Crucea din palmele mele Urc o treaptă,cobor douăsi iar urc,dar tot mai multcobor…în dreapta,speranțaîmi zâmbeștedin colțul gurii;în stânga,stă pitită deznădejdeașoptind:n-ai s-ajungi în vârfnici azi, nici mâine,oprește-te!Dar voința-mi face cu mâna,cu privirea-ialbastră ca cerul,mă-ndeamnă să mai urc o treaptă…și am urcat,și am tot urcat,atâtea treptec-am pierdut firulanilor ce mi-autrecut prin plete.Au fost ploi reci,dar și fierbinți;șiContinuă lectura „Camelia Corina Boț”
Arhive categorie: Fără categorie
Constantin Mosor
VIOARĂ FĂRĂ STRUNĂ Unui prieten Glasul tăcerii n-are, bietul nicio putere,Nimeni nu poate spune c-aduce mângâiere!Tăcerea nu aduce liniștea mult visată,Ci doar o amăgire, de fiecare dată! Tu taci, eu tac, iar asta nu-nseamnă liniștire!Ogoarele tăcerii n-au muguri de iubire!Două tăceri nu-nseamnă mai mult decât o umbrăBolnavă de-ntuneric, ca o gândire sumbră! Tăceți-vă, dar numaiContinuă lectura „Constantin Mosor”
Popa Nastasica
Mă doare Toamna Adie vântul în mângâieri de soare,Scaldă cuvântul și-l afundă-n mare,Cuprinde-n zare, dintr-un arcuș, aleanul,Stârnește-n ape nisipul și mărgeanul. Se-adună norii… îmi spintecă obrazulO ploaie rece, agită-n mal talazul…Sărac e gândul și fața mi-e lividă,Prin zile sumbre am inima avidă. Se-ntoarce toamna și cântă-n glas de muză,Mătură-n cale de pe-o alee-o frunză,În ploiContinuă lectura „Popa Nastasica”
Lorica Mihăilă
Atât a fost… M-am așezat pe caldarâmul viețiiprivind la pietrele din el, pe rând,un loc au ocupat în plaja sorții,au viețuit acolo și în gând. Au tot trecut prin pace, prin războaie,au râs și-au plâns cu lacrime de ploice le-au spălat adesea de noroaie,nebănuind infernul de apoi. Au alinat de-atâtea ori durereace-a cauzat-o spațiul dintreContinuă lectura „Lorica Mihăilă”
Marilena Răghinaru
Îmi ești, Poezie! Te-ai zămislit din lacrimi de iubire,Ai adunat frumosul în cuvânt,Ești dorul întrupat din nemurire,Unirea dintre stele și pământ. Credință ești pentru oricare sufletCe năzuiește către absolut,Îngemănezi dorință, plâns și zâmbet,Prin tine, infinitul s-a născut. Ne porți ades prin locuri legendare,Ne contopești cu falnicii eroi,Călătorind prin lumi imaginare.Visând, ne-aduci trecutul înapoi. Ești mângâiereaContinuă lectura „Marilena Răghinaru”
Florentina Savu
TU, FEMEIE…Florentina Savu Tu, femeie, ce-ai pățitDe-n bucăți te-ai risipit?Ochii tăi de ce sunt triștiDe ce-n tristețe insiști? Ce e-n pieptul tău, îmi spui,De durerile îți suiPână la munți din cer?De ce te-ai pierdut în ger? Suferința îți e nor!Ceri o mână de-ajutorSă-ți aline din dureriȘi să-l regăsești pe ieri? Te rog cioburi să-ți aduniȘiContinuă lectura „Florentina Savu”
Luminița Trăistaru
Din lut și duh Din lut și duh făcut-ai Doamne, omul,I-ai dat iubirea-n dar… divin parfum,I-ai spus să fie roditor ca pomul,Lumina să-ți urmeze pe-al său drum. I-ai dat tot ce-a avut de trebuință,L-ai păstorit cu duhul tău divin,Dar Doamne, stropul rău de necuviință,S-a strecurat în cupa lui de vin. Și-a devenit un fel deContinuă lectura „Luminița Trăistaru”
Mihaela Borzea
POEM DE DOR, DE TINE ŞI DE ŢARĂ Tot ce respir mi-e Dor şi sfâşiere,Buchet de tatuaje-n glezna dreaptă,Mi-e arşiţă-ntr-un strop de mângâiere,Mi-e grâu ce frâmântarea şi-o aşteaptă. Tot ce respir mi-eşti Tu punând furtuniiSmaralde-nzăpezite-n curcubeie,Mi-e mâna ta întinsă spre nebuniiCe-au îngropat în cer a lumii cheie. Tot ce respir mi-e Patria bolnavăDe sângele-nchegat înContinuă lectura „Mihaela Borzea”
Dragoș Radu
Tablou floral Au înflorit din trupul meu și criniiDe parcă m-a îmbrățișat zăpadaPetale de salcâmi ca peregriniiÎn zbor își desfășoară cavalcada În pieptul oaselor și chiar din brațeeu o să-mi fac un foc înalt de preriesă-mi ardă nopțile trufașe, hoațefrisoane delirante să se sperie Să îmi erupă rădăcini din gambeiar în pământ să mă cununeContinuă lectura „Dragoș Radu”
Peteleu Alexandru
Rondelul rozelor ce plâng Sunt trist când rozele se plângCă Toamna le ia splendoarea,Se-ofilesc, își pierd culoarea,Se-nclină la pământ, se sting! Vara ne’ncântau privirea,Dar a venit frigul nătâng!Sunt trist când rozele se plângCă Toamna le ia splendoarea. Câte tristeți în mine strângȘi nu-mi găsesc alinarea,Când soarta rozelor deplângȘi scrutez în apus zarea. Sunt trist cândContinuă lectura „Peteleu Alexandru”
Zbor spre înălțimi 