Anatol Covalli

Uimiri Ce lup flămând urlă în minechiar din ciudatul meu nucleu,purtându-mi chipul în retineşi-ameninţându-mă mereu! Ce cucuvea îmi stă pe umărşi buhăie făr`să-nţeleg,în timp ce anii trişti îi numărşi doar câţiva întregi aleg! Ce şarpe trupu-mi înconjoarăşi vrea să sorb al lui venin,care nu ştiu de-i apă chioarăsau cel mai veritabil vin! Ce lei, ceContinuă lectura „Anatol Covalli”

Cristina Serghiescu

Când Cândmă strigi cu glas de zori,țin lumini în pumnul firii,ard cu roua de fiori,pe obrazul fericirii. Cândm-atingi cu zbor de fluturi,cresc pe tâmple noi culori,cântă roşul din săruturi,inima e câmp cu flori. Cândmă chemi în gândul verde,să croim din galben şoapte,fur ecoul ce se pierde,după umeri moi de noapte. Cândîmi cânţi cu alb curat,strigăContinuă lectura „Cristina Serghiescu”

Madiana Domnița Lascu

Nu-i lua… Să nu-i iei orbului bastonulPoate-a avut cândva lumina…La răutăţi să nu dai tonul,De ce să porţi cu tine vina? Să nu-i iei orbului speranțaPoate-a venit în întuneric…Acordă-i şi lui importanțaCe n-a avut-o din generic! Să nu-i stingi orbului luminaCe încă o mai poartă-n suflet…Să nu fii tocmai tu pricinaCe stânjeneşte al lui umblet!Continuă lectura „Madiana Domnița Lascu”

Angelica Manole

Am hotărât pe-un fir de iarbă… Din țări străine mă întorc acasă,Mi-e pasul șovăielnic și e mut.S-a sfărâmat o țiglă, sus, pe casă…Urâtul din ogradă eu ascult. Îmi vine să mă plec, s-ascult cum creșteÎn primăveri cu ploi firul de vânt…În brazde-nțelenite mai musteșteUitarea tatei prinsă-ntr-un cuvânt. Dintre grămezi de frunze îmi apareUn ghiocel firavContinuă lectura „Angelica Manole”

Georgeta Radu

CONFIDENȚE PENTRU PUBLIC Continuu îmi pun sufletul în vers.Nu pot să scriu nimic fără să simt.Chiar dacă risc să pierd un Univers,pe mine și pe voi n-am să ne mint! E-o slăbiciune, dar e asumată,și numai Domnul știe și va ștică numai Lui Îi sunt îndatoratăcând curg în toc cerneluri sângerii! N-aș fi crezut vreodat’Continuă lectura „Georgeta Radu”

Ion Sima Delagaleș

LACRIMA LUI DUMNEZEU Clorofilă,picătură de soaredistilată în frunze. Scânteie de energie vie,nevăzută, oarbă,totdeauna fragedă licoare,încărcată cu verdepână la refuz. Lacrima lui Dumnezeuînsămânțatăîn păduri și iarbă.Viața ta esterespirația naturii ;cine o posedănu are rival. Doar ție ar trebuisă ți se ridice statuipentru că ții în spateo planetăcu sângele tăuvegetal. Clorofilă,picătură de soare,elixir natural. Redactor: Cristina PascaContinuă lectura „Ion Sima Delagaleș”

Camelia Corina Boț

O lume-nchisă-n mine Nu mai sunt…lumea care eram!timpul a tăiatîntre coastele ființei,până la bocitoarelede la căpătâiul meu;i-am simțit fulgerulde inimă flămândă…M-a decupat din lut,cu iubirea lupilor de haită.Mă pândea fără milălumea de azi,unde verbul „a fi”este un mâine de ieri…Mai clipește spre zorio patimă de lumină stinsă.Nu mai sunt eu,ci o altă lume,o altă lume…înContinuă lectura „Camelia Corina Boț”

Angela Petre

DIN DRAGOSTE PENTRU ZBOR Ieri visai să atingi cerul, astăzi iată, ești pilot,… știi deja ce sacrificii și ce muncă-i peste tot.Îți imaginai doar zborul, dar, ca să ajungi la el,Ai dat ani din tinerețe schimb pe aripi de oțel! Din albastru și din soare sparge ‘naltu-n infinitMândra pasăre măiastră lunecând înspre zenitȘi gătiți caContinuă lectura „Angela Petre”

Lidia Zadeh

ORIGINI Copleșită cad pe gânduriCând la geam îmi bate noapteaStând pe patul meu de scânduriDupă ce-am sfârșit cu cartea Somn nu am, doar insomnieCu origini visceraleDin trăiri și agonieÎn momente literale Uneori simt o nevoieSă îmi ies subit din pieleȘi devin de bunăvoieUn morman de oase grele Cum văd chipul în oglindăTot mai strâmb și-mbătrânitOContinuă lectura „Lidia Zadeh”

Coca Elena Mahalu

Când nu mai poți fi de-ajutor Când nu mai poți fi de-ajutorPrieteniile-ncet, mor,Pe rând, oamenii se retragRămân doar cei ce-au avut dragDe tine și sufletul tăuȘi ți-au fost alături, mereu. La greutăți și la necazCând lacrimi au curs pe obraz,Mulți au trecut, nepăsătoriȚie lăsându-ți reci fiori,Tăciuni în sufletu-ntristatSuspine, sub ceru-nstelat. Când nu mai poți fiContinuă lectura „Coca Elena Mahalu”