Ploaie de toamnă Parc-ale mele-s pustiile câmpuriŞi ploile toate şi vechiul frunzişCând fiara tristeţii răzbate prin simţuri,Ecouri de bronz cad pe acoperiş Ia-mi umbra de mână şi pleacă, femeie,Păşi-vom desculţi pe-un tărâm nevăzutŞi păsări de foc vor veni să încheieDestinul născut dintr-un singur sărut Tu lasă-te pradă doar gurii meleŞi sânii tăi pradă mâinilor reci,ÎnContinuă lectura „Marian Florentin Ursu”
Arhive categorie: Fără categorie
Adrian Vasile Iftime
Mai sunt autor: Adrian Vasile Iftime Vinul fierbe astăzi în pocale sfinte Noi murim de-atâta viață pe pământ,Merg prin lume îngropând cuvinte, Și mă-ntreb în zori dacă eu mai sunt.Serile revarsă peste mine vina,De-a te regăsi cât încă mai ești,Anii peste toate mai păstrează clipaRegăsirii noastre prea firești.Merg prin anotimpuri și-mi feresc privirea,De atâta secetăContinuă lectura „Adrian Vasile Iftime”
Florentina Savu
LA CE MĂ GÂNDESC…Florentina Savu Uneori nu mă gândesc la nimic. Îmi simt mintea golită de cuvinte, de gânduri, de tot… Cutia craniană suspină din cauza curentului care o bântuie. Inima îmi este rece, rece ca un sloi de gheață. Simt trosnetul acestuia prin toate atriile. Dar nu mă doare…Da, da, inima nu mă doare!PrivireaContinuă lectura „Florentina Savu”
Aura Popa
Din poarta inimiiautor: Aura Popa Mereu mă întreb dacă-i ultima toamnăpe care în zare cu ochii-o petrec…Nu știu ce din mine la freamăt mă-ndeamnăcând stoluri grăbite prin față îmi trecși cântă rugina în frunze a moarte,când tace seninul sub pledul de nori…Mereu mă întreb dacă-am timp mai departesă merg pe această cărare cu floriși albe,Continuă lectura „Aura Popa”
Mihaela Vaida
Maci Inimi de focse-nalță arzând pământul.Setea își leagănă corpulprin forfota macilor.Din loc în loccâte un fulger spintecă cerul.Pe cărările vieții oamenii pășescîn vârful picioarelor.Un fluture rătăcitrămâne zdrobitîntre două îmbrățișări.În nări încă persistă mirosul de iarbă crudă.Nimeni și nimicnu tulbură liniștea dinaintea furtunii.Tu, cel ce ascunzi tainele sufletuluinecuprinse în rugăciune,iubește și dăruiește! Redactor șef: Mihaela VaidaContinuă lectura „Mihaela Vaida”
Eduard Bucium
Mirăriautor: Eduard Bucium „Ce bine că eşti”, ce soare, ce ploivor scrie cu noi, într-o vară, poveşti,ce flori, ce ninsori de trifoi cu norocvor da, la un loc, ceasul vieţii ‘napoi!… Ce simplu că sunt, aici şi acum,pe singurul drum unde pasul măruntmă duce, cu cruce cu tot, catre cer,şi sunt efemer ca un focContinuă lectura „Eduard Bucium”
Manuela Cerasela Jerlăianu
DiferențaDe atâta cunoștință, de atâta multă carte,Văd scriitorimea noastră cum se duce mai departe,E-ngâmfată până peste, c-a trecut de răsărit,De parcă-n trecut alți oameni pe pământ n-ar fi trăit.Însă, de-o privești și altfel, când o iei cu de-amănuntul,Între oameni, diferența, o arată doar pământul.El e locul-n care omul șade făr’ de-nvățătură,Fără dragoste de-avere, de iubireContinuă lectura „Manuela Cerasela Jerlăianu”
Georgeta Radu
ÎN ZADARGeorgeta Radu Ard lumile de dorul Veșnicieiși visele neliniști ostoiesc,suflete vechi în nori se-adăpostesc,purtând cu ele taina alchimiei. Înnebuniți de patimile toate,în vortexul strigării neputinței,înfrânți de prea trufia umilinței,trec oamenii prin viață, dând din coate. Neîmplinirea sap-o ran-adâncăce blestemă IUBIREA ne-ncetat,ne-nțelegând că sufletul curat,în flori de colț, trăiește pe o stâncă. Dar ce îiContinuă lectura „Georgeta Radu”
Gabriel Cristea
Înlăcrimând pădurile desculțe Mlădie și hoinară-i Simplitatea,Bucolic fluierând prin grâne coapte;Rotesc în juru-i mreje murmurândeȘi cufere cu pietre nestemate;În van roiesc – e-o novă călătoare! Nu-și face chip de aur din țărână,Căci ochii ei sunt cântece solare,Înlăcrimând pădurile desculțeC-un chihlimbar ce cotropește-o frunză,Precum soldatul, lumile barbare. Fântânile bătrâne o respiră,Tot scârțâind din cumpăna semeață;Coloană senectută-aContinuă lectura „Gabriel Cristea”
Ioan Avram
Cătând a lumii taină De-atâtea ori iubito privit-am sus spre cer,Găseam albii de râuri de unde scutur’ norii,Urmam Calea Lactee, călătorind lejer,Cu aripi de lumină ce ne-împărțeau cocorii. Deși trecu o viață,cătând a lumii taină,“ȘI AZI ÎMI PARE CALEA LACTEE UN MISTER…”Privesc cum ea străluce în stol de opalină,Să prind o șoaptă-n vise, cu tine,Continuă lectura „Ioan Avram”
Zbor spre înălțimi 