Arhive categorie: Fără categorie

Marius Ionescu Dacă mâna ta… DACĂ MÂNA TA TACE E PENTRU CĂ E O SCOICĂce-şi ascunde secretele şi amintirileca într-o valiză venită dintr-un lung voiajde pe mare… Dacă mâna ta vorbeşte, e pentru că e un valcare urlă din adâncul amintirilormesaje de luat aminte şi de învăţatdin stele… Dar mâna tanu era decât o amintirecareContinuă lectura „Marius Ionescu”

TRAISTARU LUMINIȚAUn murmur ,,Când voi fi liniștit, voi scrie un vers”,Se aude un murmur născut de dorințe,În mine se naște un alt universCe-și scutură rodnic astrale semințe. E liniște mare și-i totuși furtunăDe șoapte obosite, ce nu se oprescSă caute întruna o geană de lună,Să țeasă un vis despre aripi ce cresc. Când luna seContinuă lectura „Luminița Trăistaru”

LILIANA POPA „Când voi fi liniștit, voi scrie un vers”și versul a rămas neșters scria Bacovia cândva într-o clipă rătăcităde alții tălmăcităera doar un popasun gând fără glascăci viețuiaîntr-un perpetuum mobileal imaginaruluiefigia hoinaruluipe care îl respira și îl trăia în liniștea safără conturdeleaturprecum un zeuinstantaneu sensibilitatea sao stare de spiritLirica sa, depresiv-nevroticăhaoticăLirica sa, existențialăesențialăsubstanțială vețiContinuă lectura „Liana Popa”

CRISTIADES MARIANA CÂND VOI FI LINISTIT VOI SCRIE UN VERSMiercuri, primăvara… „Când voi fi liniștit, voi scrie un vers”despre albastrul și liniștitul mersal secundei acesteia de miercuri,într-o primăvară, în Univers… Când norii plâng și-n râuri crețe trecspre alte mari ținuturi cu odihnă și popas,aici, în lumea mea rămasă pe o bancă veche,e doar o altăContinuă lectura „Cristiades Mariana”

Vecin cu urgia „Când voi fi liniștit voi scrie un vers”sub ploaia surdă din miezul de noapte;doar pături de ceață mă-ngroapă din mers,miroase-a tutun și-a capete sparte. Ecoul de tun se sparge departe;lumini de poveste sub cerul de smoală,negrele păsări mai cântă în șoapte,lumea-i cernită și viața e goală. Dinspre apus se strecoară doar umbre,tristeContinuă lectura „Lorica Mihăilă”

GEORGE GÎTLAN „Când voi fi liniștit, voi scrie un vers”cu litere de plumb apăsător,ca o piatră de mormântsub care ultimul cuvântîși va dormi, chircit, întâiul dor. și cerul violet o să mă mustre,în ochii grei se va stârni potop,se va întuneca pământul tot,deasupra locuințelor lacustre.„Când voi fi liniștit, voi scrie un vers” Redactor: Ionuț PandeContinuă lectura „George Gîtlan”

   Tăceri DACĂ MÂNĂ TA TACE E PENTRU E O SCOICĂ, Atunci,Asurzitor de liniștită e uitarea,nu am rămas decât cu o tăceredincolo de clipele fulguite de sublim,nu ești decât o amintire ce traverseazăprin clipele mele de somn, de împăcare,o limpede lacrimă de îndurerate,erai frumoasa din poemul neterminat,o silabă nespusă cu toată durerea,dragostea nu are început, doarContinuă lectura „Luigi Stoicescu”

Lacrimi prin… toamnă Covor de frunze arămiiCalcă pașii mei, cu sfială,Știind că fiecare frunzăE-o lacrimă de pom, amară. Știu, toamnă dragă, ești pe drumȘi ce grăbit îți este pasul…Aș vrea o clipă să-ți vorbesc,Dar lacrima-mi îneacă glasul! Plânge și cerul plumburiuȘi plâng și eu, cum fac ades,Sub alba tâmplă, găndu-mi spune:„Când voi fi liniștit, voiContinuă lectura „Maria Ciurea”

Toamna vieții meleLidia Stan Pleacă-ncet prin miriștiVara, spre apusPrăfuită toatăȘi cu gândul dus Din culcuș de ceațăDimineți se scoalăCu ochi-nroșitiȘi privirea goală Două vaci, aleneNegre cum e muraPărăsesc în silăAdormite, șura Câinele din lanțDă încet din coadăMerele prea coapteCad trist în livadă Vântu-agață linFrunze prin fușteiAlbine-ncărcateSe-ntorc în știubei Și foșnesc popșoaieÎntr-un câmp vecinBoabele de vieSeContinuă lectura „Lidia Stan”

Miroase a toamnă(an publicare: 2019, reeditare 2023)Autor: Andreea Văduva Miroase a toamnă, minunată doamnă,A frunză căzută din ram descusută,De vântul ce-adie a nostalgie. Miroase a toamnă, minunată doamnă,A ploaie posacă ce parcă ineacă,Totul în jur cu stropul ei sur. Miroase a toamnă, minunată doamnă,A lacrimi, a dor, a zbor de cocor,Ce duce departe seninul dinContinuă lectura „Andreea Văduvă”