Fluturi în noapteby Birtu-Piraianu Viorel suntem aceiași hoinari într-o lume bolnavăsuntem vise, ideisuntem perechi fără soț, un fir de iarbă ruptducem pe umeri dureri, pășind firesc spre nicăierizile trec in grabă și toate-s deșartedomnește tăcerea și aripile-s ruptevom trăi, vom murivom fi alții în alt veacne vom strânge în brațe plini de răni și păcatevomContinuă lectura „Birtu-Piraianu Viorel”
Arhive categorie: Fără categorie
Nică Janet
RONDELUL SCRIITORILOR DE PRETUTINDENI Vin, valuri, valuri, scriitorii,Cu versuri tandre sau cochete,Şi se întrec, din sacră sete,Cu cântecul privighetorii. Atenţi, culeg polenul floriiŞi-l pun, sfioşi, în epitete.Vin, valuri, valuri, scriitorii,Cu versuri tandre sau cochete. Ei sunt fragili precum cocoriiCătând metafore discrete,Durute gânduri să desfete…Din suflete s-alunge norii, Vin, valuri, valuri, scriitorii… Redactor: Relu Popescu (ViorelContinuă lectura „Nică Janet”
Mirela Butacu
RUGĂ Doamne, dă-mi tăria șoimului ce zboarăȘi înfruntă vânturi fără să se-ncline,Să mă lupt cu greul, când mă împresoarăȘi să simt pe umeri, Mâna-Ți ce mă ține. Doamne, dă-mi puterea stâncii de pe munteCe înfruntă geruri, fără a crăpaȘi-ale vieții valuri, cât ar fi de multe,Să le spargi nainte de-a mă inunda. Și să-mi fieContinuă lectura „Mirela Butacu”
Petre Vatuiu
Din câte lacrimi Din câte lacrimi se-mpleteşte dorul?Din câte lacrimi poţi să stingi un foc?Şi câte lacrimi pot ucide omul,C-am plâns cât toată lumea la un loc! Şi-am strâns în mine-atâta suferinţă,C-aş fi murit, să scap de-al ei amarDar ochii tăi şi chipul de zeiţăM-au ţinut viu, să ard molcom pe jar. Mă poartă dorulContinuă lectura „Petre Vatuiu”
Julia Dragomir
Fiara întristării *dincolo de pajiști soioasepândind în umbrăzace fiara dureriipacea nu o poate împrumutaînfometată și rătăcităcaută prada proaspătăcu uitătura-i de gheațăpurtând un hâd rânjetsalivează la gândulîntâlnirii cu un om tulburatcare și-a pierdut iubitaprintr-o moarte atât de îngrozitoareboala cu relele eii-a luat-o din brațeacum brațele lui sunt goaleprivirea lui este goalăstrăpunsă de spini ascuțițiinima lui cruntContinuă lectura „Julia Dragomir”
Adrian Vasile Iftime
Vis rătăcit Doar aripi mai cutreieră prin viseÎn noaptea ce mă poartă către cer.Un salt în gol privirea-mi otrăviseLăsându-mă al iernii grănicer. Si se făcea că ies din piatră seacăFecioare cu gropițe în obrajiȘi-mi era teamă totuși c-or să treacăSecundele din tolba unor paji. Iar eu căzând cu fața către mineMă tot vedeam urcând peContinuă lectura „Adrian Vasile Iftime”
Didi Grosu
Toamnă târzie Prea trist răsună umbra mea pe cărare,Sub copaci despuiați, lâng-o frunză ce moareȘi călcând peste file, calendaru-l opresc,Într-o toamnă târzie pașii tăi să-i găsesc! Îi zăresc în livezi, unde ramul se-ndoaie,Sub gutui aurii ce-mi zâmbesc după ploaieȘi-n podgorii, pe deal, unde vița suspinăDupă strugurii copți atârnați în rugină! Bate vântu-nserării , de dor,Continuă lectura „Didi Grosu”
Madiana Domnița Lascu
Nu-i lua… Să nu-i iei orbului bastonulPoate-a avut cândva lumina…La răutăţi să nu dai tonul,De ce să porţi cu tine vina? Să nu-i iei orbului speranțaPoate-a venit în întuneric…Acordă-i şi lui importanțaCe n-a avut-o din generic! Să nu-i stingi orbului luminaCe încă o mai poartă-n suflet…Să nu fii tocmai tu pricinaCe stânjeneşte al lui umblet!Continuă lectura „Madiana Domnița Lascu”
Rony Eduard Codreanu
Omule! Din clipele cu chip, ades, de fleacuri,Poți zidi, Omule, temple la veacuri!Prin vremi ce umblă ecouri, fără gară,Mâi statui, columnă, mănăstire,catedrală! În vacarm de arte de frumos debile,Sosi-vei ca o veste din Termopile…La începuturi fără flori și zori la geam,pune-le iubire, și-n scenarii,alt fel de hram! Kitschului ridicol, la modă în diurn,Mână-i lumi departe,Continuă lectura „Rony Eduard Codreanu”
Cesar Vallejo
Sub plopide César Vallejo Lui José Eulogio Garrido Ca hieratici trubaduri înlănțuiți,însângerații plopi au adormit.Pasc ierburi verzi sub soare amurgitturme-n Betleem, pe dealuri line și cuminți.Și-un vechi păstor, al celor de pe urmămartiri ai luminării,-nfiorat,în ochii săi pascali și-a adunatstele neprihănite, într-o turmă.Trudit ca un orfan el cade-ngenucheatpe-al câmpul altar, șoptind îndoliat;și ruginesc umbros tălăngiContinuă lectura „Cesar Vallejo”
Zbor spre înălțimi 