Ștefan Olaru

Pribeag La focul meu am tot îmbătrânitȘi-am înghețat când n-am știut iubi…Suntem bătrâni deja și n-ai să știÎn îndoiala mea cât te-am iubit…,Și câte nopți am strâns cerșind supliciul,Și sângele mi-am supt, să simt durere,Sunt sclav pe o galeră care-și cereȘi mângâierea umbrei dar și biciul… Mă simt legat de ciuta cea plăpândăCând buzele-mi suntContinuă lectura „Ștefan Olaru”

Cristina Pasca

Mandale Când gându-mi, peste leagăn, s-ancolocit nespus,Și-n neguri fără capăt, el l-a urmat supus —Nu-i fu doar rătăcirea umbrei ce s-a stins,Ci patosul trăirii în ochiul prea închis. Un scutec de orbire pe pleoape-i fuse pus,Și-adâncul neștiinței l-a frânt într-un apus. Dar vine peste viață un cântec în surdină:Tu-mi ești, mult-preaiubito, dorita mea lumină! ÎșiContinuă lectura „Cristina Pasca”

Enda Zura: Tricolorul – inima nevăzută a României

Tricolorul – inima nevăzută a RomânieiEnda Zura Astăzi, tricolorul românesc se înalță nu doar pe catarge, ci și în suflete. E mai mult decât o pânză cu trei culori – e o amintire vie a cine suntem, un legământ nevăzut între trecut, prezent și viitor. Albastrul lui spune povestea cerului sub care ne-am născut șiContinuă lectura „Enda Zura: Tricolorul – inima nevăzută a României”

Tănasă Costina

Menirea omului Bat la poarta timpului mereuȘi îl rog să nu se mai grăbească,Să am timp să scriu lumii-un eseuDespre existența omenească. Aș vorbi de Domnul, ce ne-a datChipul dup-a Sa asemănare,Cu iubire inima a îmbrăcatȘi i-a dat putere creatoare. Aș vorbi de cer, aștri, pământ,Despre-un univers plin de culoare,Despre omul care-și ia avântSă atingăContinuă lectura „Tănasă Costina”

Laura Maries

Pușca năzdrăvană (prima parte) Domnișoară Alexandra, vrei să-l iei de bărbat pe domnul Marin, aici de față? Vocea lui nenea Voicu, reprezentantul primarului, era puțin tremurată. Fata aruncă o privire de încurajare spre cei din jur, dar nimeni nu reacționă. În cămăruța de la intrare se aflau încă patru persoane, mirele cu taică-său și Stana,Continuă lectura „Laura Maries”

Tiberiu Foris

Generali cu multe stele, dintr-un aur de trompetă,cu spoite uniforme și cu șpaga la caschetă,au pornit cu voinicie și având ca unic țelsă își facă, pentru dânșii, statul strâmb, dar paralel. Și-au clădit o carieră cu etaj după etaj,transpirată și muncită cu șantaj după șantaj,întărind, prin contelații, legăturile de clan,toți uniți cu vrednicie în frățieContinuă lectura „Tiberiu Foris”

Georgeta Istrate

VARA MEA Cerul s-a-nfrățit cu lutul,Seva urcă pan,’ la soare,Curcubeu-i dă tributulC-un sărut plin de candoare. Flori și fluturi laolaltă, Fructe coapte-n pomul viețiiRăspândesc culori, miresme,În răcoarea dimineții. Plouă cu soare-n livadă,Aprinzând pletele tale,Irisii, ca de lavandă,Buzele, roșii petale. Se coboara SânzieneȘi dansează-n miez de noapte ,Aerul te amețeșteCu miros de grâne coapte. Zile sidefii se-nșirăPrecumContinuă lectura „Georgeta Istrate”

Eugenia Spătaru „Adnana”

LITERA Oare cum se scrie un oftato lacrimăsau un strigăt ce frământă sufletuleste ea, litera, atât de încăpătoareeste ea atât de atotcuprinzătoareeste ea ca un ochi de maresau ca imensitatea ceruluiîncâtsă cuprindă în ea un oftato lacrimăsau un strigăt mut este ea capabilă să-și însușească această calitateaceastă putere de viață și de moarteeste ea, litera,Continuă lectura „Eugenia Spătaru „Adnana””

Teodor Dume

Maturitatea cuvântului Cuvintele vin unul după altuldin atelierul undese împletesc literelepentru cuvântul Omnimic suspectdecât o majusculăaflată de dinaintea altei literesau un traducător carea sărit peste un rândși fiecarepoate să înțeleagă ceea ce vrea noa,așesă fii Om, nepoate!și încrede-te în Dumnezeuîmi spunea bunica… eu mă simt privilegiat voi folosi urzeala buniciichiar dacă voi fi acuzat deContinuă lectura „Teodor Dume”

Cristian Gabriel Vulpoiu

Lumina dintre valuri Solzi de ispite curg in spatele meu,Lumina curge în valuri de lapteRămâi iubito dacă ți -s semizeuȘi iartă -mă în primăveri și -n șoapte. Tu îmi ești redefinirea dintre valuri,Lumina ce mă farmecă pe glezneMă îndeamnă calde adieri la ritualuriCurge-mi in vene să mă săruți mai lesne. Tu ești doar în alContinuă lectura „Cristian Gabriel Vulpoiu”