Arhive categorie: Fără categorie

Mi-e tot mai toamnă Atâta toamnă a căzut peste grădini…Petale aurite-ncep să cearnă,Când chipul anotimpului se-ntoarnă,Îmbătrânind şi umbre şi lumini. Mai lasă-mi, toamnă, frunzele pe ram,Să nu-mi mai fie-aşa de gol sub pleoape,Şi adu-mi iar seninul mai aproape,Atunci când gânduri negre bat în geam! Nu-mi lua albastrul cerului, deplin,Nu-ngălbeni plăpândul fir de iarbă,Din palma diminețiiContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

Stejar semeț… Stejar brăzdat de dorurile toate,Cernute de pădure, peste rânduri,Ai arămit și clipa ce-ți socoateFrunzele arse, răvășite-n gânduri! Te odihnești la margini de poveste,Îmbrățișat de mitul re-nvierii,Mai frunzărești umbrare ce pe cresteAdună-n falduri, poala primăverii! Stejar prădat de lacrime de fatăȘi cotropit de rândunici mirese,Tot lăstărești, cu pleata-nrouratăPovețe noi, iubirilor alese! Cu ramuri călătoare,Continuă lectura „Doina Moritz”

Plânge poezia, plânge…(tautogramă)Violetta Petre Plâng poemele plăpânde pudibond pe prag pustiuPeste primele panere pline până peste pliu,Pliu pierdut pe pânza pură pe pictura purpuriePentru pruncii, părăsiții, pradă pentru pandemie. Pun pe panoplii precare paradigme perimate,Pleve pestilențiale, putrezenii parcelate,Pasc paingii pagini, pișcă plăgi poetice, parole,Păpușari pansează pietre, peticesc pavaj, paiole. Peste poduri părăsite, pașii pământeni planează,PeContinuă lectura „Violetta Petre”

Descântec Cu umbra în desagăpornesc a nu mă teme,târziul mă apasăînzăpezit de vreme.Mă cheamă iarăși zboruldescântului de soaresă-mi ispășesc pedeapsaprin frunza care moare;purtată-n schingiuirede ploaie și de vânt,se-ndoaie în luminădin nori către pământ.Și rătăcind pustiulc-un ochi zidit pe cruceamurgul încolțeștetimid, spre-a o seduce. Dezmiardă amintireaun trup lipsit de mamăcu frunza simfoniea nudului de toamnă. Redactor:Continuă lectura „Mihaela Vaida”

Rondelul unui vis uitat Nu mai visez demult, nu mai pot plânge.Să mă prefac… demult am obosit.Cu fiecare clipă ce se scurge,Devin de soartă tot mai urgisit. Iubirea-ncet în mine mi se stinge.Prieteni nu mai am… m-au părăsit.Nu mai visez demult, nu mai pot plânge.Să mă prefac, demult am obosit. Aripa unui înger mă atingeMultContinuă lectura „Daniel-Petrișor Dumitru”

Rondel de toamnă Stau cu Toamna la taclalePe covoare ruginite,Mă ning frunzele cerniteCe mă ‘ntâmpină în cale… Și îmi spune pe șoptiteSă gust vinul din pocale,Stau cu Toamna la taclalePe covoare ruginite. Vântul rece-mi dă târcoaleAșa pe nepregătiteȘi încep să merg agale,Drumurile-s pustiite,Stau cu Toamna la taclale! Redactor: Mihaela Vaida Redactor șef: Camelia Boț

ȘI MORȚII PLÂNG! E sâmbăta celor mutați…Părinți, bunici, mame sau tați,Toți au nevoie de Lumini!Nu-i de ajuns doar să te-nchini Tăcut lângă mormântul lor!Iubire caldă, asta vor!A-ți face cruce și atât,Nu-i ține morții de urât! Celor plecați pe drum de Cer,Dă-le căldură când e ger!Uitările cumplit îi strâng!Ce, nu știați că morții plâng? Și morțiiContinuă lectura „Constantin Mosor”

NOIEMBRIE Miroase a noiembrie și a cafea.Miroase a toamnă aburind în cană.Mă uit pe geam de parc-aștept pe cineva,Dar nu-i nimic, e doar o altă toamnă. Gândul astăzi mi se întoarce în trecut,Când viața parc-abia înmuguriseȘi toate tainele erau la început,Iar ochii mei erau izvor de vise. Miroase a noiembrie și a gutui,Iar linistea seContinuă lectura „Adriana Rușățeanu”

Iertare Avem puterea de a iertaGreșelile care curg în cascadă,Apusul să nu ne prindă-n tornadăCând capul pe pernă vom așeza. Greșim la tot pasul, e omenesc,Cine n-o face s-arunce cu piatra,Greșelile sapă în suflet cu daltaDacă iertarea nu și-o primesc. Se duc departe, până-ntr-al șaptelea neam,Încarcă pruncii cu poveri zdrobitoare,Intrați în viață, fără scăpareSe-mpiedică deContinuă lectura „Liliana Răcătău”

De vei trece-nsigurarea prin urechile de ac Norii mei și cerul tău, într-un soi de simbioză,Univers în care timpul se dilată imanent,Înhămat la Ursa Mare, Pegas bate din copită,Un tablou destul de straniu se repetă permanent. Într-o buclă temporală înnodăm pe rând destinul,Pe o undă de uimire, noi, perechea cea dintâiConstruim din lut și ramuri,Continuă lectura „Flori Cristea”