
Miros de tei
(sonet)
Tu bați la poarta sorții înc-o dată
Sperând ca zorii să-ți deschidă ochii
Dar amintiri țesute-n albe rochii
Se prind în dansul vieții ca-ntr-o roată .
Și luptele încep să te cuprindă
Din piatra serii ce-n pustiu se simte.
Deasupra lumii te oprești cuminte,
Când flori de tei încep să se aprindă.
Te uiți prin gratii după o nălucă.
Iubirea-i dusă-n târg în astă seară
Iar crengile-nflorite se usucă.
Îți lepezi somnul cel fragil în noapte,
Surâsu-l frângi într-o mirare mută,
Când ziua te dorește printre șoapte.
Redactor: Viorel Poenaru
Redactor șef: Camelia Boț









