De vorbă cu îngerul meuDorina Omota Poate sunt ani din viață pe care îi considerăm pierduți din cauza problemelor diverse întâmpinate, însă nimic nu poate fi pierdut ci totul se câștigă, mai devreme sau mai târziu. Și apoi, testele puse de Dumnezeu în fața noastră ne fac mai puternici și mai luptători, tocmai pentru aContinuă lectura „Dorina Omota”
Arhive categorie: Fără categorie
Coca Elena Mahalu
Vino, muză sfântă Muză neștiutăDe poeți dorită,În nopți înstelateCu lacrimi udate. Te coboară aleneCât încă-i devremeȘi fă o magie,Ca pana să scrie Gândurile miiPrinse în făclii,Purtate de steleSpre zări paralele, Unde așteaptă dorulSingur, călătorul,Să trimită-un versÎnspre univers, Să-l știe doar lunaCe i-a pus cununaDragostei dintâi,Scut și căpătâi… Vino, muză sfântă,Durerea îmi cântăPe pagini de lumeȘiContinuă lectura „Coca Elena Mahalu”
Relu Popescu (Viorel Poenaru)
Fii proriu-ți filosof și niciodată judecătorul celorlalți. Am încetat să șterg și să iert când mi-am dat seama că de fapt greșelile sunt lecții pe care nu trebuie să le uit. Nu-mi doresc simpatia celor mulți, vreau doar iubirea celor apropiați. Cea mai grea bătălie purtată zi de zi nu este cea cu faptele altoraContinuă lectura „Relu Popescu (Viorel Poenaru)”
Lorica Mihăilă
Antiteze… Nu-n vorbe de clacă se scrie norocul, nu-n frigul din iarnă și-n umerii goi,Doar lemnul din sobă ațâță azi focul, tristețea din tine aduce doar ploi.Mă suni și îmi spui, cuvinte de bine și timpul ne zboară, am vrea să trăim,Vorbești de poeme ce-ai scris pentru mine, de clipe prezente, și-mi ceri să iubim.Continuă lectura „Lorica Mihăilă”
Constantin Mosor
LUI EMINESCU, NICI DOMNUL NU-I POATE GĂSI PERECHE! Mii de călimări albastre, toate și-au sfârșit cernealaCare-a bucurat hârtia, nu așa o filă-două,Căci poeții-nțelepciunii nu sunt rudă cu sminteala!Menirea lor e să deie cuvintelor viață nouă! Poeții înțelepciunii, cei de dinaintea noastră,Când stiloul lui Petrache încă nu se botezase,Vârau pana-n călimară ca într-o mare albastră,Chiar șiContinuă lectura „Constantin Mosor”
Lidia Zadeh
UȘA În mine port atâtea uși închisePrin care niciodată n-am intratCând clanța lor demult se învechiseȘi așteptam o cheie s-o desfac Să nu mai pot din mine evadaPrin visul grav bolnav de aritmieMi-am revăzut doar umbra ce fugeaCa un schelet anemic de hârtie În prelungirea demonilor morțiMai bat din când în când la câte-o ușăȘiContinuă lectura „Lidia Zadeh”
Madiana Domnița Lascu
Eşti rugãciunea noastrã ! Cã eşti iubitã,mamã sau soțieÎn tine e un munte de rãbdare…În tine e deplinã armonieIubirea ce o-mparți la fiecare! De ne eşti mamã,prin tine DumnezeuÎncepe poezia vieții noastre…Ne eşti şi versul ce va vibra mereu,Când inimile sunt pustii , sihastre! Un fir nevãzut ne leagã de tinePovestea se scrie pe acestContinuă lectura „Madiana Domnița Lascu”
Petre Vatuiu
Un strigăt Tu, mamă, ți-ai născut copiii cruzi,De parcă te-ar fi răsplătit dușmanii!?Privește-i, mamă, dacă mă auzi,Să-i vezi cum trec prin lumea asta, stranii… Tu n-ai știut în brațe cât să-i țiiȘi le-ai lăsat prin vene sânge rece?Căci când se văd, ei par a nu se știȘi-atât de grabnic caută să plece! Tu, mamă, ți-aiContinuă lectura „Petre Vatuiu”
Georgeta Rada
GRAȚIOASĂ, FLOAREA DE CAIS Frumoasa mea, de ce te-ascunzi în tineCa fructul dulce-n floarea de cais?Ce brume, floarea în cătușe țineDe parcă-n al ei timp te-a circumscris? Copila mea, nu-i iarnă precum frigul,Dar nu uita, ia-ți turmele de fluturiȘi suie-te, când râul rupe digulLa verdele înaltelor ținuturi Unde te-așteaptă florile de stâncă,Răbdarea pietrei să îțiContinuă lectura „Georgeta Rada”
Bogdan Florin Boitan
EU NU EXIST Eu nu exist, ori, poate nu crezi oare,Că mi-a trecut prin atrii existența?Am adunat în pumni atâta sare,De le-aș putea plăti la mulți absența. Nu eu pictez, ci zarea amurgită,Îți cerne-azurul cerului pe tâmple,De nu mai simți căldură sub aripă,Nimic n-a mai rămas să se întâmple. Nu eu te strig, ci murgulContinuă lectura „Bogdan Florin Boitan”
Zbor spre înălțimi 