Alexandru Popa

Din abis spre lumină În trei decenii aberanteNe-ați tot înfipt în spate șișul,Noi am continuat suișul,Dar am îmbătrânit pe pante. Am acceptat și compromisulScrâșnind din dinți și din măsele,Dar l-ați împins pân’ la plăseleȘi brusc ne-a apărut abisul. Întinși pe mese-n chirurgiePrivim cu groază-n răni deschise,La visuri moarte, ori prescrise,De crunta noastră letargie. Ajunși laContinuă lectura „Alexandru Popa”

Angela Petre

DRUM ILUZORIU Crestele stau mute, pierdute prin cer,Uriaș cu fruntea sprijinită-n ceață,Muntele acesta seamănă misterȘi-l urcăm cu toții, agățați de-o ață. Nu știm foarte multe din fragilul chitSemn de întrebare pus printre răspunsuri,Slalom pe versantul cel înzăpezit,Start la școala vieții asimilând cursuri. Ochii sparg reduta de-un alb diafanSe precede-n zare mantia vrăjită,Dumnezeu atinge creștetul profanPlasăContinuă lectura „Angela Petre”

Mărioara Nedea

LA ORA CÂND MI-E DOR DE TINE La ora când mi-e dor de tineŞi ies strigoii să vâneze-n lună,Simt gândul că valsează prin ruineŞi-n mine mai rămâne o fărâmăDe suflet ,ca un viciu nefiresc.Îţi reconstitui paşii din nisipulOceanului neplanetar, firesc,Ce ţi-a furat pentru o vară chipul. La ceasul când cocoşii îmi îngânăNeliniştitul puls prins înContinuă lectura „Mărioara Nedea”

Sohrab Sepehri -traducere: Gabriel Cristea

Dinspre pleoapa nopțiide Sohrab Sepehri Era o noapte copleșitoare.Râul curgea din tălpile molizilor, spre dincolo.Valea era acoperită de razele lunii, iar muntele strălumina de se vedea Dumnezeu. Pe înălțimi, noistăteam înstrăinați și pierduți, tăpșanele erau spălate, iar privirile ni se subțiau în noapte.Mâinile tale îmi predară mugurul verde al unui mesajși cu respirațiile tale, ceramicaContinuă lectura „Sohrab Sepehri -traducere: Gabriel Cristea”

Nicolaie Cismaru

SĂ RUP DIN UMBRA TA Mă vindec de-ntrebări ca de-o prefațăCe clocoteau prin sânge când erai –Acum, când tot trecutu-n mine-ngheață,Tăcerea îmi vorbește fără grai. Se sparge-un geam din cer în gerul nopțiiȘi ușile se-nchid pe sub pământ –S-a-nfipt tăcerea-n balamaua porțiiȘi chinuie cuvânt după cuvânt. Și umbra ta se chinuie-n fereastră,Să-mbrace un suspin, să-iContinuă lectura „Nicolaie Cismaru”

Relu Popescu (Viorel Poenaru)

   3. Viața e un drum cu infinite semne care solicită o mare cunoaștere.   4. Nu o ducem rău, doar că cerințele sunt mult prea mari.   13. Unele grupuri de prietenie seamănă cu partidele   politice, tot ce se spune în interiorul lor este bun și frumos, ceea ce vine de dinafară este penibil.Continuă lectura „Relu Popescu (Viorel Poenaru)”

Gabriel Cristea

În ochiul viu de frunză Mă bântuie-un fior de vânt,Aici în piscul plopului de-argint;Aproape sunt răsufletul să-mi dau,Căci prin nervuri ruginile-mi pătrund. Te văd statuie cum priveștiÎntregul desfrunziș, copacii goi,Ce scormonesc cu crengile prin nori;Si-n ochiul viu de frunză lăcrimez. Nu am gustat din versul tău,Deși ai colindat păduri – te știuDe când eram unContinuă lectura „Gabriel Cristea”

Gheorghe Ionel Boboacă

Umbra Te chem iubire, nu oricum, să viiFără de frici și inhibitii, de se poate,Numai parfumul în loc de haine să îl ții,Și părul lung și desfăcut pe spate. Să te așezi pe pat, dar la fereastră,Lumina lunii să-ți mângâie trupul,Iar umbra, trandafirului din glastră,Să îmi arate, unde pot să pun sărutul. Și umbra înContinuă lectura „Gheorghe Ionel Boboacă”

Teodora Pascale-comemorare: Manuela Cerasela Jerlăianu

Un poet grăbit, Teodora Pascale A trecut o noapte fără Teodora, aceasta este a doua, și aproape că s-a făcut dimineață. Ieri noapte, atât cât am putut să adorm, am dormit cu lacrimi în ochi, gândind la ea. În noaptea aceasta s-a întâmplat la fel. Ieri m-am uitat în istoricul convorbirilor telefonice cu Teodora șiContinuă lectura „Teodora Pascale-comemorare: Manuela Cerasela Jerlăianu”

Georgeta Radu

LA MÂNA SORȚII Încetinește soarta pe la geamuri,în miez de iarnă, prinsă-n flori de gheață,să-nșire chiciură pe-un fir de viață,să facă până-n zori timpului hamuri. Ăst’ bidiviu cu ochii de smaraldenu-i dă răgaz să-și treacă-n voie jocul.Îi seacă apa și îi stinge focul.E nărăvașul cu trei inimi calde. Cu clipele-n potcoave, drept caiele,aleargă ca nebunulContinuă lectura „Georgeta Radu”