Arhive categorie: Fără categorie

ALTER EGO Un cuvântcules din nisipul clepsidrei,nevăzut, așteptat, răvășit,a crescut mai înaltdecât mineca un plop între sălcii,tivit. Când plecamca soldatul în luptă,îmi făcea de departeun semn,cât era ziua sau noapteade lungă,îmi căra în spatecrucea de lemn. Nu-ndrăznea să îmi spunăcă-și dorește un nume,se gândea, cu numele meu,să îl strig,dar a râs și a plânsca străiniiContinuă lectura „Marin Rada”

Că doar acasă-i Dumnezeu Vezi, mamă? M-am întors în raiulDin care viața m-a furat.Azi mă întorc din nou la traiulSărac, însă cel mai bogat. Vreau să zidesc din nou cuptorulȘi vatra unde coceai pâine.Printre străini, mă ardea dorulȘi tot spuneam : „Mâine!Hai, mâine!” Azi vin să pun cloșca pe ouă,Să cos și eu ștergar cuContinuă lectura „Flori Cristea”

COPACUL FĂRĂ NUME Rămân de strajă tinereții mele,tot mai puțină pe acest pământ,în slove scrise mă inspir din stele,sunt ziditor de pace prin cuvânt. Am fost mereu același, dar și altul,un biet copac cu frunzele spre cer,privind trăirea vieții din înaltultăcerilor născute din mister. Sunt și acum copacul fără nume,uitat de toți la margine deContinuă lectura „Corneliu Neagu”

haiduc de tineAlexandru Ioan Filip Aş vrea să haiducesc haiduc la drumul maresă-ţi fur din umbră plânsul silabelor profaneşi lacrima să-ţi mângâi cu vânturi trecătoaredar sunt doar eu si ploaia prelinsă pe obloane aş vrea să fiu nebunul la curtea ta de tainăcu clopoţei şi tumbe şi ghiduşii sinistredar nu pot pune petic la ultimaContinuă lectura „Alexandru Ioan Filip”

Sculptorul şi pietrarul Pe undeva-ntr-o margine de lume,Alăturat, în două curţi discreteTrebăluiau, sub tufele cochete,Doi cioplitori în piatră, fără nume.Unul din ei turna de zor cimentul,Prinzând în el o piatră funerarăCu îngeraşi plângând în prag de searăŞi-n munca lui punea tot sentimentul.În curtea de alături, albă, mare,Trona, de multă vreme, ca o stâncă,O marmură ce-nContinuă lectura „Viorel Gongu”

Nu-i târziu, chiar dacă-i toamnă Nu-i târziu, chiar dacă-i toamnă, să mai vii pe strada meaCu surâsuri în valiza învelită-n catifea,Nici să alergăm bezmetici printre frunze ruginii,Nepăsându-ne de ploaie sau de norii plumburii. Nu-i târziu, chiar dacă-i toamnă la mine să poposești,C-un pahar de must în față, să ne-ntindem la povești,Apoi, îmbătați de-aroma strugurilor înăspriți,SăContinuă lectura „Marilena Răghinaru”

Ecoul disperării Infinit de năzuințe se înneacă-n soarta tristăși-n adâncul neființei unde negura persistă.Pentru noi, cuvinte goale ce sună a tobă spartă,puse-n ritm și-n protocoale, menite să ne despartă. Vise doar de preamărire, strigate a câta oară,lume mințită-n neștire, să asculți, să nu te doară?Urlă-n hău pustiul minții și ecoul îi întoarnăscâncetul ce-l fac părinții,Continuă lectura „Lorica Mihăilă”

DIMINEAȚĂ TOMNATICĂ Încă o dimineață își întoarceFerestrele cu fața către soare,De parcă-abia așteaptă să se-ncarceCu fericirea noastră! De ce oare? Răspunsul la ciudata întrebare,Mi l-a șoptit o frunză în cădere,Căci vântul n-are milă, nici răbdare!Toamna, e mai hain de cât s-ar cere! Cred că e cea mai dulce dimineață.Ți-am scris ceva pe coala de hârtie!SuntContinuă lectura „Constantin Mosor”