GEORGE GÎTLAN „Când voi fi liniștit, voi scrie un vers”cu litere de plumb apăsător,ca o piatră de mormântsub care ultimul cuvântîși va dormi, chircit, întâiul dor. și cerul violet o să mă mustre,în ochii grei se va stârni potop,se va întuneca pământul tot,deasupra locuințelor lacustre.„Când voi fi liniștit, voi scrie un vers” Redactor: Ionuț PandeContinuă lectura „George Gîtlan”
Arhive categorie: Fără categorie
Luigi Stoicescu
Tăceri DACĂ MÂNĂ TA TACE E PENTRU E O SCOICĂ, Atunci,Asurzitor de liniștită e uitarea,nu am rămas decât cu o tăceredincolo de clipele fulguite de sublim,nu ești decât o amintire ce traverseazăprin clipele mele de somn, de împăcare,o limpede lacrimă de îndurerate,erai frumoasa din poemul neterminat,o silabă nespusă cu toată durerea,dragostea nu are început, doarContinuă lectura „Luigi Stoicescu”
Maria Ciurea
Lacrimi prin… toamnă Covor de frunze arămiiCalcă pașii mei, cu sfială,Știind că fiecare frunzăE-o lacrimă de pom, amară. Știu, toamnă dragă, ești pe drumȘi ce grăbit îți este pasul…Aș vrea o clipă să-ți vorbesc,Dar lacrima-mi îneacă glasul! Plânge și cerul plumburiuȘi plâng și eu, cum fac ades,Sub alba tâmplă, găndu-mi spune:„Când voi fi liniștit, voiContinuă lectura „Maria Ciurea”
Madiana Domnita Lascu
MelancolieAutor Madiana Domnita Lascu Şi uite c-am mai prins o varã,E clar, mã-ncearcã iar melancolia,Mã-ntreb pentru a nu ştiu câta oarã;Cât va mai ține oare reveria? Şi bucuria mea e pământească,În mine s-a aprins o licărire,E doar speranța care e fireascãŞi poate cea mai mare fericire! Cât farmec se ascunde într-o varã,În răsărit e multãContinuă lectura „Madiana Domnita Lascu”
Marilena Răghinaru
Și toamnă iar… Adie iar o toamnă a-ntristareÎn viața ta, în viața mea păgână,Se mistuie răstimpu-n calendare,Un murmur trist natura doar îngână. Și te privesc tăcut, și-aș vrea să-ți spunCă nu mai pot, mereu, în al meu gând,Să te divid, apoi să te adun,Să număr toamnele pe rând. Nici nu mă mai pricep să teContinuă lectura „Marilena Răghinaru”
George Ceaușu
DOR DE DORAutor: George Ceaușu Dor îmi e de paparudeCu trupuri crude și nudeCe invocau trivialFenomenul pluvial. Dor de-un munte născătorDe cascadă, de izvor,Ce din pântec izvorășteȘi spre câmpie tot crește. Dor de vocea diafanăA mamei ce cânta-n strană,La Paști, dar și la CrăciunȘi mi-a sădit un gând bun… Azi, privind cerul d-azurFără de niciunContinuă lectura „George Ceaușu”
Georgeta Rada
PORTRET Mi-e dor de toamna din grădină,Când vântul flașnetar cântaPe armonii de violinăPovestea mea, povestea ta.. Te mai aștept pe banca veche,Privirea-mi caută în zadar,Căci toamna noastră neperecheE în album, într- un sertar. Doar eu mai sunt în parc și plouă,Și dorul meu, ca mine trist,Mi-a împărțit lumina-n două,El, ambulantul portretist. În mâna lui luminaContinuă lectura „Georgeta Rada”
Cristina Ghindar Greuruș
Dor nebunAutor: Cristina Ghindar Greuruș Sădit în suflet îmi e dorulȘi cu durere izvorăște.Nu vrea să-și ia din mine zborul…Să mă sugrume se trudește. Crude sunt nopțile când singurMă zbat în flacăra-i aprinsă.Privesc spre stele trist, nesigur,Ștergându-mi lacrima prelinsă. El mușcă voluptos din mine,Din inima înlăcrimatăȘi trivial, printre suspine,Mă bântuie ca niciodată. Iubirea-mi sfântă, diafană,M-aContinuă lectura „Cristina Ghindar Greuruș”
Georgeta Radu
ARUNCĂ POVERI!Georgeta Radu Sisifice poveri pierd rostul vieții,în drumul lumii pe versanții vremii,în nopți târzii sau miezul dimineții,în goana măsurată în decenii. Zadarul vieții-ntunecă simțireși golul e-adâncit prin nerăspunsce crește, ‘n pofta de îmbogățire,un vierme, care sapă-n om, ascuns. Zi după zi, crezi că păcălești Moartea,zărind comori în orișice gheșeft,uitând că ea își ia totContinuă lectura „Georgeta Radu”
Elena Coca Mahalu
Și mi-e dor…Autor: Elena Coca Mahalu Și mi-e dor, când iese lunaPrintre stele, diafană,Parc-ar vrea să-mi spună-ntrunaCă sunt de tată, orfană. Lacrimile reci și crudeTunele-au sădit pe obraz,Trivial, dând să sugrumeAl amintirilor răgaz. În al umbrei întunericFlacăra-i mistuitoare,Izvorăște sub genericScris de luceferi, în zare. Voluptos, se zbate-n chingaD-azur, a nopții perfide,Nevrând să asculte rugaSimțămintelor fluide.Continuă lectura „Elena Coca Mahalu”
