REFLEXII… Se-adapă gândul în fântână,Se scaldă-n ochiul fermecat,Iar soarele te încununăSpălându-ți trupul de păcat. În claritatea din adâncuriCu chipul tău prea-luminat,Mi-erai înșiruiri de rânduriIar eu cu pana te-am salvat! Din zboruri scurte peste apeAi adunat albastrul totFără să știi c-o să te-ngroape,Iar eu să te salvez nu pot… Și totuși, ai motiv a plângeCăci viațaContinuă lectura „Angela Petre”
Arhive categorie: Fără categorie
Flori Cristea
EȘTI RANA MEA CEA MAI FRUMOASĂ Și de-ar fi să-mi fii, femeie, rană fără vindecare,Aș iubi durerea care m-ar cuprinde pân’ la os,Te-aș iubi până la țipăt, te-aș iubi cu disperare,Ție ți-aș aduce-n palmă poezia mea, prinos. Dac-ar fi să-mi fii un cântec, doina mea ai fi de jale,Te-aș cânta pe portativul ce mă sfâșie-nContinuă lectura „Flori Cristea”
Alexandru Ioan Filip
Dorință Fi-mi-ar toamna toamnă bunăsă mă desfrunzesc de viseși de fructele promiseîntr-o lume mult nebună Fi-mi-ai tu o ploaie linăpeste sufletu-mi uscatcă-i rupt plugul în aratși mi-e beznă de lumină Fi-mi-ar moartea mai departecă mai am cuvinte buneadunate-n rugăciunepe un ciob de oale sparte Fi-mi-aș eu și fi-mi-ar hoațădragostea fără de tinecă se întomnează-n mineridurileContinuă lectura „Alexandru Ioan Filip”
Marilena Răghinaru
Nu plânge, iubite! Nu plânge, iubite, că toamnă e iar,Că urlă copacii cu lacrimi amareCând frântele ramuri le cad pe cărare,Când frunze uscate pe glezne tresar! Nu plânge, iubite, că vara-i departe,Că noaptea, în vis, în dor te îmbraci,Că suntem acum cu un an mai săraci,Că toamna ne duce cu gândul la moarte! Nu plânge,Continuă lectura „Marilena Răghinaru”
Stela Cheregi
Ecoul gândului, devine un freamăt care se zbate la porţile timpului şi nu este decât sterilul atâtor arderi interioare care au mizat pe carenţele eului meu, înlesnind căderile abisale în această desluşire a fiinţei mereu zbuciumată, aflată într-o continuă căutare a sinelui. Mai mult de atât nu vrei, nu poţi… dar teama îţi aduce noapteaContinuă lectura „Stela Cheregi”
Camelia Marin
CÂNTEC PENTRU DOI O să te-nşel.Măine, cu vântulCu care voi fugi, de mână,În altă ziCu toți copaciiMă voi iubi – o sāptămână… Te voi uita într-o odaieÎnchisă,Ca pe-o nonculoare,Si-o să te-ncui în cifra nouăAtunci când doi prea mult mă doare… Şi o să plec,Să nu m-aştepți.Nu mai e cale de întors,Doar ramele de pe perețiŞi-orContinuă lectura „Camelia Marin”
Relu Popescu (Viorel Poenaru)
1)Nu privi de sus pe nimeni niciodată, fiindcă nu știi cât de inobservabil ai putea deveni. 2)Caracterul oamenilor este asemănător cu hârtia. Nu toată este la fel: una este pergament, iar alta este hârtie igienică. 3)Timpul aduce cu sine uitarea…dar adeseori vom retrăi amintirile timpului trecut. 4)Cuvintele sunt îndoielnice, doar faptele elimină orice suspiciune. 5)Umpleți-vă viața cu ceea ceContinuă lectura „Relu Popescu (Viorel Poenaru)”
Iancu Cătălin
Să mă ierți… Tu să mă ierți chiar dacă te mai doareCuvântul așteptat și nerostit,Te-am osândit la toamne fără soareDoar pentru vina de-a mă fi iubit. Tu să mă ierți că am fugit departe,Că ți-am răpit apusuri sângerii,Tu ți-ai pictat povestea într-o carteȘi ți-ai cântat durerea-n poezii. Tu să mă ierți că ți-am pătruns înContinuă lectura „Iancu Cătălin”
Constantin Mosor
SUFLETUL NU MINTE Eu scriu așa cum sufletul îmi zice.El e acela care-mi dă poruncă,Cu glas domol: „Te rog frumos, amice,Azi, să mă ierți că, iar te pun la muncă”! Ce zice el e sfânt, întotdeauna!Nu îndrăznesc să-i trec pe dinainte,Sau să-i întorc o vorbă, măcar una!Vorbele lui sunt miezuri de cuvinte. Sufletul mi-e prietenContinuă lectura „Constantin Mosor”
Cristina Pasca
Zădărnicie E așa de toamnă în sufletul meu tânăr,Când toate mi se duc spre asfințit…Obosite frunze anii-mi port pe umărȘi fiecare zi apune în Zenit… E așa de ceață-n visul meu de-o vară,Culorile, de vii, încet se sting…Lăstunii triști povara vieții îmi cară,Poveștile crescute-n sorții ring… E așa de frig în vara cu arșițăȘi surdeContinuă lectura „Cristina Pasca”
Zbor spre înălțimi 