Arhive categorie: Fără categorie

TRAISTARU LUMINIȚAUn murmur ,,Când voi fi liniștit, voi scrie un vers”,Se aude un murmur născut de dorințe,În mine se naște un alt universCe-și scutură rodnic astrale semințe. E liniște mare și-i totuși furtunăDe șoapte obosite, ce nu se oprescSă caute întruna o geană de lună,Să țeasă un vis despre aripi ce cresc. Când luna seContinuă lectura „Luminița Trăistaru”

LILIANA POPA „Când voi fi liniștit, voi scrie un vers”și versul a rămas neșters scria Bacovia cândva într-o clipă rătăcităde alții tălmăcităera doar un popasun gând fără glascăci viețuiaîntr-un perpetuum mobileal imaginaruluiefigia hoinaruluipe care îl respira și îl trăia în liniștea safără conturdeleaturprecum un zeuinstantaneu sensibilitatea sao stare de spiritLirica sa, depresiv-nevroticăhaoticăLirica sa, existențialăesențialăsubstanțială vețiContinuă lectura „Liana Popa”

CRISTIADES MARIANA CÂND VOI FI LINISTIT VOI SCRIE UN VERSMiercuri, primăvara… „Când voi fi liniștit, voi scrie un vers”despre albastrul și liniștitul mersal secundei acesteia de miercuri,într-o primăvară, în Univers… Când norii plâng și-n râuri crețe trecspre alte mari ținuturi cu odihnă și popas,aici, în lumea mea rămasă pe o bancă veche,e doar o altăContinuă lectura „Cristiades Mariana”

Vecin cu urgia „Când voi fi liniștit voi scrie un vers”sub ploaia surdă din miezul de noapte;doar pături de ceață mă-ngroapă din mers,miroase-a tutun și-a capete sparte. Ecoul de tun se sparge departe;lumini de poveste sub cerul de smoală,negrele păsări mai cântă în șoapte,lumea-i cernită și viața e goală. Dinspre apus se strecoară doar umbre,tristeContinuă lectura „Lorica Mihăilă”

GEORGE GÎTLAN „Când voi fi liniștit, voi scrie un vers”cu litere de plumb apăsător,ca o piatră de mormântsub care ultimul cuvântîși va dormi, chircit, întâiul dor. și cerul violet o să mă mustre,în ochii grei se va stârni potop,se va întuneca pământul tot,deasupra locuințelor lacustre.„Când voi fi liniștit, voi scrie un vers” Redactor: Ionuț PandeContinuă lectura „George Gîtlan”

   Tăceri DACĂ MÂNĂ TA TACE E PENTRU E O SCOICĂ, Atunci,Asurzitor de liniștită e uitarea,nu am rămas decât cu o tăceredincolo de clipele fulguite de sublim,nu ești decât o amintire ce traverseazăprin clipele mele de somn, de împăcare,o limpede lacrimă de îndurerate,erai frumoasa din poemul neterminat,o silabă nespusă cu toată durerea,dragostea nu are început, doarContinuă lectura „Luigi Stoicescu”

Lacrimi prin… toamnă Covor de frunze arămiiCalcă pașii mei, cu sfială,Știind că fiecare frunzăE-o lacrimă de pom, amară. Știu, toamnă dragă, ești pe drumȘi ce grăbit îți este pasul…Aș vrea o clipă să-ți vorbesc,Dar lacrima-mi îneacă glasul! Plânge și cerul plumburiuȘi plâng și eu, cum fac ades,Sub alba tâmplă, găndu-mi spune:„Când voi fi liniștit, voiContinuă lectura „Maria Ciurea”

Când apusul își stinge culoarea Într-o zi am să plec pe al stelelor drumÎn cătunul de naștere-al Lunii,Și-oi trimite spre voi adieri de parfumÎn amurguri cu jar în petunii. Voi veni uneori cu arome de mir,O aripă în umbra pupilei,Sărutând cu nesaț picătura de norVoi fi ploaia din gleznele zilei. Prin fânețe-oi rămâne treierând amintiri,CândContinuă lectura „Daniela Konovală”