ARUNCĂ POVERI! Sisifice poveri pierd rostul vieții,în drumul lumii pe versanții vremii,în nopți târzii sau miezul dimineții,în goana măsurată în decenii. Zadarul vieții-ntunecă simțireși golul e-adâncit prin nerăspunsce crește, ‘n pofta de îmbogățire,un vierme, care sapă-n om, ascuns. Zi după zi, crezi că păcălești Moartea,zărind comori în orișice gheșeft,uitând că ea își ia tot timpulContinuă lectura „Georgeta Radu”
Arhive categorie: Fără categorie
Adriana Rușățeanu
SĂ NU CERȘEȘTI!Adriana Rușețeanu Sa nu cerșești iubirea niciodată.Cu mâinile întinse să nu stai.Iubirea ce ți-e scrisă-ți va fi datăDe Cel ce-a inventat-o chiar din Rai. Să nu aștepți îmbogățiri deșarteȘi fala care vine la pachet.Căci toți suntem datori c-o moarteȘi vom pleca cu mâinile pe piept. Să nu cerșești nimic în astă lume.Prin viațăContinuă lectura „Adriana Rușățeanu”
Domșa Lucian
Fragment din romanul Măriuca Pentru selecție revistă Valer era un flăcău înalt și subțirel, cu părul negru și des. Avea pomeții lungi, iar sprâncenele groase încadrau doi ochi vii la fel de negri. Deasupra buzelor subțiri vegheau o mustăcioară închisă la culoare și un nas drept. Sub tâmpla stângă avea o tăietură care începea deContinuă lectura „Domșa Lucian”
Marin Rada
TRISTEȚE DE TOAMNĂ Așteaptă iarăși toamna la răscrucede parcă s-ar întoarce înapoiși, lăcrimând, copacii-n câte-o cruce,rămân pe ramuri desfrunziți și goi. Un cor de îngeri tulbură pământul,prin buncăre se-aud copii plângând,e liber până-n depărtare vântulsă risipească norii dintr-un gând, Cei care știu iubirea, nu au teamă,se-mbrățișează strâns, chiar dacă plâng,cum plâng de prea mult dor,Continuă lectura „Marin Rada”
Violetta Petre
Un anotimp numai al nostru… Simt cum se-ntomnează vara, vara asta ce n-a fostDecât doar o amăgire, ca un vis pe care-l uițiNe rămâne anotimpul, singurul ce are rostAnotimp numai al nostru-n care grijile-mi înfrunți… Primim viața pe sărite, așa cum ne este datEu îți dau totul, iubite, atât cât mi-a mai rămasTu îmi potoleștiContinuă lectura „Violetta Petre”
Lorica Mihăilă
Aș vrea să știu… De ce nu-mi ești, de ce nu-ți suntși fi-vom oare amândoi?când stropi de ploaie ne pătrund,și spală gânduri ce n-ajungsă le-mpărțim între noi doi…de ce nu ești și dacă ești,de ce nu-mi zici?să știu și eu ce vrei să spuicând îmi vorbești,să te exprimi e-atât de greu?hai, spune-mi azi, cum teContinuă lectura „Lorica Mihăilă”
Teodor Dume
ION, INSCRIPŢIA DE PE MORMÂNTUL TATĂLUI MEU(Autor: Teodor de Dume) în dimineaţa aceea când ceaţa împânzisebătăile clopotului uitat netrasde multă vremeşi-a legatsufletul cu nojiţe apois-a dus în lumea în caretăcerea înnobilează sămânţa urma numelui său dăltuit pe flacăralumânării încă nestinsăîmi apropie privireaorbecăi prin hăţişuri şi lacrimipaşii nu mă duc niciunderespir greu din ce în ceContinuă lectura „Teodor Dume”
Florin Dediu Suceveanu
Și nu mai rîd și nu mai plîng(fragment)de Florin Dediu Suceveanu Ce-a fost în mintea mea, ce nebunie,De am crezut cînd îmi spuneai că am,Eu, dragostea, el, stearpa cununie?Adio rai! adio lui Adam! De mai părea c-aveam vreun strop de viață,De mai părea c-aveam vreun dumnezeu,Că înc-aveam tot răsăritu-n față,De mai părea… tu m-ai făcutContinuă lectura „Florin Dediu Suceveanu”
Angelica Manole
Căutări prin doruri… Prin vânturi colorate și boabe mari de rouăPășesc pe prispa casei,unde se-adună timpul.E tristă bătătură, are broboadă nouă,Își piaptănă copacii de frunze anotimpul. Lăcata veche de la ușă stă într-o ureche,Iar geamurile oarbe au pânze de păianjen.Pe un perete scorojit e o icoană veche,Tavanul casei mele s-a micșorat c-un stânjen. Pe masăContinuă lectura „Angelica Manole”
Cristina Tunsoiu
Bucăți de cer Bucăți de cer sunt ochii mamei,Un colț din raiul nevăzut…Miresme ca din sânul toamnei,Căldura verii ce a trecut! Iar vocea ei liniștitoare,Mă așază pe-un făgaș firesc,Când volbure nimicitoare,Prin colbul vieții mă trântesc,! Chipul blajin ce îmi surâdeȘi mă întreabă de mai pot,Sub zâmbet grija își ascunde…Caci pentru o mamă suntem tot! ÎnContinuă lectura „Cristina Tunsoiu”
Zbor spre înălțimi 