Zbor spre înălțimi

ÎNDRĂGOSTIT CA IERI

Când erai floarea mea de crin
Te-mbrățișam cuprins de dor,
În pantofiorul tău cel fin
Turnam vin dulce-acrișor
Și-l beam, cuprins de-al tău amor,
Iubind chipu-ți divin.

Din pantofiorul tău cu toc
Aș fi băut la infinit…
Râdeam, spunând, că-ți port noroc,
Jurând că nu m-a ispitit, alt trup.
Doar pe al tău, eu l-am iubit
Cu patimă și foc.

Cântam atunci, îți cânt și-acum
Pe corzi de suflet, dragostea
Sub teiul nostru de la drum,
Când pe cer râde prima stea,
Vrăjită, ascultă și ea
Romanța cu parfum.

Trecut-au ierni și primăveri,
Clepsidre-și torc nisipul fin
Cu ploi de gânduri și poveri,
Când cu miere, când cu pelin
Beau vinul, din pantofu-ți fin
Îndrăgostit, ca ieri.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

…sângerez şi bat pustiul erelor nemărginite, în sandale de răchită…

Îți văd arderea şi chipul istovit prin țesătura gândurilor îndoliate şi regret vremile celor ce-şi scriau răvașe sacre de pe cer sau de pe mare… arzi, dar nu-ți mai simt căldura buzelor însângerate de pe treptele Pietei, când te rogi sau când ți-e sete şi săruți sudoarea pietrei ori picioarele fântânii cu sandale de răchită şi cu sălcii plângătoare… treptele devin încete şi se clatină balanța negustorului de păsări care zboară cu răvașe de amor, până pe mare sau te miri până pe unde au ajuns cele rămase de migrațiile marii colonii transcendentale… au căzut multe orașe în nesomn, frumoasă doamnă, de la prăpădul de aripi ce-a răspuns chemării tale și sunt ziduri uriașe între lumi, ca odinioară… cerul a trimis iscoade şi pândari în lumea mării, iar misivele ce zboară clandestin sunt doborâte de arcașii stăpânirii şi reduse la tăcere… este pentru prima oară când îmi vin misive arse înapoi sau sfâșiate de săgeți imaginare, cu văpăi şi otrăvite… scara erelor adesea dă erori neașteptate și abia găsesc o treaptă să nu calce pe alături de ce spun sau să coboare… în sfârșit, iată balanța, penitențele, Pieta şi arcașii stăpânirii din văzduh, frumoasă doamnă!… iată ultima misivă de amor, nemărginirea şi furtunile de aripi străvezii ale iubirii cum străbat văile vremii din cetățile de gheață şi cum mor norii pedeştri, sufocați de fumul Terrei!… am pierdut cea mai râvnită operă a Creațiunii, sângerez şi bat pustiul erelor nemărginite, în sandale de răchită…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

UN JOC

Poate că ar trebui
să ne ținem mai aproape cuvintele,
ca pe săbiile ascuțite,
gata de luptă,
sau ca pe îngerii păzitori .

Semnele
tot mai des ne înșeală,
ceața se întinde
până la nori.

Timpul nu mai dă socoteală
nimănui
suspendat între viață
și moarte,
sufletul hoinărește,
hai-hui…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

O ORĂ INCERTĂ

6:30 dimineața.
Starea vremii e relativă, ca şi umiditatea atmosferică.
Încerc să descifrez semiotica din mişcarea vântului între patru anotimpuri
Dar un bob de nisip intră în orologiu
Şi împiedică mersul
Melcului roşu.
Pare un trovant răsturnat
Peste secundele entropice
Ale necunoscutului nestrăbătut.
În inima mea, morile de vânt
Se rotesc
Şi adună frunzele taciturne
Care mi se preling printre gânduri
În timp ce cuvintele se sinucid
Între coperțile unui vis saturnian
Pe care nu-l voi înțelege niciodată.
6:30.
Peste lume se face devreme
În mine deja e târziu.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

SUB PAȘII MEI

Sub pașii mei
trosnea toată natura,
de bine și de nou
și de frumos,
au înflorit
sub pașii mei salcâmii,
iar păsările
și-au făcut un rost…

Sub pașii mei
dăinuia primăvara
și mirosea a floare
de cais,
sub pașii mei
cânta duios vioara,
iar viața ta
era un paradis…

Sub pașii mei
găsisei fericirea
care-a țesut doar
povești de frumos,
azi, pașii mei
au rătăcit cărarea,
tu te-ai pierdut
într-un decor umbros…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Se-nfiorau cireșii

Înfiorați cireșii, sub ceruri constelate,
nășteau petale pure din lumea cenușie;
Prin gotice arcade pășeau poeții-n moarte,
cu botnițe la gură, ca nimeni să nu știe
de versul lor ce sapă, precum izvoare line,
în stânca vremii mute și-n turnuri zigurate
făgașu’ libertății străluminând doline.

Umblau cu lanțuri grele la mâini și la grumazuri,
scriindu-și poezia cu sângele din vene;
Se osteneau pe dealuri, sub stele sparte-n iazuri,
în noaptea cea mai noapte, trecând și ea alene,
ca o sfârșire blândă sau ca un foc de vatră,
ce veșnic împietrește sub naltele talazuri;
Rosteau versuri uitate, cu pașii lor de piatră…

Din șfichiul noii ordini pocnesc călăii lunii,
ce însoțesc convoiul pe drumuri de pădure;
Vibrează lira fricii, se-nchină lung alunii;

• Hai, mergeți mai departe, spre timpurile sure!,
  se tot aud câinește lătrând, din urmă, zbirii;
  Se zbat din rădăcină vechi murmure – gorunii -,
  iar formele de ceață își prind în brațe mirii…

Se-nvârte Universul, se disipează aștrii,
se întețește vântul prevestitor de iele;
Și în poiana unde se-nalță zmei albaștri,
își vinde luna chipul pierdutelor derele;
Din noaptea sângerie zburau dalbii – aleșii

• precum o rugăciune șoptită de sihaștri;
  Și-ascunși sub zori de-aramă se-nfiorau cireșii…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Iubire

Se leagănă azi teiul cu ramul plin de floare,
nu-i nimeni pe alee și lipsa lor mă doare, 
doar pașii muți răsună-n noapte, când pe cer,
luceafărul răsare privindu-ne stingher

un gând se înfiripă, visez că este el
pe o bancă-n parc, trist cântă un menestrel
și-o dulce Veronică, șoptind versuri de amor
El, șăgalnic și rece privește și visele dor

într-o noapte catifelată de vară
un el și o ea și-o iubire dulce amară
și teiul cu parfumul divin ce-i cunună
și-și scutură floarea iubindu-se împreună…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ploaia florilor de tei

Își prinde teiul creanga-n aur
Și-și leagănă dorința-n zori.
Ascunde floarea un tezaur
Ce-și duce mirosul în nori.

Mai plouă cu petale seara
Și teiul pare împărat.
Coroană nouă-i pune vara
Și în miresme l-a-mbrăcat.

Ce vară este prinsă-n floare!
Se scutură în pulberi fine
Un tei în galbenă ninsoare:
Mă-mbrățișează și pe mine.

De-aș fi un fluture năuc,
Sau o albină lucrătoare,
N-aș ști ce cale să apuc:
Miroase teiul și mă doare!

Cândva, într-o pădure deasă
Am întâlnit un Făt – Frumos.
Credeam că sunt a lui aleasă,
N-am fost decât iarbă pe jos,

Pe unde-a mers nepăsător…
Am plâns, era a suta oară,
Și am crezut că am să mor…
Frumoase flori, din nou e vară!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Țara mea de vis zbanghiu
Paul Spirescu

În țara mea de vis zbanghiu în care
se-njură și se minte și se moare

țara în care m-am născut și am visat
cu fericirea fiecărui om întemnițat

unde izvoarele-au secat de-o veșnicie
și stâncile au formă de sicrie

în care fug copacii falnici din pădure
de frică să nu vină alții și să-i fure

prin care bunul Dumnezeu de mult n-a mai trecut
și frumusețea e o marfă de vândut

în țara mea de vis zbanghiu în care
se fură și se minte și se moare…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Poartă în casă

Tot risipind cuvinte am mers prin lumea-ntreagă
Dar nu mă știe nimeni pe nume,  pe de rost,
La orice barieră un vameș mă dezleagă
Port haina cea de gală din standul cel mai prost

În buzunar am cardul. A expirat din vară
Azi joc în câte-o piesă cu public amator
La mine anii țipă și uneori chiar zbiară
Dar nu rămân apatic și nimănui dator.

Se îmbulzeste fiara, din mine să tot muște
Să-și ducă iarăși prada curând la amanet
Sperând  –  din bogăția căderilor prea bruște –
Că voi sări de pragul venitului meu net.

Vă las cu drag prieteni! Secundele apasă
Mă strigă o himeră și nu am să-i dau rest
Dar invelind tristețea mai fac o poartă-n casă
Deși azi duc pe umeri același Everest.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț