Iancu Cătălin

În noaptea-n care… În noaptea-n care îngerii-au căzutCu aripi frânte de-atâtea trădări,Eu am simțit, durând, că te-am pierdutPrintre suspine și îmbrățișări. În noaptea-n care stelele s-au stinsȘi-apoi s-au prăbușit, pe rând, în lutEu am simțit, gemând, că m-a învinsOtrava picurată prin sărut. În noaptea-n care dorul m-a răpusIar visele s-au spulberat în vântEu am simțit,Continuă lectura „Iancu Cătălin”

Cristiades Mariana

Madonă, azi… Când pietrele miros a dragoste,când ploaia  taie prin perdele alei,cu fiecare cer al fiecărei dimineți,las locul tău și umbra-ți gri pe asfalt….Niciun suspin, niciun surâs catifelat,niciun colier de struguri nu mai îmbie cu must,niciun evantai nu mai aduce răcoare,ca atunci când strigau a iubire cocoșii… Și cu toate acestea, dreaptă merg pe aleeaContinuă lectura „Cristiades Mariana”

Nicoleta Lupu

Un singur anotimp Să nu cauți iubirea prin locuri vechi, cândva,A viscolit un timp prea lung la tâmpla mea,Când vântul mă cuprinde, cu brațele amândouă,Din primăveri cu soare, îmi suflă-n palme, rouă. De-mi întâlnești privirea, prin frunze amorțite,Cernită-n vechea haină, de dragul tău, iubite,Nu te opri din drum, știind că-n viața meaE-un singur anotimp, oContinuă lectura „Nicoleta Lupu”

Violeta Sabina Lazăr

Ecoul care crește în miezul umbrelor De aș fi știut, poate că m-aș fi oprit la marginea lumii, acolo unde pământul pare să-și țină răsuflarea înainte de a se prăbuși în infinit. În acel spațiu intermediar, unde lumina se fărâmițează în particule fine și visele se plimbă libere ca niște animale sălbatice, aș fi pututContinuă lectura „Violeta Sabina Lazăr”

Coca Elena Mahalu

Toamnă gri, peste vii… Toamnă gri, peste vii,Semeni brumele târzii,Aduni frunze parc-ai țeseCovoare pentru prințese. Vântul bate, nu-l auzi,Nu vezi ploaia când te uzi,Cu grație, ca o doamnăTreci, numărând anii, toamnă. Iute, recolta s-a strânsÎn butoaie-i vinu-aprins,Iar gutuile-aromateUmplu cămările toate. S-au încins sobele-n casePoveștile-s mai frumoaseSpuse lâng-un ceai fierbinteDe vreun bunic sau părinte. Toamnă gri,Continuă lectura „Coca Elena Mahalu”

Silvana Toma

Duioasele romanțe Să fiu din nou copil aș vrea,să mă adoarmă mama-n brațe,șoptind duioasele-i romanțe…Avea o voce mama mea,nimeni nu mai cânta ca ea,despre o mică păsărea,ce cuibul nu și-l mai muta,și-un râu de lacrimi ce curgeape sub ferestre, pe-undeva,de-o iederă ce te-ntrebade ce nu ești verde ca ea,de-un dor ce nu se mai sfârșea,și-oContinuă lectura „Silvana Toma”

Lidia Zadeh

RĂTĂCIREA și REVENIREA Cum versul alb e doar o rătăcireAdmit cu greu că sufletul mă doareIar dacă scriu în rime cu iubireE vina mea că sunt o visătoare Am râs când nu mi-ați înțeles menireaȘi-am plâns când am fost luată-n seriosCa un poet ce-și deapănă mâhnireaȘi-nvață cum să moară mai frumos Când am simțit cuvântulContinuă lectura „Lidia Zadeh”

Ana Maria Tudorache

Nu calc pe flori N-ai fost nimic din ce-ai promis atunci,când mi-ai cerut o simplă sărutarepe încheietura mâinii mele stângi,ca să-mi pui lumea-ntreagă la picioare. Tu n-ai văzut ce simplă îmi e firea,cum dau să fug când în aur mă-mbraci?Când mă priveai, eu îmi plecam privirea…Nu calc pe flori, mie-mi zâmbesc copaci! Sunt crin sălbatic,Continuă lectura „Ana Maria Tudorache”

Gheorghe Apetroae

ȚII TOTUL DEPĂRTAT DE HAOS De revenirea lor, mereu dorite,astre tremole-ți cântă-n vrere…Tu, necuprinsul de prasenli-l colorezi dens cu poeme…! La anemone, Ne-nceputull-arunci sămânță-n sol veneric;să crească-i cânti și îl dezmierzicu clipe îi surâzi la-ntoarcere în vreme…! În anatas și-nrourat, pe plai mirific,în iarba udă crudă de lumină, izvodești iubireași-ți verși clepsydra, tot la fiecare-ntors,oContinuă lectura „Gheorghe Apetroae”