Arhive categorie: Fără categorie

Plouă E tristCând plouă peste copaci,Dar mai trist este cândNe plouă în suflet,Când durerea își face locȘi se cuibăreșteÎntr-un colț din ființa noastră,Fără să ceară permisiune,Fără să pună întrebări. E tristCând picăturile de ploaieSe prind într-un dans de toamnă,Dar mai trist esteCând lacrimile se prindÎntr-un dans al durerii,Fără să știm dacăNe cheamă sau ne roagăSăContinuă lectura „Carolina Jeredea”

Ridicarea din umbre Când toți au crezut că am căzut, eu mă ridicam. Ei au văzut doar fragmentele mele sfărâmate, pașii mei grei și zgomotoși pe podeaua rece a încercărilor. Nu au văzut că fiecare cădere era doar o coborâre tăcută în mine însămi, un dans în adâncurile propriei mele tăceri, unde durerea se transformaContinuă lectura „Violeta Sabina Lazăr”

TOAMNA DIN FEREASTRĂ Toamnă cu ferestrele deschiseCe-mi faci semne de după perdele,Te presimt așa cum te citiseOchiu-mi orb de după cețuri grele. Mi-ai trimis azi-noapte la fereastrăPaseri-lăutari și-un stol de steleȘi cu ele paserea măiastrăCe-mi căzu, răpusă de zăbrele. Nu știi tu că oarbă mi-i odaia?Prin ferești nici visul nu pătrundeȘi pe casă țipă cucuvaia,AreContinuă lectura „Georgeta Rada”

„𝘕𝘶 𝘦𝘹𝘪𝘴𝘵𝘢̆ 𝘥𝘳𝘢𝘨𝘰𝘴𝘵𝘦 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘴𝘢̆ 𝘳𝘦𝘻𝘪𝘴𝘵𝘦 𝘭𝘶𝘤𝘪𝘥𝘪𝘵𝘢̆𝘵̧𝘪𝘪. 𝘋𝘦 î𝘯𝘥𝘢𝘵𝘢̆ 𝘤𝘦 î𝘯𝘤𝘦𝘱𝘪 𝘴𝘢̆ î𝘯𝘵̧𝘦𝘭𝘦𝘨𝘪 𝘱𝘳𝘦𝘢 𝘮𝘶𝘭𝘵, î𝘵̧𝘪 𝘱𝘪𝘦𝘳𝘦 𝘰𝘳𝘪𝘤𝘦 𝘤𝘩𝘦𝘧 𝘥𝘦 𝘢 𝘪𝘶𝘣𝘪. 𝘓𝘶𝘤𝘪𝘥𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦𝘢 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘰 𝘴𝘪𝘯𝘶𝘤𝘪𝘥𝘦𝘳𝘦 𝘭𝘦𝘯𝘵𝘢̆; 𝘦𝘢 𝘯𝘶 𝘶𝘤𝘪𝘥𝘦 𝘵𝘳𝘶𝘱𝘶𝘭, 𝘤𝘪 𝘧𝘢𝘳𝘮𝘦𝘤𝘶𝘭 𝘭𝘶𝘤𝘳𝘶𝘳𝘪𝘭𝘰𝘳. 𝘍𝘪𝘦𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘱𝘢𝘴 𝘧𝘢̆𝘤𝘶𝘵 𝘴𝘱𝘳𝘦 𝘢𝘥𝘦𝘷𝘢̆𝘳 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘶𝘯 𝘱𝘢𝘴 𝘧𝘢̆𝘤𝘶𝘵 𝘴𝘱𝘳𝘦 𝘮𝘰𝘢𝘳𝘵𝘦𝘢 𝘪𝘭𝘶𝘻𝘪𝘦𝘪, 𝘪𝘢𝘳 𝘰𝘮𝘶𝘭 𝘯𝘶 𝘵𝘳𝘢̆𝘪𝘦𝘴̧𝘵𝘦 𝘥𝘦𝘤𝘢̂𝘵 𝘱𝘳𝘪𝘯 𝘪𝘭𝘶𝘻𝘪𝘪.”Emil Cioran ILUZIEContinuă lectura „Angela Petre”

Puterea unui gest Nu-mi așterne covoare de flori,căci pașii mei trebuie să cunoască pietrele.Doar așa voi înțelege drumulși voi simți că pământul mă primește. Nu-mi dărui lumina toată,lasă-mi și umbre prin care să trec.Doar în întuneric învăț să cautscânteia ce o port adânc în piept. Nu-mi deschide ușile toate,lasă-mă să bat și să aștept.Doar așaContinuă lectura „George-Eugen Itoafă”

Stai, toamnă Oare de câte veșnicii,Îți numeri clipele târzii,Și-ți fluturi veacuri pe poteciPeste apusuri reci? Ți-s reci apusurile, știu.Cum știu că-n viață mi-e târziu.Dar azi, zămbind, mi-ai dăruit,Un pui de răsărit. I-ai pus în fașă flori de dor.Pe umeri, aripi pentru zbor.Și-n piept, din dragoste-ai ziditFrânturi de infinit. Stai, toamnă. N-aș mai vrea să pleci.IubescContinuă lectura „Maria Apăvăloaie Lungu”

VIS DE TOAMNĂ Când vara și-a pierdut surâsul,Printre frunze galbene și ofilite,Metafore inundă iarăși scrisulPrintre versuri de iubire inedite. În tăceri se pierde încet gândul,Iar frunze se desprind din ram,Visele acum și-așteaptă rândulCând raze de lună bat în geam. În decoruri de frunze colorate,Privirile se risipesc în depărtăriSe-mpletesc visele destrămate,Răspândite spre cele patru zări. SeptembrieContinuă lectura „Elena Caseriu”

Cântecul toamnei Din corn își cântă toamna a ei blândă chemare,Împrăștiind în jur o binecuvântareCe-n armonii celeste împrăștie culori,Vibrațiile ascende și-nmiresmate flori. În rochie de bal, brodată-n poame coapteSe-arată o regină mai mândră peste toateȘi-n tainica chemare și-arată dărniciaCelor ce știu să poarte pe umeri, hărnicia. Împarfumată toată cu-arome dulci și viiCulese de pe câmpuri,Continuă lectura „Mariana Alexandru (Steel Alexandru)”

Plimbare Mergem de mână incetun pas după altulfără sa spunemce știm deja.Călcăm peste frunzenumărând pașii,din tăcerea loradunăm dorința.Liniștea ne apropie de sărutși numai el ne poate arătaunde am ajuns așa…prin frunze.De acasă am plecat în primăvarăera plin de liliac peste tot,un pas am făcut,numai unul,acum deja ne este toamnă.Noi melancolici, am înmuguritîntr-un anotimp al nostru,înContinuă lectura „Radu Iorgulescu”

Rondelul frunzelor de toamnă Perechi de frunze, veștede simboluriÎn ruginiul legănat de vânt,Valsând coboară, tainic, pe pământ,O feerie-n calme ritualuri. Cu toamna rece au un legământ,Să nu le poarte vânturile-n stoluri,Perechi de frunze, veștede simboluriÎn ruginiul legănat de vânt. Plutind ușor, coboară înspre hăuri,Gătite-n arămiul lor veșmânt,Dansând cu eleganță prin nămoluri,Și-apoi se-afundă-n propriul mormânt. PerechiContinuă lectura „Alexandru Popa”