „Aron Moldovan”
Arhive categorie: Fără categorie
Rozalia Grozea
Sonetul iernii Își scutură, toți norii, în poemeNinsorile ce veșnic ne uimescȘi sigur știu că încă te iubescAtunci când dorul prinde să te cheme. Deși cu alb vrea iarna să răsfețeȘi flori de gheață puse în fereastră,Tu să ferești, te rog, iubirea noastră,De gerul iernii, nu cumva s-o ‘nghețe! Cât primăveri mai vin, avem speranțeCăContinuă lectura „Rozalia Grozea”
Teodor Dume
” MESTECENI ARD ASEMENEA UNOR LUMÂNĂRI ALBE ÎN ENORMA CATEDRALĂ A PADURILOR „( Geo Bogza) „”În launtrul meu e o pădure de mestecenio mare de alb, pe carenimeni nu o revendicădimineața aud răsăritulspunând rugăciunea zileila amiază soarele lăcrimează tăcute multă durere în ruga luminiiundeva între umbrele de mestecenisunt eu un suflet cu bilet doar dusinspreContinuă lectura „Teodor Dume”
Amanda Călin
Călători Amenda Călin Se-nalță imperii și palate,Cu străluciri de mucava;Se nasc amoruri, patimi… ToateAjung o pulbere, cândva. Indiferent de al său numeȘi-oricât vrea să se ostenească,Nu-i nimeni destinat, în lume,Pământul să îl moștenească. E ceasul un dușman amarnicCe nu se lasă-nduplecat,Dar și triumful lui, zadarnic –Chiar timpul va muri, plecat. Numai cuvântul, ce dă viațăȘiContinuă lectura „Amanda Călin”
Nicolae Toma
Nicolae TOMAPoemul a apărut în limba sârbă în cartea „NEISPUNJENOST ME BOLI” la Editura „Tibiscus” din Uzdin, Serbia, 2022.În limba română și în limba sârbă.Traducere poetul Vasile Barbu. Dragostea adevărată Dragostea adevărată o întâlneștiO singură dată în viațăSe hrănește cu toate iubirile din visSe umflă ca un aluat de pâineȘi plesnește mirosindA inimă arsă PravaContinuă lectura „Nicolae Toma”
Mira Minu
Zăpadă de raiuri Astăzi ninge ca-n rituri cu ecouri de floare,Liniști mari luminează boabe mici de splendoare…Flori de myrturi suave, flori din ler și flori dalbeÎși așteaptă-n potențe rotunjitele salbe. Ninge ca o vestire, lin pășești în poveste,Te cuprinde mirarea și te-ntrebi unde-ți esteIureșul de-a pătrunde în tărâmuri promise,Poate-n munți de mistere înălțate din vise.Continuă lectura „Mira Minu”
Angela Petre
Pentru că… Întrebări, supoziții, frământări, gânduri, când realizezi că iubirea aceea rotundă, un întreg luminos ca luna plină, este jertfită. Debusolare, lacrimi „și sângele îți îngheață în vine”.Vorbele se consumă mai mult în gând, viața vine cu surprize neplăcute, încât viitorul îți pare incert.Dorința de uitare crește, pentru că demnitatea devine mai importantă decât orice.Continuă lectura „Angela Petre”
Cristina Tunsoiu
Colind V-aș colinda pe fiecare,În noaptea Sfântă de Crăciun,Cu flori de măr și o urare,Să aveți cu toți un an mai bun! V-aș colinda cu bucuriePe voi, cei singuri ș-abătuți,Chiar dacă ora e târzie,Cu mir să vă ating pe frunți! V-aș colinda pe cei bolnavi,Pe paturi reci de prin spitale…Sunteți puternici, sunteți bravi,Durerea fie trecătoare!Continuă lectura „Cristina Tunsoiu”
Ștefan Olaru
Dorință Dă-mi Doamne iarnă fără de noroiCând tot cerșim atâtea în neștire…Și-n inimă iubire din iubireSă se topească gheața dintre noi… Dă-mi Doamne iarna ce-o primeam din cerCând prunci eram, când așteptam minuni,Și când zburam pe-aceleași rugăciuniCu stele prinse-n păr și lerui ler! Topește Doamne iarna cea murdarăDin sufletele noastre insipide…Și-n schimb zăgazul cerului deschideSăContinuă lectura „Ștefan Olaru”
Gabriel Feresuaru
Zbor spre înălțimi Îți plângem azi ființa, coroana ta de spini,Când ne-nălțăm cu toții în zbor spre înălțimi…Și parcă mai ușoară e pana când mă-nchin,Icari ai lumii noastre, în zbor de heruvimi… Cădem la învoială cu soarta mult prea crudă,Las lacrima să cadă în barba albă, udăDe-atâta dor și jale și dragoste nestinsă,Iisus al omenirii,Continuă lectura „Gabriel Feresuaru”
Zbor spre înălțimi 