Se topesc columbii… Se topesc columbii către bolți de sare,Legănând văzduhul soarelui rănit;Obosite umbre se cufundă-n mare,Să-ntâlnească visul unui trilobit. Lunecă nisipuri din clepsidre sparte,Reclădesc imperii și cetatea Ur*;Se aud fantasme, se aud doar șoapteRisipind plutirea ierbii de telur… Îmi pulsează-n vene raza selenară,Ah, sumeriano, mă ofer în dar!Fructul buzei tale – gust de scorțișoarăContinuă lectura „Gabriel Cristea”
Arhive categorie: Fără categorie
Eugenia Spătaru (Adnana Radu)
SPUNE-MI TOAMNĂ De ce-mi dezbraci copacii de frunze și de vise?De ce alungi din flori iubirile promise?De ce-ți agăți privirea de floarea câmpuluiȘi-o lași să doarmă-n veci pe brațul dorului? De ce furi verdele din codrul înfrunzitȘi-l lași golaș și trist, cu trupul dezvelit?Nu vezi cum lacrima-i se-nnoadă sub bărbie,Când frunza lui cea verde devineContinuă lectura „Eugenia Spătaru (Adnana Radu)”
Adrian Păunescu
E toamnă şi eşti singur… E toamnă și ești singur, pendul fără noroc,Ce-naintează-n vreme, într-un balans pe loc,E toamnă și ești singur și ochii tăi sunt triști,Prin gene și sprâncene ca arsele mirişti.E toamnă și ești singur și poți să te închiniCu frunza care cade direct în rădăcini,E toamnă şi ești singur și poți săContinuă lectura „Adrian Păunescu”
Mirela Butacu
Ce toamn-a dat în noi Ce toamn-a dat în noi, ce toamn-a dat!Sub pași de suflet, iarba s-a uscat.Petale de surâs s-au ofilitȘi inimile noastre s-au răcit. Ce desfrunziri, ce vânturi, ce rugini!Ce împletiri de umbre și lumini!Într-un timp când ziua se-ngustează,Ce lupte duc privirile pe-o rază! Ce toamn-a dat în noi, ce toamn-a dat!CeațaContinuă lectura „Mirela Butacu”
Lorica Mihăilă
E toamnă iar Întinde-ți mâinile și mă cuprinde,o să îmi simți căldura din priviri,e ca un vis ce-o flacără aprinde,te pierzi în ea și-adesea te inspiri! Să nu mă-ntrebi de ce e luna rece,deși-i regină pe vastul infinit,de ce n-o vezi, când noaptea iute trece,și soarele apare spre zenit… Nu mă-ntreba, cuprinde-mă în brață,mi-e fricăContinuă lectura „Lorica Mihăilă”
Cristian Gabriel Vulpoiu
Dor de infinit De ce, de ce se -ntorc cocorii acasă,Și de ce mă cuprinde un dor nestăvilitDe noaptea în care noi stăteam la masăȘi ne era cel mai tare dor de infinit . Acum când timpul a mușcat din mine,Lumina -i doar o gămălie de chibritMi-aștept sentința -n ponturi euxinePurtând în suflet un mareContinuă lectura „Cristian Gabriel Vulpoiu”
Cristina Pasca
7 lumini ,,Să îmi aprinzi 7 lumini”,Aceasta-i ruga mea din urmă,Candele sfinte, fără spini,Cu veșnic har Tu le îndrumă. Vreau 7 binecuvântări,Pe 7 drumuri luminate,Și-n lume, prin atâtea zări,Să cadă umbrele-nghețate. În vremea când se sting candele,Ei fie flacără pe munte,În noaptea lumii, fă-i ca stele,Un semn de viață peste punte. Arată lumii, Doamne bun,CăContinuă lectura „Cristina Pasca”
Iancu Cătălin
Fără tine Târziu am înțeles că fără tineSunt doar o frunză rătăcită-n vânt,Un călător prin lumile străineCare nu lasă urme pe Pământ, Un albatros ce nu știe să zboare,Navigator pe-o mare în furtună,Un cer fără de păsări călătoare,Noapte fără de stele și de lună, Un ghiocel pe sub zăpezi uitat,Un mac firav aprins de tainicContinuă lectura „Iancu Cătălin”
Victor Sava
DRAGOSTE OARBĂ Când mi-am întors eu ochii spre ea,ea era o fată de iubit strașnică.Când mi-am întors eu iar ochii spre ea,ea era o fată strașnică de iubit. Dar ea nu mă vedea, nu mă vedea,ea nu-și putea întoarce ochii spre mine pentru că era oarbă,nu mă percepea deși treceam pe dinaintea ei,nu mă percepea deși mersulContinuă lectura „Victor Sava”
Ionuț Pande
Anamneza În colivia unei flori celeste,Petale cresc în aripi de rugini,Când noaptea-și urcă stelele pe cresteȘi luna cerne aur peste spini. Eu mă destram din caier de luminăÎn trupul unui orizont flămând,Cu zborul rumen, îmbătat de vinăȘi timpul prins la graniță de gând. Tăiați voi, săbii de vioară-n strună,Refrene blânde dintr-un trist cuvânt,Rostit cu focContinuă lectura „Ionuț Pande”
