Mamă, viața mă naște de mai multe ori în lipsa ta. Învăț a muri și a învia împreună cu clipa. Trecutul mă ia de mână, mă trece pragul școlii, la ora de dor mă conjug cu visul și buchisesc până târziu literele universului scrise în mine. Aș vrea să monopolizez timpul, să revendic toate amintirile cu tine. Viitorul să te păstreze în brațe!… Hai, vino la fereastră și fă-mi semn cu câteva raze, să pot inventa noi duminici cu toții strânși în jurul zâmbetului tău la o cafea sau la un ceai verde aburind a vară.
Îndelung m-am târât pe cărarea lumii pământești, de frică să nu umbresc cerul cu colbul pașilor mei nu-mi ridicam privirea către cer… nici apa nu o atingeam pentru a nu o tulbura, doar ploaia o ingânam să mă inunde, în picăturile ei agresive căutam să mă-nec, uitând că apa nu se poate-neca cu apă… apoi de soare, ce să spun? Îl lăsam să mă ardă crezând că mă va usca, implorându-l să mă prefacă-ntr-o veșnică umbră pe pământ…
Așa a trecut timpul peste mine… azi, rup lanțul de erori care mă dor, croindu-mi prin univers, alt drum, pășind cu privirea agățată de cer, zâmbind soarelui si cu o sete de apă vie…
„Dacă n-ai un drum al tău, învață să-l construiești!”
27.05.2021
Iubirea mireană ~Camelia Boț ~
Sunt iubiri din care aduni emoțiile și le-mpletești în brâul cerului, botezând fiecare clipă de lumină ce aprinde un întreg univers…
Sunt iubiri din care împletești brâul-lui-Dumnezeu și-n care așezi iubirea mai aproape de cer…
Sunt iubiri din care aduni floarea cununii pentru a fi lumina veșnică ce alungă întunericul din căușul vieții…
Sunt iubiri pentru care mori de câte ori respiri a iubire…
20.05.2021
A-nflorit liliacul ~Camelia Boț ~
M-am oprit din gânduri să-ți spun c-a-nflorit liliacul pe aleea ce mă poartă către toamna noastră…
În florile-i mărunte, cerul și-a mutat culoarea, prin verde crud ochii-ți zâmbesc , amiroase seara a tine…
Oh, iubite! liliacul mă așază în leagănul timpului ce-și cerne clipe frenetice peste tâmpletele-mi cărunte, sărutându-mi buzele de dor arse…
Dar tu iubite, unde-mi ești, Prin care liliac …mă iubești?
Doctore, ce am eu oare Inima pare să zboare Îmi saltă acum din piept La ce pot să mă aștept? Vreau să-mi faci ecografie Să-mi spui odată și mie, Simt cum o mare bucurie Mă inundă. Ce să fie?
-Domniță dragă, frumoasă Lasă tot și sui pe masă Îți voi spune-ndată totul Stai frumos și lasă cotul… Foarte bine, e-o steluță, O nouă viață micuță Ce-ți transmite bucurie Și-o stare de feerie
-Ce spui, e adevărat, O viață s-a-nfiripat?! Vin-aici să îți strâng mâna Dacă-ai ști cât rugam Luna, Soarele, pe Dumnezeu Să am un micuț și eu?…
-Uite, ți-a-mplinit dorința Ți-a trimis din cer, ființa Ce-ai să iubești pe lume Cum nu te iubești pe tine
-Doctore, mi-ai dat o veste, Cum aud doar în poveste, Mă simt deja fericită Sunt de toate-ndrăgostită Și-mi răsună din abis Cuvintele Lui din vis: Ai răbdare, c-o să vină Îngerul, cu-a sa cunună…
Lili Cristal. 06.06.2020 Drepturi de autor rezervate
La mine-n casă crește un cuvânt ca un cireș care se coace-n zori, atunci grăbit, să fiu, așa cum sunt, ți-l las în grijă ție, uneori…
Tu te atingi de ramul din fereastră, ca o minune-n casa mea exiști, cu ochii verzi măsori singurătatea și ei se fac, pentru o clipă, triști,
Apoi, pe flori se urcă primăvara, parfumul lor parcă e rupt din rai, pe prag, un greier, acordând chitara, e primul trubadur din luna mai,
Parcă se schimbă totul înspre bine, singurătatea, parcă, nici n-a fost, noi vom rămâne- mbrățișați sub rime, cireșul ne învață pe de rost.
Te absorb, fior de viață, roua pașilor desculți, început de dimineață, zorii-n șoapte petrecuți, patima cu tot păcatul din magia unei nopți, mângâierea și sărutul cuibărit pe sânii copți. Și îți beau din palme setea de iubirile fierbinți, ce dezbracă rațiunea freneziilor cuminți, din părerile de rău te absorb, o împăcare, și-mi vor buzele mereu setea ta, de sărutare. Îți absorb, tot freamătul ce te-mbracă în surdină, beau, din palma ta căuș, noaptea sâmburi de lumină, te cer mir dumnezeiesc prin altare, ca un rob, dintr-un crez … care-l iubesc, vindecarea mea te sorb. Te adulmec, primăveri, muguri, frunze, verde viu, fluturii și curcubeie, marea-albastră să te știu, te brodez, în drum de viață, pacea-n tumultul lumesc, te-am ales din infinituri, clipa … pe care-o iubesc.
Premiul special EXPLOZIE DE MAI ~Violeta Andrei Stoicescu ~
Au înflorit salcâmii şi pare-un colț de rai Aleea din grădină, acum, în luna Mai… TRESARE firul ierbii, şi-o mantie de flori Se-aşterne în TĂCERE cu-alaiul de culori.
Natura ÎNVIAZĂ şi codrul prinde GLAS, Privighetoarea CÂNTĂ în crâng la orice pas, Arcuşul primăverii, pe strune de viori, În suflet răscoleşte ai dragostei FIORI.
Şi ninge peste GÂNDURI un TAINIC răsărit Cu-arome dulci de floare-n desfrâu dezlănțuit, Seninu-şi cerne-albastru-n DIVINE mângâieri, În picurii de rouă trimişi drept mesageri.
Nu-i vreme de MÂHNIRE în luna lui Florar, Când zilele-s petale de flori în calendar… Zambile, panseluțe, narcise, crini, bujori, Se prind în valsul vieții cu primăvara-n zori.
Zbor spre înălțimi 