Știam că vii Te-am auzit cum scrijeleai în ușă,ca o dojană târzie; știam că vii,dar gândul mi-era stins,emoția-vlăguită.Aveam ochii încremeniți într-un sloi,cu trepte înspre suflet, știam că vii,da, da, știam.Din mine se lungea o umbrăîn tăcerea pașilor firavi,peste cuvântul sfânt.Te-am găsit așteptând de o viațămărturisirea sinelui de după ușa păcatului.Peste împreunarea rugăciuniialunecă ispitiri de veșniciișiContinuă lectura „Camelia Boț”
Arhive categorie: Fără categorie
Floarea Duțulescu
Pe urmele muzelor Pe umărul meu drept a plâns o steaȘi-mi picură poeme în condei,M-a învățat cu mine-a conspira,Punând lumina ei în ochîi mei. Răpesc o rază, vis să mi-o așez,Când caut prin cuvinte, fără somn,La căpătâiul versului veghez,Până ce către ziuă-ncet adorm. Cu muzele în dansuri îmi petrecȘi uit ce trist e astăzi peContinuă lectura „Floarea Duțulescu”
Flori Cristea
Eminescu Pentru mine, Eminescu este-n fiecare zi!Este, domnul Eminescu, însuși felul de-a trăi,Este val de lac albastru, e miros de flori de tei,Când, cu gene ostenite, seara, trece pe alei. Când ascult doina bătrână, parcă îl aud pe el,Cum adună flori de nufăr. Dorul e al lui de fel.Și întreaga frământare a acestei lumi nebune,ParcăContinuă lectura „Flori Cristea”
Ionuț Pande
PriveghiPande Ionut Deasupra timpului, țipătul ochilor.În labirintul pieptului, două mame,bucuria și durerea.Cu memoria strivită în călcâie,ecoul soarbe, din țipăt,o lacrimă de soare.Așa, numai așa se moare…Priveghiul e o Lună…de haită nebună… Redactor: Mihaela Vaida Redactor șef: Camelia Boț
Aforisme: Teodor Dume
Pasărea este liberă și independentă doar atât cât îi permite cerul.(Teodor Dume) Fiecare bătaie de inimă e o poartă prin care trece viața înspre o altă viață.(Teodor Dume) Uneori suntem criticați de cei care nu- şi dau seama că şi ei greşesc!(Teodor Dume) Ceea ce confirmă o iubire adevărată este replica celuilalt.(Teodor Dume) Uneori, bunătateaContinuă lectura „Aforisme: Teodor Dume”
Felicia Percec
Urme pierdute Printre macii de foc mi-am pierdut urma,În inimă ducând, munți de durere,Să nu aud, cum mă strigă întrunaIubirea, cu-ale ei fioruri grele. Strivit e crinul alb al purității,Sub talpa-ncovoiată ca un clește,Iar eu, de pe pragul singurătății,Mă zbat s-alung tristețea ce-n piept crește. Pășesc pe spinii dragostei pierdute,Cu-ochii secați de lacrimi și nevoi,UnContinuă lectura „Felicia Percec”
Marilena Răghinaru
Vis de iarnă Iubite, fi-va iarnă-n calendare,Ne-om risipi în reverii de gheaţă,Zâmbind, vom aștepta prima ninsoareCa pe o agonie plângăreață. Închiși în candelabrele tăcerii,Ne-om pierde printre versuri uneori.Ademeniți de dorul primăverii,Vom îmbrăca zăpezile-n culori. Dezastru nu va fi decât în viseCroite din metafore păgâne.Duios pășind pe florile ucise,Vom colinda aleile bătrâne. Rugându-te doar să măContinuă lectura „Marilena Răghinaru”
Daniela Konovală
Cu vocea ta în suflet Te-aleg să-mi fii păcatul cel din urmă…Și-așa mustește raiul de poeți!Te chem pe căi de noapte fără umbră,Să mă urmezi în cerul cu liveziialbite de atâta așteptare,Înmiresmate de atâta dor,Să-mi fii caisul cu aripi de îngerÎn iadul plin de-al lutului picior. Cu vocea ta în suflet, calc pe moarteȘi nuContinuă lectura „Daniela Konovală”
Dragoș Radu
Suflet de câine De ce am o viață de câineCând eu visez la una de lupMă hrănesc jupânii cu pâineDar din trupuri eu vreau ca să rup Sunt sătul de lătrat la clădiriSă mă gudur precum o potaieSă-i văd cum se-nfoaie la știriȘi-mi fac vânt din mici evantaie Cum se bat pe un os ce-iContinuă lectura „Dragoș Radu”
Șoimaru Mirela
TE MAI IUBESC!Te mai iubesc,cu liniște nepământească,atât cât poate o femeiesă întrețină o scânteie,ca dragostea să se trezească!Te mai iubesc,așa profund, fără hotare,când raiul greu se redeschide…Ne e și rău, ne e și bine,ca la-nceputuri milenare…Te mai iubesc,cu liniștea cea înțeleaptă,cu tot bagajul din trecutulce e mai greu decât tot lutuldin trenul viețiiContinuă lectura „Șoimaru Mirela”
Zbor spre înălțimi 