Ca să pot atinge cerul(din volumul LA RĂSCRUCI DE VREMURI) Ca să pot atinge cerul, măcar și pentru o clipă,Am plecat pe drumul vieții, văduvită de-o aripă.Chiar dacă-mi era aripa lângă umăr sângerândă,Și-o simțeam trudind în zboru-mi, palidă si tremurândă, Am văzut la un alt suflet pe aripa lui o rană.Și am smuls făra săContinuă lectura „Maria Poiană”
Arhive categorie: Fără categorie
Mihaela Vaida
Obscuritate Dacă-aș ști cine sunt,aș afla cine esti-soare prins în trup fără mâiniîngropat de dor în pământ.Așteptări în zadaralte vremuri ce-ai arspeste mâinile-mi viiînvățate-n zorisă se-nalțe spre cer.Câte lumi încălzeștisub pupilă mereucând împarțijumătăți de tăceri între noi? Tu te prinzi de pământși te-aprinzi din dorințieu te-adun din plecăriși te nasc mai rotundazi mai mult decâtContinuă lectura „Mihaela Vaida”
Daniela Konovală
Dezmierdare Aș fi ninsoarea ta cu ochii mari …O clipă de mi-ai da să-ți fiu lumină,Te-aș îmbrăca în zâmbete de raiDin poala nopții fără de pricină. N-aș vrea nimic, decât să știu că-mi eștiUn bob de gând ferit de înserare,Un vis aievea-n ploape îngerești,O adiere… blândă dezmierdare. Sub brațul tău aș fi mereu colind,Zglobiul zurgălăuContinuă lectura „Daniela Konovală”
Georgeta Giurea
NOPȚI DE NOIEMBRIEde Georgeta Giurea Pe sub mantii de lumină, rece, în nuntiri de stele,Unde cade peste gene, bruma florilor ucise,Eu dau bice-n nopți de basme, tainic, versurilor meleSau aprind lin, felinare, peste gândurile-mi ninse. Un suspin de frunze moarte, din mareea fără nume,Zăbovind prin anotimpul cu zăpezi târzii pe poale,Se aude în răstimpuri, parcă,Continuă lectura „Georgeta Giurea”
Cornelia Gheorghe
Când te așteptCornelia Gheorghe Pe corabia tăcerii meleNorii curg în albe rotocoale,Sprijinit pe coate te așteptChiar de inima-mi sare din piept. Dorul îmi colindă între val și mal,Mi-este speranță, crez și ideal,În buchete muzica se-adunăCu vise moi ce curg dinspre lună. Cu sărut de ger și de ninsoareTopesc flori și semne de-ntrebare,Tristețea mi-o vărs înContinuă lectura „Cornelia Gheorghe”
Georgeta Radu
PE CALEGeorgeta Radu Nu mai are lumea chefde nimicul din ogradă,împărțit la colț de stradăde-o momâie unsă șef. Nu-și mai face lumea ghemedin speranțele livratede maimuțele-mpăiatece rezistă peste vreme. Spumuită-i bucuriapusă-n ia cu granate,de suflete vii, curate,ce și-au păzit omenia. Totuși, mergem înainte,cu inima sângerândă,printr-un timp ce stă la pândă,să ne-arunce în morminte… Redactor: MihaelaContinuă lectura „Georgeta Radu”
Adriana Rușățeanu
SINGURĂTATEA PERLEIO perlă-n scoica ei visa că e iubită.Când Cerul ii zâmbea și-o mângâia pe frunteȘi fiecare perlă visa la rândul ei,Că avea să fie de-a pururi fericită. Dar prețioasa perlă-n naivitatea sa,N-a înțeles că-n jurul ei e-atâta ură.Au copleșit-o toți, lovind cu pietre în ea,Voind s-ascundă strălucirea ei sub zgură. Când toate pietrele strânseContinuă lectura „Adriana Rușățeanu”
Violetta Petre
Suflete sorește soarta, stihuind solare seri… (tautogramă)Violetta Petre Suflete, strivit satanic, sub Siberii stai silit,Să suspini suav sub scaii sinilii…sânge sfințitSinuos se scurge… smoala soarbe sori, spoindSteaua sunetelor surde, strofe, sadic, stihuind. Suflă sunetul sistolic, sugerând surescitări,Sulițe simandicoase se succed supusei stări.Săbii strălucesc, secunde simt seismice sfârșeliSiluite samavolnic sug savante suduieli… Sub sargase satinate sfințiiContinuă lectura „Violetta Petre”
Rotariu Dorel
Măicuța întristată A trecut un secol și-ncă patru toamne,De când asuprite de gineri străini,S-au întors acasă, slugi fiind nu doamne,Fete măritate cu stăpâni haini!… Cea dintâi ți-aduse câmpuri nearateCu Prier pe Nistru dezmorțind grădini,Zornăind din salbă cetăți nestemate,Inima pulsându-i veacul mușatin! Cea mai mic-aduse tomuri de istorii,Mireasmă latină pe trecutul rău,Cântau românește-n Ceremuș prigorii,Cernăuțiu-ți drag…Continuă lectura „Rotariu Dorel”
Coca Elena Mahalu
Magia zăpezii Argintii, fulgi mari coboară peste orașul adormitIar aleea de la bloc, ușor, s-a înzăpezit,Înveșmântați de zăpadă, pomii par maiestuoșiȘi se înalță către cerul acoperit de nori groși. Timpul parcă stă pe loc, totul e încremenitDoar zăpada se așterne cu steluțe de argint,Luminând în întuneric și alungându-l discretSă facă loc dimineții, cu feerie-n tapet.Continuă lectura „Coca Elena Mahalu”
Zbor spre înălțimi 