Monica David

Zăpadă Copilul nu se mai temede  întunericacum când pervazule plin de zăpadă,ba chiar își aminteștede ziua în careîși făcea loc, cu creta,prin covorul de frunzesau de ziua în carealerga prin parcîntrecând toți bătrănii  cu toiegece savurau iar primii pași.Mâine va scutura Omulde zăpadă,deoarece oamenii mariau  nevoie, din când în când, nu-i așa ?să fie scuturați deContinuă lectura „Monica David”

Bogdan Florin Boitan

Gaudeamus Vom impune bir pe libertate,Vom mări acciza pe-adevăr,Taxă grea va fi pe demnitate,Taxă pe speranță în popor. Și-apoi, cerul de deasupra noastră,Trebuie și el taxat un pic,Fac apel solemn la dumneavoastră,Nu vreau să se-mprăștie nimic. Se va pune taxă pe gândire,Ne e de prisos și e nesigur,Și un mic procent pe fericire,Nu-i normal caContinuă lectura „Bogdan Florin Boitan”

Ion Sima Delagaleș

Ca stejarul, nesupus ! Oriunde te-ai duce-n lumestrăbătând acest pământnu vei întâlni vreodatăun stejar răpus de vânt. Dacă omu-și pune-n mintesă mute munții din locși va fi convins că poate,pentru el va fi un joc. Orice-ai vrea să faci în viațăte vei descurca mereu,vei avea eșec doar dacăte vei crede Dumnezeu. Doar mândria te va-nfrângeși-uneoriContinuă lectura „Ion Sima Delagaleș”

Adrian Păunescu – omagiere

Azi ar fi fost ziua ta…Dumnezeu să te odihnească în pace și liniște poet al iubirii Adrian Păunescu!…Sună ca o premoniție! CONDAMNAȚIVersuri: ADRIAN PĂUNESCU Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,eu văd pierind, cu ochii, ce-am iubit,mi-ar fi prea mult şi-o gaură de şarpe,să merg în ea, tăcut şi umilit.………..Ce să mai cânt, când auContinuă lectura „Adrian Păunescu – omagiere”

Anda Zura- De ce scriu – Confesiune

De ce scriu – confesiuneEnda Zura Scriu. De când mă știu. Am scris de când am învățat să țin un stilou în mână, poate chiar dinainte, în gând. Foile de hârtie au fost primele mele confidente. La început, le umpleam cu boacăne de copil și întrebări mute — „Oare mama va afla?”Nu puteam spune totContinuă lectura „Anda Zura- De ce scriu – Confesiune”

Luci Trușcă

Călătorie Se-ascunde dragostea-n raze de lunăCând umbrele-n amurguri se răsfață,Ne-mbie noaptea să-mpletim cununăȘi să pornim la drum spre dimineață. Noi țesem voal din adieri de vânt,Iar rochie, din nori albi și pufoși,Cu stropii de rouă scriem legământ,Pe drum pășim smeriți, dar bucuroși. Mi-am pus cel mai frumos costum, de gală,La butonieră se-alintă o floare,Am cules-oContinuă lectura „Luci Trușcă”

Angelica Manole

De-aș fi lumină… De-aș fi o floare de luminăCu stropi de soare în corolă,Mi-aș pune dorul pe-o staminăȘi aș dansa o barcarolă. De-aș fi un fluture de noapte,Către lucire mi-ar fi zborul,Aș prinde-n aripi calde șoapte,Legând în noduri simple norul. De-aș fi doar farul singuratic,Pe-un țărm pustiu cu piatră seacă,Mi-aș pune sufletu-n jăraticÎn tălpi desculțeContinuă lectura „Angelica Manole”

Flori Cristea

ULTIMA POVESTE Tremură înfiorată geana nopții peste toate,Tu prin gânduri mă tot cauți, ca pe-un giuvaer pierdutȘi îți spui că m-ai iubit peste poate, peste poate!Pui o lacrimă pecete peste tot ce a durut. Răsfoind prin amintire, ca printr-un album mai vechi,Tot tresari, c-un zâmbet trist și mă chemi șoptit pe nume,Parcă-ai vrea să strângiContinuă lectura „Flori Cristea”

Cornelia Gheorghe

Sunt o planetă Sunt o planetă cu zâmbet largCu părul fluturând sub catarg,Pe uscat îmi întind și pe apeInima, fard și rid sub pleoape. Vreau s-aprind speranța în oameni,De dor să nu mai plângă nimeni,Să piară durerea orișicuiDe pe planeta cu ochi căprui. Peste lumea vie prin veacuriSă-mi bată inima cu leacuri,Să vindec secunda albastrăCuContinuă lectura „Cornelia Gheorghe”

Cristina Copia

Ecoul șoaptelor duble Nehotărârea este, pentru mine, o pădure fără poteci clare, unde fiecare copac murmură o altă cale, iar frunzișul dens ascunde orizontul. Pașii devin ancore de plumb, trase de două vânturi opuse care-mi umflă pânzele sufletului, dar niciunul mă duce cu adevărat înainte. Am impresia că stau la confluența a două râuri: unulContinuă lectura „Cristina Copia”