Zbor spre înălțimi

SĂRBĂTORI CU TATA

Înainte de Paști
tata cumpăra
câte o halva dulce,
o cutie de cafea
fără niciun parfum
câteva cristale de zahăr
invelite ca odoarele sfinte,
în foița subțire pentru tutun.

Privea visător
pietrele de pe munte
grija zilei de mâine
n-avea început, nici sfârșit,
nouă ne scria că e bine,
sănătos ca-nainte,
și că muntele a fost biruit,

Fruntea lui arăta
ca o brazdă nesemănată,
umbra se lungea peste flori,
eu strigam fericit ,, tată, tată „
când mă ridica la icoane
de subțiori…

Înainte de Paști
tata cumpăra
câte o halva dulce,
o cutie de cafea
fără niciun parfum,
câteva cristale de zahăr
învelite ca odoarele sfinte
în foița subțire pentru tutun.

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Al poveștilor tezaur

Somnul nu vrea ca să vină, cuprinsă-s de nostalgie
Și fără să vreau, cu gândul, mă pierd în copilărie,
Iar prin roua de sub gene, zăresc pe buna torcând
Din caier de lână moale, glasu-i dulce depănând
Basme ce-n copilărie mi-au creat un univers,
Care s-a zidit în suflet și nicicând nu s-a mai șters.

Încet, ochiul minții mele cuprins e de visul dulce
Și pe rând, eroi din basme în visul meu îi aduce;
Iat-o pe „Cenușăreasa” gătită de mare bal
Și pe, „Albă-ca-Zăpada”, purtată de prinț pe cal,
„Harap Alb” care se luptă cu cel mai aprig balaur
Și pe „Prâslea cel Voinic” păzind merele de aur;

Și pe toți eroii mei din poveștile lui Creangă
Îi zăresc atât de bine, cum prin visul meu aleargă,
„Capra cu trei iezi” și lupul, care s-au împrietenit,
„Ursul păcălit de vulpe”, chiar de vulpe însoțit,
Iată cocoșul nazdrăvan din „Punguța cu doi bani”,
Toți îmi trec acum prin vis, după atât amar de ani.

„IATĂ CERBI CU STELE-N FRUNTE CARE TREC PE PUNȚI DE AUR”,
Iar în suflet îmi așază al poveștilor tezaur…
Simt cum zorii îmi mângâie pleoapa plină de poveste,
Chiar căldura soarelui ce răsare peste creste,
La fereastră, păsărele gălăgioase ciripesc…
Din visarea asta dulce, prea devreme mă trezesc.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Vara emoțiilor

Mi-a tresărit o boabă-a sufletului meu,
Când vara se urca pe dealul plin cu soare.
Și-am vrut să o păstrez în ochi mereu,
Așa cum macii au ieșit la drumul mare.

Mi-a tresărit lumina din adâncuri line
Și cântece de greier mustăcios am auzit.
Povestea grânelor ajunge și la mine,
Iar dorul de copilărie în praguri mi-a sosit.

Emoții cu luciri de stele mici și rare
S-au prins de pleoapa inimii cu dor.
Mi-am agățat dorința-n Carul Mare
Și-n vise albe de fugarnic mă cobor.

Am luat emoții de la luna plină,
Ce-și spală rotunjimea-n iazul morii
Și mi-am dorit un Făt-Frumos să vină,
Să stăm de vorbă până răsar zorii.

Din tufele de iasomie sfântă
Mi-am luat emoții cu miros ciudat.
Am fost și-n ” lumea celor care nu cuvântă”
Și dragoste și armonie am luat.

Dar vara cea de foc mi-a dat fărâme
Și-ntr-o emoție de fum mi-am strâns oftatul.
Sunt vântul călător ce fuge-n lume
Și-n margine de gând mi-a fost umblatul.

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Orație la Echinox
 – Vă pornim la drum cu cetini
la-mplinirea ce-i din datini,
Noi, drepți soli împărătești,
oameni buni dumnezeiești,
după-o lungă vânătoare
de dulci păsări gălbioare,
inocente căprioare
ce lasă urme ușoare
prin codrii, sprintene fiare,
văi adânci și răcoroase
cu izvoare umbricioase
pentru cerbi, vulpi, urși, zânoase
poieni largi cu flori mănoase.
 – Cătați casa cea stâncoasă
cu ferigile pe masă,
cu conduri de zână bună,
de la Împărat cunună.
De vă-mbie să veniți,
odată ca niciodată,
povestea lor vă așteaptă
pe calea florii de rai
care ziua înflorește
noaptea crește, odrăslește 
miri frumoși și de bun trai,
la mijloc de munți cărunți
întru ale voastre curți,
floare cu raze de lună
când iubirea-n bucium sună:
„ȘI TE IUBESC LA ECHINOX ȘI DUPĂ”…
Păsări albe vin, se-adună.
Căile de s-au promis,
vezi sfântul altar deschis
cu alai străvechi în dar,
cu inimi de vis și har-
Fost-a tot un avatar.
Nunta-n cer hotărnicită,
coborî-veți pe pământ,
a douăzeci și doua zi din răpciune
de când soarele apune.

De n-ar fi, n-ar zice satul,
nici povestea, nici păcatul.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Muguri de chihlimbar

Urcând ale vieții trepte, mugurii de chihlimbar
M-au făcut să-mi găsesc rostul într-o lume cu metehne,
Facând clipele să zburde, să nu treacă în zadar,
Să-și croiască noi veșminte, urmând ale lunii semne.

Dintre gândurile mele și mai bune și mai rele,
Am ales ca mici podoabe mugurii de chihlimbar,
Să rămână peste vremuri, doar veșmântul să se spele,
Să nu capete mirosuri, să n-aibă gustul amar.

Dintre visele frumoase ce mi s-au adus în dar,
Multe-au dispărut în taină precum ele au venit
Dar mi-au rămas în vatră mugurii de chihlimbar,
Să îmi lumineze calea înserării din zenit.

Dintre toate câte-au fost în vremelnica plimbare
Prin hățișurile care le-am trecut prin stăvilar,
Ca un mit cu zâne bune ce aduc înseninare,
Dăinuiesc, dintre podoabe, mugurii de chihlimbar.

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

MINTE SUFLETEASCĂ

Doar pasiunile nebune sunt delicii interzise,
Restul nebuniei noastre zace-n bărcile defecte,
Cosmosul îmi roade rana, iar sub ploeapele închise,
Ochii mei curioși de tine se răzbună pe obiecte.

De-ai vedea că veșnicia e un verde inefabil,
Te-ai întinde pe coclauri fără nicio așteptare,
Timpul ar crepa în tine ca un murmur descifrabil,
Iar în taină, voluptatea, ne-ar desprinde de pudoare.

Dă-mi din tine asfințitul, neastâmpărul și gura,
Să te umplu cu sămânța desfătărilor lascive,
Să mă guști așa cum gustă anemonele căldura,
Mierea mea să-ți fie leacul predilecției emotive.

Eu din templul mângâierii îți propun plăceri vulgare,
Să-mi adormi cu zorii-n palme, învelită-n trupul gol…
După-o noapte amoroasă, însăși viața noastră pare,
O anexă rătăcită într-o notă de subsol.

Acum știi că Universul a întins în noi o cursă,
Vom închide existenței tragediile și ușa,
Să mocnim ca două flăcări lăcrimând aceeași sursă,
Unde mintea sufletească se pudrează cu cenușa…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Rugă de noapte

De câte ori mă rog, cu râvnă, Doamne ție,
Cu truda frunții și a brațelor încerc,
Să îmi sporesc argintul, vibrând în armonie,
Să nu scriu karmei mele mereu același cerc!

Din steaua pe care mi-ai promis-o numai mie,
Fug două raze pe drumul de-nchinat,
Azi am aflat că una-i secată și pustie,
Căci șerpi bându-i lumina, otrava și-au vărsat…

Te rog ajută-mi drumul, nu pot urca la tine,
Când umbra se lărgește-n urma mea,
Coboară-ți tot seninul și spală-mă pe mine,
Cât pentru toți urmașii, iertarea fă-ți cișmea!…

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

SCRISOARE FĂRĂ ADRESĂ

Ți-ai dus părinții la azil,
Îi vizitezi din an în Paște
Până-ntr-o zi când un copil
bătrân nu te mai recunoaște.

Le-o fi fost foame, frig și sete,
Dar, mai ales, le-o fi fost dor,
Un dor mușcând pe îndelete
Din inima și mintea lor.

Întreabă-i pe specialiștii
În inimi frânte ce au scris
La diagnostic despre triștii
Ochi ai bătrânilor proscriși!

Ce medicație, ce leac,
Stimate ,,aparținător”
Le-au dat de suferă și zac
De boala grea numită dor?

E prea târziu să-i iei acasă?
Nu-i loc destul în casa ta?
N-ai scaune de-ajuns la masă?
Sau e mai simplu a uita.

Da, uită!… A uita, uitare,
Un verb … E la infinitiv…
Îi pui un semn de exclamare
Și îl repeți imperativ!

Te rog, nu mai păstra albumul
Cu poze vechi, du-l la azil!
Poate și-or aminti de drumul
Spre casă… cheamă-i din exil!

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț