Arhive categorie: Fără categorie

Eu și toamna ,,PE CÂMP SINISTRE ȘOAPTE TREC PE VÂNT „În desfrunzire pomii,foșnesc ultimul cânt ,E cântecul de jale al brațelor uscate,Pe care vântul toamnei le lasă despuiate. Către amurg,grăbiți, norii mai iute-și mânăCulorile cernite,furtuna ce-o să vină.Din sufletu-mi plecară și primăveri și veri,Constat cu întristare , nu mai sunt cel de ieri. Mă-mbie  crizantemaContinuă lectura „Maria Ciurea”

Autumnală Toamnă-i iar și-mi este frică, vântul e rebel și rece,făr’ de scrupule el trece, prin odaia mea, prea mică.Val de apă-n geam lovește, fulger luminează-n golun actor ce joacă-un rol, într-o scenă de poveste. Vreau senin și-albastru cerul, nori să nu îl amenințe,luna fără de velințe, nu-mi dezvăluie misterul.Nu a fost, ce-a fost săContinuă lectura „Lorica Mihăilă”

Pașii vieții Trecea pe-afară Toamna-nBotine auriiAvea ochi de brândușeȘi gene castanii Trecea cu gândul dusÎnvăluită-n ploaiePriveam absentă cerulÎnchisă în odaie Și cârduri de cocoriMi se-nvârteau în gândPe foaia de hârtieSe încâlcea un rând Trecea nepăsătoareLa braț cu-n vânt hoinarAvea o fustă creațăDin frunze de arțar Păienjeniș de stelePe poala-i foșnitoareBrodată-n argintiuCu brume moi, ușoare AContinuă lectura „Lidia Stan”

POETUL ANONIM… Poetul anonim, cu pasiune,e-un figurant pe scenă, în vreo zi,Speranță că un drum va netezi,(de-a sa valoare public o expune). Frumoasele cuvinte cu temei,Își regăsesc splendorile prin harExpuse-n stil frenetic, lapidar,(când și-a ales… din viață un crâmpei), A fi poet e pentru mulți un har,Lui Dumnezeu plătit pe-al Său tarif:Să urci spre înălțimiContinuă lectura „Nicu Stancu”

Timp de anotimp(Bacovian) E toamnă-n cer și toamna pe pământ,pierdută-n praf e ultima mea vară,pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt,nu înțeleg ce spun, dar mă-nfioară.Nori plumburii se scurg într-un descant,un singur strop ajunge ca să doară,apusu-i palid, răsăritul frântși zi și noapte cețuri grele zboară.Copacii nu mai au nici un cuvânt,suspină doar când frunzaContinuă lectura „Ștefănescu Dorin”

EŞARFĂ DE NORI Cândva, şi-a pus pe umeri o eşarfă de noriŞi l-a străpuns cu ochii ei de ceațăIar paşii-i de morgană se strecurau, uşoriŞi inundau întreaga lui ființă. Din ochii ei, pleiade de iluziiSe agățau de visul lui crepuscular,Însă argintul viu, din spatele oglinziiS-a spart într-o secundă, c-un zgomot infernal. Acum, când devrişi albiContinuă lectura „Camelia Marin”

Într-un târziu Azi voi strivi cuvinte pe genunchiTăcerile din mine să vorbeascăVoi mai păstra din vise un mănunchiCa peste ani, mereu, să ne-nsoțească. Să ne-nfruptăm din gustul de halvaȘi din parfumul florilor de vară;Pe brațul meu, iubito, te-aș salvaDe brumele ce seamănă povară. Și nu te-aș mai lăsa să rătăceștiO altă zi prin lumea astaContinuă lectura „Adrian Vasile Iftime”

Efemeritate Atinge ale vieții răzvrătite strune,Clădește zid neliniștit de fapte,„El moare-n steaua care apune”,În palme-i luminează vise coapte. Străbate lungi cărări, cu cutezanță,Tot căutând a gândului minune,Înveșmântat în mantie de speranță,„El moare-n steaua care apune”. Alungă vorbe și iluzii zdrențuite,Atinge clipa mută care se supune,Apoi, pe luturi de tăcere ruginite,„El moare-n steaua care apune”. PriveșteContinuă lectura „Cristina Serghiescu”

IUBIRI BLESTEMATE Se scutură valul de furii deșarteși Marea se-mbracă în aur de toamnă…Cu lacrimi amare, în ochii-i de doamnă,privește spre Cerul ce-i mult prea departe… Nu-i el vinovat că e-acolo din veci.Nu poate sa fugă niciunde, de-ar vrea.Îl țin jurăminte departe de ea,și-n verile seci, și-n iernile reci. Sfârșește idila din vara fierbinte,se-ntoarce-n adâncuri,Continuă lectura „Georgeta Radu”