Zbor spre înălțimi

Puterea unui gest

Nu-mi așterne covoare de flori,
căci pașii mei trebuie să cunoască pietrele.
Doar așa voi înțelege drumul
și voi simți că pământul mă primește.

Nu-mi dărui lumina toată,
lasă-mi și umbre prin care să trec.
Doar în întuneric învăț să caut
scânteia ce o port adânc în piept.

Nu-mi deschide ușile toate,
lasă-mă să bat și să aștept.
Doar așa voi simți bucuria
unei porți ce se deschide târziu.

Nu-mi ascunde cerul cu nori,
lasă-mă să privesc printre ei.
Doar atunci voi învăța speranța
care răzbate prin întuneric.

Nu-mi aduce cuvinte străine,
lasă-mă să le cresc din trăiri.
Doar așa voi ști că poezia
e glasul sincer al inimii mele.

Nu-mi spune că știu destul,
căci fiecare zi aduce altă lecție.
Doar așa pot urca mai departe
pe treptele vieții mele.

Și dacă mâna ta m-a ridicat o dată,
eu voi ridica zece înapoi,
căci recunoștința din adâncul ființei
se măsoară în fapte, nu în vorbe goale.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

VIS DE TOAMNĂ

Când vara și-a pierdut surâsul,
Printre frunze galbene și ofilite,
Metafore inundă iarăși scrisul
Printre versuri de iubire inedite.

În tăceri se pierde încet gândul,
Iar frunze se desprind din ram,
Visele acum și-așteaptă rândul
Când raze de lună bat în geam.

În decoruri de frunze colorate,
Privirile se risipesc în depărtări
Se-mpletesc visele destrămate,
Răspândite spre cele patru zări.

Septembrie în șoapte de iubire,
Zbor pe aripi colorate de fluturi,
Când vara a devenit o amintire,
Cu priviri calde-n ochi de ciuturi.

Toamna varsă pe foaie lacrimi,
Cernute-n boabe de melancolie,
Și scrie dorurile veșnice în inimi
Prin miresme dulci și armonie.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Stai, toamnă

Oare de câte veșnicii,
Îți numeri clipele târzii,
Și-ți fluturi veacuri pe poteci
Peste apusuri reci?

Ți-s reci apusurile, știu.
Cum știu că-n viață mi-e târziu.
Dar azi, zămbind, mi-ai dăruit,
Un pui de răsărit.

I-ai pus în fașă flori de dor.
Pe umeri, aripi pentru zbor.
Și-n piept, din dragoste-ai zidit
Frânturi de infinit.

Stai, toamnă. N-aș mai vrea să pleci.
Iubesc apusurile-ți reci.
Că-n dorul dragului de tine,
E-atât de cald și bine!

🖋maria apăvăloaie-lungu
( din volumul LA RĂSCRUCI DE VREMURI)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Plimbare

Mergem de mână incet
un pas după altul
fără sa spunem
ce știm deja.
Călcăm peste frunze
numărând pașii,
din tăcerea lor
adunăm dorința.
Liniștea ne apropie de sărut
și numai el ne poate arăta
unde am ajuns așa…
prin frunze.
De acasă am plecat în primăvară
era plin de liliac peste tot,
un pas am făcut,
numai unul,
acum deja ne este toamnă.
Noi melancolici, am înmugurit
într-un anotimp al nostru,
în care putem inflori iarna,
fără să ne fie frică de frig.

Radu Iorgulescu
……………………………………………

Promenade

We walk holding hands, slowly
one step at a time
not to mention
what we already know.
We step on the leaves
counting the steps,
out of their silence
we gather desire.
Silence brings us closer to the kiss
and only he can show us
where did I end up like this …
through the leaves.
I left home in the spring
it was full of lilac flowers everywhere,
one step I took,
just one,
now it is already autumn.
We melancholy, we sprouted
in one of our seasons,
in which we can bloom in winter,
without being afraid of the cold.
……………………………………………..

Promenade

Nous marchons main dans la main, lentement
Un pas après l’autre
sans parler de
ce que nous savons déjà.
Nous marchons sur les feuilles
compter les pas,
hors de leur silence
nous rassemblons le désir.
Le silence nous rapproche du baiser
et lui seul peut nous montrer
où ai-je fini comme ça …
à travers les feuilles.
J’ai quitté la maison au printemps
il y avait plein de fleurs lilas partout,
un pas que j’ai fait,
juste un,
maintenant c’est déjà l’automne.
Nous sommes mélancoliques, nous avons germé
dans une de nos saisons,
dans lequel nous pouvons fleurir en hiver,
sans avoir peur du froid.
…………………………………………………

traducere de Angela Sălăvăstru

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Cântecul toamnei

Din corn își cântă toamna a ei blândă chemare,
Împrăștiind în jur o binecuvântare
Ce-n armonii celeste împrăștie culori,
Vibrațiile ascende și-nmiresmate flori.

În rochie de bal, brodată-n poame coapte
Se-arată o regină mai mândră peste toate
Și-n tainica chemare și-arată dărnicia
Celor ce știu să poarte pe umeri, hărnicia.

Împarfumată toată cu-arome dulci și vii
Culese de pe câmpuri, din dealuri arămii,
Purtând cu modestie prea plinul altruism,
Ea dă la toți și toate cu zâmbet eufemism.

În armonia caldă, intens- autumnală,
Din cupa nostalgiei, ușor apoi răstoarnă
Balanțe în destin, echilibrări în taină,
Profundele-i mistere ascunse pe sub haină.

Și cântă ea cu dor și cântă și poeții
Punând note duioase pe portativul vieții,
Iar pe frunze arzânde aștern stihuri în rând,
În fuziuni divine, splendoare pe pământ.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

PLÂNGEAU ÎN NOI COPACII FĂRĂ GLAS
.
Revăd potecile ce ne-au lăsat
să răscolim pădurea minunată
ducând parfumul tău de neuitat
peste iluzii ce mureau deodată.
.
În urma pașilor care-au rămas
doar amintiri la un sfârșit de vară,
plângeau în noi copacii fără glas
uitându-și crengile pe dinafară.
.
La umbra lor regretele mureau
pe jurămintele jertfite fără teamă
peste cărări cu pași care duceau
spre un tărâm ce încă ne mai cheamă.
.
Mă tulbură chemarea lui mereu
chiar dacă știu că ești pe veci plecată
pe aripa întunecată-a unui zeu
care ți-a frânt povestea dintr-odată.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ce e-ntre noi?

Ce e-ntre noi? Şi câţi nebuni
Mai vrei să moară aşteptând
Răspunsul tău, iar ei, arzând
Se-mbolnăvesc, deşi imuni,
La viaţă?

Ce e-ntre noi? Câţi îngeri muţi
Mai strângi în catalept album,
Mânjiţi de colbul de pe drum,
Atraşi sordid, apoi nevruţi
În viaţă?

Ce e-ntre noi? Cât curcubeu
Mai răstigneşti pe calea mea,
Când bocetul de cucuvea
Mă leapădă de Dumnezeu,
Pe viaţă?

Neviaţă e-ntre noi şi scrum,
Acei nebuni, îngerii muţi,
Eu, curcubeul … toţi recruţi
Ai inimii, schimbaţi în fum
Şi ceaţă!

---

Din volumul „Un rob în libertate”, cel de-al şaptelea şi ultimul al seriei „Ucenic în dragoste”(la acea vreme).
În el am reunit poezia neîmplinirii în dragoste şi blesteme.
A fost tipărit în Noiembrie 2017 şi lansat alături de celelalte şase într-un regal de poezie a inimilor împletite.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

DULCE MELANCOLIE

Se cerne-n ramuri vântul c-un suspin
Și frunza cade-n dansuri de aramă,
Pe cer o pasăre se-ndreaptă lin
Spre lumi tăcute, unde vara-i trează,

E-un strop de miere-n soarele sfios,
Ce mângâie poteci de amintire
Și în aer plutește un dor duios,
Ca un oftat de veche fericire,

Copacii-și spun povești în murmur blând,
Iar ploaia le răspunde-n șoapte reci,
Satul pare-un vis pe-un fundal plăpând,
Iar eu tot colind pe vechile poteci,

E toamnă…visele se-ntorc în mine,
Cu pași domoli și ochi înspre trecut,
Dulci melancolii vin să mă aline,
Ca un oftat tăcut și necunoscut,

Și-i bine-așa, că-n liniștea profundă,
Simțim mai clar ce-n inimă trăim,
Când frunza moare, clipa ne pătrunde
Și-n toamnă, parcă, mai mult noi iubim.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Rondelul frunzelor de toamnă

Perechi de frunze, veștede simboluri
În ruginiul legănat de vânt,
Valsând coboară, tainic, pe pământ,
O feerie-n calme ritualuri.

Cu toamna rece au un legământ,
Să nu le poarte vânturile-n stoluri,
Perechi de frunze, veștede simboluri
În ruginiul legănat de vânt.

Plutind ușor, coboară înspre hăuri,
Gătite-n arămiul lor veșmânt,
Dansând cu eleganță prin nămoluri,
Și-apoi se-afundă-n propriul mormânt.

Perechi de frunze, veștede simboluri
În ruginiul leagănat de vânt.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Apoi va veni primăvara

Îţi spun sincer că în curând vor veni ploile toamnei,
obositoare, aiuritoare,
ca un cântec monoton, cântat de un ţigan la vioara lui în paragină,
pentru doi – trei lei
aruncaţi în scârbă de vreun binevoitor,
apoi vor veni ninsorile, vai ninsorile
care ne vor acoperi pământul şi lentilele ochelarilor
aburite deja de frigul nostru
interior,

îţi spun sincer că iarna aceea ne va acoperi memoria,
liniştea unui fragil început de lume
şi căutările noastre febrile şi frământările şi dragostea
şi istoria

îţi spun sincer că nu vom mai avea nici merinde pe masă,
nici haine, nici încălţări pe măsură,
nici visuri, nici aburul amăgitor al despărţirii
sinelui de sine,
nici cuvinte potrivite
pentru prădalnica și neobosita gură

nu vom mai avea nici pământ şi nici apă
nici căldură nici ger
nici aerul destinat respirării de sine
şi nici sunetele angelice ale ridicării la Cer,

îţi spun sincer că apoi va veni şi primăvara, triumfătoare,
blândă, caldă şi albastră,
care pe noi amândoi ne va găsi aruncaţi deja la zenit
îmbrăţişaţi şi îngropaţi în zăpada tămăduitoare
a acestui început de sfârşit…!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț