Arhive categorie: Fără categorie

Cântec de seară Adâncul cerului mă soarbe-n sus,Țărâna-mi cere tălpile-obosite,În ochii tăi sunt ape liniștite,În gândul meu se zbate un intrus.Din pânza nopții fire se deșiră,O creangă de alun îmi este liră. Pe umeri port o mantie de iarbă,Căciula mi-e croită dintr-un nor,Cocoșii de departe-mi dau onor,Lumina-n pragul zilei dă să fiarbă.Se-ncurcă zorii-n puf deContinuă lectura „Dumitru Vasile”

Legământ Ani s-au scurs într-o vâltoare, de când am pornit la drum,Într-o viață călătoare și cu izuri de parfum,Noi ne ținem laolaltă precum ața într-un ghem,Iar când vine o furtună lângă mine eu te chem. Mi te-a dat în dar Prea Sfântul, pe când hoinăream haihui,Să te țin mereu aproape și respect dorința Lui,Iar de-atunciContinuă lectura „Ioan Avram”

De vei trece-nsigurarea prin urechile de ac Norii mei și cerul tău, într-un soi de simbioză,Univers în care timpul se dilată imanent,Înhămat la Ursa Mare, Pegas bate din copită,Un tablou destul de straniu se repetă permanent. Într-o buclă temporală înnodăm pe rând destinul,Pe o undă de uimire, noi, perechea cea dintâiConstruim din lut și ramuri,Continuă lectura „Flori Cristea”

Prin viață Alergi femeie, prin zi și noapte,Pe umeri duci zăpezi de șoapte,Sub pașii fermi zdrobești dureri,Din verde crud, țeși primăveri… Alungi femeie, noi gânduri gri,Zgura din încercări pustii,Ești stea pe cerul din voință,Râu nou, în albii de credință… Răzbați femeie, prin tăcere,Ești pas pe luturi efemere,Pe tâmple-ți odihnesc lumini,Pe buze-ți cântă alb din crini…Continuă lectura „Cristina Serghiescu”

Încrederea e floare tare rară Nu poți să ai încredere în oameni  Căci te trădează după primul colț Și-aruncă vorbe, pentru-un pumn de galbeni Ce-n suflet lasă urma unui glonț. Atâta timp, cât poți și dăruiești Ești bun, înconjurat mereu de lume, Când ai scăpări și-apoi te poticnești Dispar aproape toți, doar fum rămâne. NuContinuă lectura „Coca Elena Mahalu”

Nostalgie S-a înserat de tot şi bate vântul.Pe-un ochi de geam răsar sclipiri de lună.De-atâta toamnă-a-ncărunțit pământul…Şi n-are glas, sărmanul, ca să-mi spunăA câta toamnă poartă în desagă,Atâtea lumi cu tot atâtea vise?!Îi suntem toți de-o veşnicie-ntreagăPoveşti de lut pe filele nescrise,Din cartea lui cu litere de tină.Sărman pământ… Pe când eram copilCu inima scăldatăContinuă lectura „Maria Apăvăloaie Lungu”

La masa cu cei care nu mai sunt de două ori pe anînainte de a trece pragulîmbătrânital casei părinților meimă descalței nu mai suntau plecat să se întâlnească cu Dumnezeusă-l invite la masacu cei care nu mai suntmă privesc de sus și din tabloul agățatpe peretele de deasupra patuluiîn caremi- am adormit copilăriape partea cealaltăseContinuă lectura „Teodor Dume”