Arhive categorie: Fără categorie

Cartea Când am pornit în viață, cu fruntea ridicată,M-a strâns în brațe mama; părea îngrijorată.Pe umăr mi-a pus tata o mână grea, osoasă,Mi-a spus că este-n datini să-mi construiesc o casă. Trecut-au ani și vântul mi-a tot plimbat destinul,Amară mi-a fost pâinea și mult prea acru vinul.Cu pasul rar și fruntea plecată înspre glieÎmi depănContinuă lectura „Dumitru Vasile”

O TOAMNĂ Se-așterne primul strat de brumă și florile se ofilesc,voi mai lăsa o toamnă-n urmă pe care tare o iubesc,e anotimpul meu de suflet pictat în sute de culoriși e un dans pe cerul liber al stolurilor de cocori… Toamna îmi este așternut de frunze ce plutesc în vânt,îmi e destin și legământ șiContinuă lectura „Nicoleta Șurpanu”

Destin Nu știu când a-nceput firul,dar știu că am învățat culorileascunse între alb și negru,ca într-o cochilie de scoică. Și-am început să colorez lumea:zboruri de pe tâmple sculptau în rocă,apoi am pictat săruturi, îmbrățișări,împrumutând și născocind alte culori. La ultimul apus, prins între pleoape,am uitat culorile în răsărituri, departe.Pe șevalet, ultimul tablou e gri,ca întristarea lui PetrudupăContinuă lectura „Lucica Mocanu”

EU SUNT GRĂDINARUL TĂU Fetița mea cea mai frumoasă,eu sunt grădinarul tăucel nou; știu când te seacă seteasă-ți torn apă la rădăcină, știu când te arde luminasă-ți devin umbră-n grădină, simt când te ofilește dorulsă-ți umezesc trupul cu rouă iar când te aprinzi de iubireeu sunt cel care adună noriiși îi grădinăresc să te plouă.Continuă lectura „Ion Sima Delagaleș”

Am înțeles că fluturii nu mor… Fluturii nu morAm înțeles că fluturii nu mor,Se transformă în speranțeȘi zboară de la o inimă la altaRisipind culoare,Formând un curcubeu de iubire,Pe care niciun nor nu poateSă-l umbrească șiNicio ploaie nu poateSă-i spele culoarea. Am înțeles că fluturii nu mor,Se ascund în aripile îngerilorȘi de acolo, de sus,Cântă.NuContinuă lectura „Grațiela Cristina Herghelegiu”

Se topesc columbii… Se topesc columbii către bolți de sare,Legănând văzduhul soarelui rănit;Obosite umbre  se cufundă-n mare,Să-ntâlnească visul unui trilobit. Lunecă nisipuri din clepsidre sparte,Reclădesc imperii și cetatea Ur*;Se aud fantasme, se aud doar șoapteRisipind plutirea ierbii de telur… Îmi pulsează-n vene raza selenară,Ah, sumeriano, mă ofer în dar!Fructul buzei tale – gust de scorțișoarăContinuă lectura „Gabriel Cristea”

SPUNE-MI TOAMNĂ De ce-mi dezbraci copacii de frunze și de vise?De ce alungi din flori iubirile promise?De ce-ți agăți privirea de floarea câmpuluiȘi-o lași să doarmă-n veci pe brațul dorului? De ce furi verdele din codrul înfrunzitȘi-l lași golaș și trist, cu trupul dezvelit?Nu vezi cum lacrima-i se-nnoadă sub bărbie,Când frunza lui cea verde devineContinuă lectura „Eugenia Spătaru (Adnana Radu)”

Ce toamn-a dat în noi Ce toamn-a dat în noi, ce toamn-a dat!Sub pași de suflet, iarba s-a uscat.Petale de surâs s-au ofilitȘi inimile noastre s-au răcit. Ce desfrunziri, ce vânturi, ce rugini!Ce împletiri de umbre și lumini!Într-un timp când ziua se-ngustează,Ce lupte duc privirile pe-o rază! Ce toamn-a dat în noi, ce toamn-a dat!CeațaContinuă lectura „Mirela Butacu”