Nu lăsa… Nu mă lăsa să cad în lutul rece,Să nu lași, iar, uitarea să mă-ngroape,Ascultă timpul care iute trece,Ia-mă de mână, ține-mă aproape. Ninsoarea n-o lăsa să mă atingă,Zăpada să-mi ajungă pân’ la gleznă,Nu mai lăsa iubirea să se stingă,Desculț și gol să rătăcesc în beznă. Nu lăsa ploile să mă inunde,Să fiu unContinuă lectura „Iancu Cătălin”
Arhive categorie: Fără categorie
Flori Cristea
Caii mei, năluci fugareFlori Cristea(poezia zilei, 20 noiembrie 2023) Flori Cristea scrie o poezie cu multe simboluri în care gândurile și visurile sale devin herghelii care pasc prin suflet, prin tinerețe cu amintiri de neuitat, când viața era atât de frumoasă, când și toamna fiecărui an, cu ploi și brume și „culori confuze”, aducea emoții,Continuă lectura „Flori Cristea”
Ovidiu Oana-pârâu
Stindardul viu Eu beau licoarea zeilor! PotirulE plin mereu, ambrozia abundă,Hrăneşte spirit, mirul ei inundăŞi schimbă-n râu, cuvânt umplând clondirul. Izvorul limbii, nesecat îşi poartă,Spre însetaţii vremilor, nectarul.Deşi-l văd toţi, nu toţi se nasc cu harulDe-a toarce stihul viu din apa moartă. Cuvântu-i cel ce ne-a legat de glieIdentitar. Ne-a dat şi libertateDe-a-l preschimba-n milenii-nContinuă lectura „Ovidiu Oana-pârâu”
Moartea Căprioarei- Nicolae Labiș, recenzie: Florentina Savu
Moartea Căprioarei Seceta a ucis orice boare de vânt.Soarele s-a topit şi a curs pe pământ.A rămas cerul fierbinte şi gol.Ciuturile scot din fântână nămol.Peste păduri tot mai des focuri, focuriDansează sălbatice, satanice jocuri. Mă iau după tata la deal printre târşuri,Şi brazii mă zgârie, răi şi uscaţi.Pornim amândoi vânătoarea de capre,Vânătoarea foametei în munţiiContinuă lectura „Moartea Căprioarei- Nicolae Labiș, recenzie: Florentina Savu”
Cristina Tunsoiu
Capriciile toamnei Pe cărarea MONOTONĂ,Blânda vară mai SUSPINĂ…Fiindcă toamna îi ordonă,Să plece-ntr-o SĂPTĂMÂNĂ! Vrea să schimbe tot decorul,PAȘII pe alei RĂSUNĂ,Păsările își iau zborul…Parcă toamna se răzbună! De acum are PUTEREA,Toți bobocii NUMĂRÂND,N-o să treacă cu vederea,Nici o frunză, nici un gând! Când copacii triști SE-NDOAIE,Sub cupola de capricii…Toamna mai întoarce o foaie,Adunând ceva indicii!Continuă lectura „Cristina Tunsoiu”
Ștefan Moldovan
Prin geamul desenat cu flori de gheațăPrivesc uimit la merii din livadăȘi fulgii-mi par că-s fluturi plini de viațăPe crengile-ncărcate de zăpadă. Se scutură încet, purtați de vânt,Din aripi fine fâlfâind ușor,Plutesc în stoluri albe spre pământÎntr-un mirific, ireal decor. Aș vrea ca să îi prind în palma mea,Pe aripi să-i mângâi încetișorȘi mă întrebContinuă lectura „Ștefan Moldovan”
Paul Andrei Rîpă
Amore infinitoRipa Paul Andrei Passo dopo passosulla sabbia frescami vedo nello specchio del mare.Sotto il mio sguardo curiosoanche il cielo si posa sull’acqua.Gioiosa, il mare abbraccia il cielo.Rivivo in questo instantel’amore immenso della mia mamma:amore rumorosotranquillo,pieno di incertezzecosì colmo di certezze,amore infinito. Iubire infinită Pas după paspeste nisipul proaspăt;mă văd în oglinda mării.Sub privirea meaContinuă lectura „Paul Andrei Rîpă”
Cristina Tunsoiu
Întrebare Din file îngălbenite, prin aburi de istorii,Mocnesc mustrări tacite, ale apusei glorii…Răzbat îndemnuri mute de la alese nume,Dar neamurile surde s-au răspândit prin lume! Semințe-n zări purtate de vântul pribegiei,Cuvântul libertate deschis-a porți urgiei…Nimic nu compensează statutul de,, străin ”,Te simți respins și singur, când nu ai rădăcini. Ți-e dor de-o simplitate a națieiContinuă lectura „Cristina Tunsoiu”
Petre Vatuiu
Cântec trist Eu n-aș numi nicicum însingurareAceastă stare-a despărțirii noastre.I-aș spune cântec trist despre iubireȘi l-aș cânta în nopțile albastre. Și nu mă tem că m-ar putea ucide,De tine, dorul care strâns mă ține,Când știu că prins voi fi o veșnicieSă descifrez trăirile cu tine. Te-ai dus la timp, să nu mor prins în vraja-ți,SăContinuă lectura „Petre Vatuiu”
Nicoleta Lupu
Pământ sacru Aveam cândva pe soclu un țel întemeiat,Când pâinea frământam cum frământam țărâna,Pământul era sacru, cu mâna modelat,Că Dumnezeu și muma se contopeau în una. Când ne călcau dușmanii pământurile-ntinse,La miază-zi curgeau secatele izvoare,Mormintele-mbrăcau făclii de jale aprinse,Bolboroseau pâraie de lacrime amare, PRIVIȚI MĂREȚE UMBRE, MIHAI, ȘTEFAN, CORVINE,și-aduceți deșteptarea, văzându-ne cum noi,Ne vindem precumContinuă lectura „Nicoleta Lupu”
Zbor spre înălțimi 