Gabriel Cristea

Sânt Andrei Prin ținuturi istrieneflori de gheață-au răsărit;Istru răscolit de mrenecurge, curge nesfârșit… Un pescar din Galileeacalcă șovăind pe drum,ca și umbra lui Enèacăutând un nou tărâm. ,,O, ce lume cunoscută! Zice-Andrei cu dulce șoaptă,poticnindu-și anii albipe o stâncă ce-l așteaptă;Și-n văzduh plutesc codalbi… Fețe limpezi și solarei-aduc pâine pe ștergar,lângă ea un bol cuContinuă lectura „Gabriel Cristea”

Anca Man

Trec zilele în zbor O nouă zi se naște pe cerul diminețiiȘi-o altă filă-întoarcem în cartea sfântă-a vieții…Trec zilele în zbor, mai ieri copii eram,Mă-ncearcă așa un dor, sub pleoape lacrimi am. Nu-s lacrimi de durere și nici dezamăgire,Sunt dulci fiori în suflet, aș spune…fericire!Sunt bobi sărați de rouă ce-mi aduc bucuria,Cu ochii minții cautContinuă lectura „Anca Man”

Cristina Serghiescu

Ascensiune Îți speli visele rotunde,În cascada de uimire,Lași albastru să abunde,Împletești câte-o iubire. Îți întinzi aripa firii,Peste norii de credință,Rechemi ploaia fericiriiȘi un fulger de dorință. Îți îndrepți o întrebare,Prea ursuză și curbată,Semeni prafuri de culoare,Peste zi încercănată. Îți ascuți simțirea surdă,Într-o stâncă de voință,Colorezi o zi absurdă,Exilezi o neputință. Îți pavezi alei de gând,CuContinuă lectura „Cristina Serghiescu”

Lorica Mihăilă

Un destins cu margini rupte De va veni la tine luna să-ți spună că mă simt pustie,să-i spui c-am fost întotdeauna, c-așa mi-a fost dat să îmi fie.C-am strâns la sân doar o himeră ce-am îmbrăcat-o-n poezie,dar inima-mi încă mai speră, să nu fi fost o erezie. De va veni la tine vântul cu vesteaContinuă lectura „Lorica Mihăilă”

Bogdan Florin Boitan

Dixit (𝑃𝑜𝑒𝑧𝑖𝑒 𝑖𝑛𝑠𝑝𝑖𝑟𝑎𝑡𝑎̆ 𝑑𝑢𝑝𝑎̆ 𝑠𝑐𝑒𝑛𝑎 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑎𝑝𝑖𝑡𝑜𝑙𝑢𝑙 𝑉 “𝑀𝑎𝑟𝑒𝑙𝑒 𝐼𝑛𝑐ℎ𝑖𝑧𝑖𝑡𝑜𝑟” 𝑑𝑖𝑛 𝐹𝑟𝑎𝑡̦𝑖𝑖 𝐾𝑎𝑟𝑎𝑚𝑎𝑧𝑜𝑣 – 𝐹.𝑀. 𝐷𝑜𝑠𝑡𝑜𝑖𝑒𝑣𝑠𝑘𝑖) A coborât din nou la ei, în toiul zarvei,Să le aline suferința celor mulți,Strălucitor, la fel ca ieri, sub cerul slavei,Îi miluia pe suferinzi și pe desculți. Întreg orașul l-a primit cu veselie,Țineau în mâini bogate ramuri de finic,ÎnContinuă lectura „Bogdan Florin Boitan”

Ovidiu Oana-pârâul

Războinicul Pe cer aleargă rătăciţi,Vreo câţiva nori mai peticiţi.Privesc în jos către pământ,Şi unul scapă un cuvânt: Arma lui albă, orice norVa arunca de sus, din zborOmătul să acoperePământul ce descopere Covoarele de frunze moarteDe pe aleile deşarte.Livezi şi câmpuri, casele,Cătunele, oraşele, Ca o centură peste zare,Splendidă-n soare irizare,Sub strălucirea lui bălană,Se va topi apoiContinuă lectura „Ovidiu Oana-pârâul”

Ica Gărgălie

CÂND ZIUA SE STINGE ,, Și plouă și ninge”, e iarnă și-i frigȘi vâjâie vântul,e vreme câinoasă,Când ziua se stinge în noapte te strigDoar flăcări și umbre se îngână prin casă Tu nu ești aici  să-mi mai spui ,,te iubesc”Și țes cu fir negru rețele de gânduriDin vise și umbre nu pot să clădescIubirea pierdută….cuContinuă lectura „Ica Gărgălie”

Costina Tănasă

Fii și tu spiridușul Moșului Se-apropie iar Sfântul Nicolaie,Își poartă, gârbovit, sacul în spate,Nu știu de unde, fără o lescaie,Aduce copilașilor de toate. Dar are spiriduși, ca în poveste,Părinții, care fac mari artificii,Ca din veniturile lor modesteS-asigure copiilor delicii. Nimic nu poate fi mai prețiosCa zâmbetul, ce-i luminează fațaCopilului ce râde, bucuros,Când își găsește darul,Continuă lectura „Costina Tănasă”

Federico García Lorca – traducere: Gabriel Cristea

Sfântul Gabrielde Federico García Lorca( traducere: Gabriel Cristea) Un fecior frumos, de trestii,umeri largi, mijloc subțire,pielea măr sclipind în noapte,ochii mari și gura tristănerv de-argint ce se topește,bântuie pustia cale.Încălțările-i lucinderupe dalii prinse-n aer,două ritmuri care cântăscurtul și celestul vaier.Pe tot țărmu-ntins al măriinu e pace să-l întreacă,nici tiară-mpărăteascăși nici stea rătăcitoare.Creștetul când îl apleacăpesteContinuă lectura „Federico García Lorca – traducere: Gabriel Cristea”

Viorel Birtu Piraianu

În liniștea nefirească a lumii trăiesc între gânduri învelite în ceațăcine suntde ce sunt acel ce nu mai suntunde mergde ce mergîntr-un timp pierdut în răstimppoate sunt o idee greșită a timpului realcine știe azi a știepășesc într-un răgaz al luminiiîntins pe un covor de gânduriîn neliniștea somnuluinăscut din lacrima timpului în țipătul vântuluiîn jurContinuă lectura „Viorel Birtu Piraianu”