ÎNVĂȚ ÎMBĂTRÂNIREA Mă-nmuguresc să-nvăț îmbătrânireaCafeaua de o vreme-o beau amarăSimplific tot să nu mă pierd cu fireaȘi-ador s-ascult balade la chitară. Cu toleranța fac prietenieMă voi ierta de toate câte-n steleVoi râde mult, voi scrie poezieLăsând deoparte gândurile mele. Va-mbătrâni și trupul meu cu timpulAccept ireversibila schimbare,Și florile se trec cu anotimpulPlecându-și capu-n brazda roditoare..AmContinuă lectura „Angela Petre”
Arhive categorie: Fără categorie
Violeta Sabina Lazăr
Arpi frânte la margine de lume Am ales să fiu lumina ce sfidează umbrele ce învăluie lumea, o fărâmă de strălucire în fața unei întregi îmbrățișări de întuneric. Mă simt ca o rază de soare ce pătrunde printr-o pădure deasă, umbroasă, ce pare să nu mai permită nici măcar o adiere de aer să oContinuă lectura „Violeta Sabina Lazăr”
Madiana Domnița Lascu
Stau și-aștept Stau şi-aştept într-o parcareŞi mă uit la trecători…Mintea-mi naşte o-ntrebare:De-am fi fost nemuritori? De nu exista păcatul,Plânsul şi dezamăgirea,Altul ne-ar fi fost umblatul,Alta ne-ar fi fost menirea. Oamenii trec rânduri, rânduri,Unii par foarte grăbiți;Alții, le citeşti pe riduri,Trişti, de muncă obosiți! Uite-aşa ei trec prin viaţăBieții, parc-ar fi roboțiAlții parcă-i trage-o ață,Să-i întorci,Continuă lectura „Madiana Domnița Lascu”
Gabriel Feresuaru
Picturi pe suflet… Îmi desenezi pe ceruri o himerăA clipelor trăite într-un vis,În vremuri care țin de altă erăIubire pură în alt Paradis… Culoarea mi-o dă buza voluptoasaCu care mă săruți cu pasiune!Cum să mai plec iubita mea de-acasăCând ne așteaptă fremătând o lume… Îmi plec privirea, mă abandonez în tineCu tot ce am maiContinuă lectura „Gabriel Feresuaru”
Ioan Popoiu
PRĂBUȘIRE Motto: ,,El, ochiul curții, floarea oștirii,Speranța unei țări mărețe,Oglinda și tiparul frumusețiiȘi limba școlii celei mai înalte!El, vârf al vârfurilor, la pământ”!(Shakespeare) căderea se petrece pe-neașteptate în zori înainte de răsărit/ aici la Castel e o altă întocmire decât în lumea reală/ toate au altă dimensiune faptele altă însemnătate/ lumina cade altfel pe oameniContinuă lectura „Ioan Popoiu”
Tănasă Costina
Poarta trecutului -Privește, străine și spune, ce vezi?-Un zid erodat de vremuri și ploi,De el stă-agățată o poartă-strigoiCe-n lacăt se ține. Îți vine să crezi? Acest zid și poartă sunt vii mărturiiAle unui trecut ce-a fost îngropat.Fiecare piatră din zid a-nsemnatO mică poveste, zeci de bucurii. Chiar și tencuiala ce-a rămas pe zid,Care pare-o hartăContinuă lectura „Tănasă Costina”
Mirela Butacu
De-ar fi fericirea de vânzare De-ar fi fericirea de vânzareȘi pentru inimi s-ar negocia,Mi-aș părăsi tristețea pe-o cărareȘi în urmă nici că m-aș uita. Și-aș merge cât puterile m-or ținePân-aș da de câmpuri mai uscateȘi-o mare eu m-aș face pentru tine,Să-ți spăl iubite-un munte de păcate! Tu să-mi fii un soare ce se pierdeÎn fiecareContinuă lectura „Mirela Butacu”
Beatrice Alfred (Alice Puiu)
Rememorând geometrii dintr-un atom de tăcere… atât de dinamic albastrul sărat ca un clocot de stele peste coastele câmpului care tace invers goana trenului printre linii punctate de scaieții de abur și melcii tălmăcind sidefiu capriciul elastic și cumva indecis dintr-un murmur de malahit… un nor sau o cometă abandonată-n erata cerului sau un cevaContinuă lectura „Beatrice Alfred (Alice Puiu)”
Gabriel Cristea
Pe Munții Măcin Urcușul de bivol, spre muchii neclare,mi-l port ca Sisif având lumea-n spate;Năluci din adâncu-mi răsar pe cărare;Hercinicul ochi prin ceață se zbate. Pătrunde-n vertebre ozonul și parcăMi-s nările peșteri, răsuflet de zmeu;Se nalță codalbul în zboru-i, să-ntoarcăSorinele spații în sufletul meu. Prin cioareci, genunchii zdreliți ies afară;Și stânca se-adapă din sânge-mi crud.SuntContinuă lectura „Gabriel Cristea”
Camelia Corina Boț
Floare de colț Sunt o floare de colțcrescută-n vârf de munteși vă spun cu grai dulce:vântul nu mă rupe,nici soarele nu mă seacă,nici ploile nu mă îneacă,vijelia nu-mi alungă veselia,rădăcinile din stâncănu mi le smulge, oricât mi-ar fidurerea de adâncă.Stau dreaptă în fața sorții,simt timpul cum treceprin ieslea vieții,cum soarele mi se prindede plete și-nContinuă lectura „Camelia Corina Boț”
Zbor spre înălțimi 