Liniște, durere și uitare Mă deranjează liniștea nebună, Cu tot ce are nou și vechi în ea, C-a devenit un glas care răsună, Ca un ecou peste durerea mea. Pe limba ei a înflorit cuvântul, Iar rodul i-a trecut demult de pârg, Și a vărsat sămânța în pământul Pe care l-am călcat mereu cu sârg.Continuă lectura „Manuela Cerasela Jerlăianu”
Arhive categorie: Fără categorie
Sorin Poclitaru
S-a intomnat S-a întomnat… și sângele, deodată,După ce, toată vara-a clocotit,Din curgerea de foc s-a liniștitȘi-a căpătat o liniște ciudată, Ca apa, ce prin piatra ascuțităS-a avântat, tăindu-se-n fâșii,Și-a călărit ai vieții bidivii,Lasând în stâncă urme de copită, Și-apoi, oprită într-un stavilar,A cunoscut a liniștii hodină,Mai plină de iubire și mai lină,Mușcându-și malurile, tot maiContinuă lectura „Sorin Poclitaru”
Georgeta Istrate
TÂRZIU( rondel) E prea târziu la mine-n suflet,Străin îmi ești la chip și umblet,Clepsidra și-a cernut nisipul,Îndepărtat acum e timpul. Zadarnic vrei să înnozi ața,Trecută pentru noi e viața,E prea târziu la mine-n suflet,Străin îmi ești la chip și umblet. I-am scris de mult cărții prefața,Se-apropie-n curând postfața,Destinul mi-a împlinit soarta,Închisă-i pentru tine poarta. EContinuă lectura „Georgeta Istrate”
Doina Filip Pavel
FRUNZĂRIND O CLIPĂ … Frunzăresc o clipă dincolo de vreme Ce pe coapse- și plimbă uneori cocorii Și ce toamnă tristă cade din poeme, În gutui cu pântec se răstoarnă norii. Își dezbracă toamna hainele- n trifoi Și jilava- i frunza pe un deal pribeag Frunzăresc iar clipa cu efluvii moi, Prin castane coapte-n umbraContinuă lectura „Doina Filip Pavel”
Dorina Omota
Te rog, Doamne… Dă-mi la, Doamne, aripi de înger,Ca să nu mai simt cum sângerCând păcatul şi minciunaÎmi aduc în piept furtuna. Dă-mi, Doamne, aripi de îngerCând de doruri ard şi fulger,Râsul, plâns mi-e ‘n orice clipăȘi-amintirea țipă, țipă!… Dă-mi, Doamne, azi alinarea,Ca sa uit ce-i supărarea.Și zbor pe-aripi de luminăÎnspre atingerea-Ți divină… Dă-mi, Doamne,Continuă lectura „Dorina Omota”
Ioan Pop
…încă se mai vede scara ce unea cerul cu marea… Şoimul regelui, când urcă zările şi se întoarce, poartă aura credinței și e zeu, nu răpitoare… gândul, dacă se întoarce, e cuvânt şi se ridică mai presus de ființare, întrucât în el îşi face spiritul nemărginirii așternut pentru odihnă… cuibul şoimului e tocmai în iatac,Continuă lectura „Ioan Pop”
Dumitru Vasile
Cântec de seară Adâncul cerului mă soarbe-n sus,Țărâna-mi cere tălpile-obosite,În ochii tăi sunt ape liniștite,În gândul meu se zbate un intrus.Din pânza nopții fire se deșiră,O creangă de alun îmi este liră. Pe umeri port o mantie de iarbă,Căciula mi-e croită dintr-un nor,Cocoșii de departe-mi dau onor,Lumina-n pragul zilei dă să fiarbă.Se-ncurcă zorii-n puf deContinuă lectura „Dumitru Vasile”
Nicoleta Tudor
Prea târziu Târziu… prea târziu am aflat că sunt noapte,Am surori sânziene, întunericul frate,Graiul stelelor toate îl cunosc mult prea bine,Fiind parte din suflet, fiind parte din mine. Târziu… prea târziu am aflat că sunt lunăCând umblam pe asfalt desculță, nebună,Când din brațe-mi creșteau crengi de umbre ciudateȘi-mi furau fără milă sentimentele toate. Târziu… preaContinuă lectura „Nicoleta Tudor”
Andrei Mureșan
Cele două căpăţâni goale La săparea unei groape,Un cap mort desfiinţat,Văzând lângă sine-aproapeAlt cap gol alăturat,“Cine e, care-ndrăzneşte,Îi strigă c-un glas de domn,De mine de se lipeşte,Turburându-mă din somn?” “Eu, zice-acea căpăţână,Am fost numai matelot;Pâne neagră şi puţină,Apă, din bălţi, a fost totCu ce-am trăit în vieaţă;Desculţ, trenţos, urgisit,Dusei cărarea-mi cu greaţă;Acum moartea, ce-am doritM-aşezăContinuă lectura „Andrei Mureșan”
Ioan Avram
Legământ Ani s-au scurs într-o vâltoare, de când am pornit la drum,Într-o viață călătoare și cu izuri de parfum,Noi ne ținem laolaltă precum ața într-un ghem,Iar când vine o furtună lângă mine eu te chem. Mi te-a dat în dar Prea Sfântul, pe când hoinăream haihui,Să te țin mereu aproape și respect dorința Lui,Iar de-atunciContinuă lectura „Ioan Avram”
Zbor spre înălțimi 