Zbor spre înălțimi

Concurs, poezia zilei 28 Aprilie

Tăcuți, pășim în doi ~Tîrnăvean Ana-Corina~

Din vremi ce-n cronici au rămas nescrise,
eu, suflet rătăcit, călătoresc,
să regăsesc, să simt ce doar în vise
puteam simți ce-nseamnă să iubesc.

Înspre apus mă îndreptam tăcută,
cu pași mărunți, împiedicați și grei,
purtând în suflet lung suspin, drept luptă
și dulce gust de-amar dictat de zei.

Prin neguri gri orbecăiam bezmetic
să caut pașii tăi, să îi urmez,
din vremuri de-nceput, în ritm poetic,
să simt, să zbor, să plâng sau să vibrez.

Ai noștri pași, uniți în nemurire,
alături și la braț cu Dumnezeu,
pășeau spre infinit fără grăbire,
scriind despre întregul Tu și Eu…

Într-un târziu, ne-am regăsit în treacăt
și lacrima și clipa-a amuțit…
Doar visul mai șoptește-n dulce freamăt…
… Tăcuți, pășim în doi spre infinit…

.. Un TOT etern, predestinat de îngerI,
un Univers în care lacrimi nu-s…
… Ne-ndepărtăm de valea multor plângeri,
spre-un răsărit născut dintr-un apus…

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei 17 Aprilie

La o margine de timp
~Maria Poiană ~

La o margine de timp cu firimituri de clipă
fără nici un anotimp, bate vremea din aripă.
De pe fruntea-i de cleștar, pică stropi de nemurire.
Fără vină sau habar, parc-ar vrea să-mi dea de știre,
C-o fi vremea chibzuinței să mă lepăd de tristețe.
Să pun capăt suferinței și s-o-mbrac în frumusețe.

N-am nici plasturi nici bandaje. Și-al meu suflet sfâșiat,
Stă captiv între grilaje pe un cer întunecat.
Nu-s grilaje nici de aur, nici de-argint, nici de aramă.
Sunt grilaje reci de doruri care-l seacă și-l destramă.
Dincolo de cerul rece si de negura-i de smoală
Îl așteaptă ceru-albastru cu sclipiri de poleială.

Haide, ieși din agonie și de lanțuri te dezleagă,
C-ai trăit doar în robie și-n tristețe-o viață-ntreagă!
Doamne, dă-i alt rând de aripi și-l îndreaptă spre lumină.
N-a știut decât să ierte. Asta-i singura lui vină.
… Iartă-i și Tu , Doamne, teama care-i adâncește rana.
Și-l așteaptă în grădină să-i pui plasturi de lumină.
Și-un bandaj de alinare pentru orice dor îl doare.

m.a. Baia Mare 15. 04. 2021

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Zorovavel Petrehuș

Să dai lumii cuvinte (Poetului…)

Nu şterge purpura
cuvintelor rătăcite
printre simţurile
degetelor
piciorului răsfirate între
borduri apolitice.

Căldura şalului
ce împresoară lumi
de corzi vocale
să-ţi curgă nevălurit
în aorta poetică,
drumându-se
spre înaltul orgilor
boltite bizantin.

Nu plânge în urma cuvintelor,
silabe şi imagini
ceţoşate.
Nu mai
sunt ale firului cărunt
şi nici ale degetelor atingătoare
de lume stearpă.

Cărări, trotuare şi toamnele
apelor paşilor tăi să-ţi
sfârşească mersul blând şi domol
în cetatea cuvintelor lumii,
dând lumii cuvinte…

Zorovavel Petrehuş

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei 18 Aprilie

Departe sunt de tine! ~Mirela Soimaru~

Departe sunt de tine iar țara mi-e străină,
Nu te mai simt alături în vise sau la cină…
Sărutul neputinței mă duce-n nebunie
Dar flacăra iubirii rămâne pururi vie!

Departe ești de mine și toată suferința
Zvâcnește-adânc în carne, îmi tulbură ființa…
Mă mai gândesc, iubite, la timpul petrecut
Ce a rămas acolo, în golul din trecut!

Inelul logodirii adoarme în sertar,
Mă doare depărtarea cu ceața ei din var!
Și aș mai vrea să-ți spun că te aștept cuminte,
Să-ți scriu cât te iubesc, nu mai găsesc cuvinte!

Mă copleșesc nimicuri, dar nu, nu te-am uitat!
S-au întâmplat și lucruri ce-adânc le-am regretat…
Am perindat prin lume, trăindu-le în doi
Atâtea lucruri sfinte ne-au ars pe amândoi!

Departe ești de mine, cărarea ni-i incertă,
S-adună stropi de lacrimi, privirea mi-i inertă!
Nepăsător e timpul și nu se mai întoarce,
Ne-a destrămat furtuna iar ploaia-ntruna toarce!

Aș mai schimba și soarta, dar-iată, nu se poate,
Trăiesc din amintire, le prețuiesc pe toate!
Departe sunt de tine…și țara mi-e străină,
Te-ai risipit în lucruri, accept, dintr- a mea vină!

Acum mă ninge toamna, de ieri, pe totdeauna,
Te-aștept să vii, iubite, răsare totuși luna!

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Alice Puiu

Oricât de târziu

O ploaie de vară, o viață
un râu de glasuri printre frunze curgând
aceeași floare -n orice piatră
aceeași piatră -n orice noapte
spune da acestei ramuri de ploaie
umbră-n petala de trandafir,
o imagine în apa unui cuvânt
spune da,
în tine amintirea roade aceeași poveste
nu te-ntoarce, prietene, aruncă-ți privirea
în ploaia de vară,
un obicei străvechi această moarte,
ce mai aștepți luna albă și rece
a ultimului înger căzut peste noi
spune da torentului, da visului
suntem doar pleoape ce-i dau ochiului
iluzia că nu se va-ntâlni cu seara
oricât de târziu, spune da celuilalt țărm.

Autor Alice Puiu

Redactor șef Camelia Boț

Florin Dediu Suceceanu

Crepuscul

Se naște în același timp cu tine,
Cu chipul tău și-a inimi-ți măsură,
Cînd fugi rănit de ea te urmărește
Și în singurătate și în ură…
.
Singurătatea are chipul ei
Cu umbră sau lumină în urzire,
Cum e ultimul gînd cînd vine somnul,
Cum e întîiul gînd de la trezire…
.
Și poate fi cea mai adîncă pace
Sau focul din pornirile primare,
Te-nalță jerbe de scîntei albastre,
Te ninge fulgi de scrum în destrămare…
.
Crepuscul, răsăritul pare seară
Și asfințitul pare dimineață,
În unele momente ale vieții
Iubirea, ura au aceeași față…

Năieni-Buzău, 1978
Dediu Florin Dediu Suceveanu

Redactor șef Camelia Boț

Anatol Covalli

Ca la început – SONET –
*
de Anatol Covalli
*
Dragostea mea e ca la început,
la fel de caldă şi de împlinită.
De când cu-adevărat ne-am cunoscut
inima mea a fost doar fericită.
*
În urma noastră, un frumos trecut
te ține-n el în amintiri cioplită.
S-a împlinit aproape tot ce-am vrut
într-o iubire nemaipomenită.
*
După atâta vreme s-a văzut
că de destin, din veci, mi-erai menită,
căci sufletu-ți a devenit un scut
*
de care viaţa mea fu ocrotită,
sub zâmbetul întâiului sărut,
în clipele trimise de Ursită.

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei 13 Aprilie

CAII LIBERI ~Georgeta Rada~

Când mânzul ne-nhămat se crede cal
Și vrea să tropotească-n deal, pe lună ,
Să nu-i pui ochelari de carnaval,
Să nu-i pui peste adevăr, minciună .

Să-l duci la ieslea ta cu fân din lunci,
Cosit de mâini crăpate ca pământul
Și să-l țesali cum mângâi dalbii prunci,
Și să-l strunești cum îți strunești cuvântul.

Să-l duci la ape limpezi, să-l adapi,
Din sete să își afle el izvorul,
Apoi din frâu, stăpâne, să îl scapi,
Nu-i potcovi copita cu ogorul.

Mai lasă-l să necheze după cai,
Caii sălbatici cei purtați în sânge,
Poate-i visează și nu știi și n-ai
Cum să-nțelegi că-n limba lor îi plânge

Pe ei, cei care n-au fost robi nicicând
Și nechezau ca tunetul, ca vântul ,
Erau furtuni prin ierburi fremătând,
Dar i-a-nghițit și cerul și pământul.

De unde știi cât cer ai înhămat
La plugul tău, rănind adâncul pâinii?
De unde știi că murgu-a nechezat
De viață sau de moarte-n dosul stânii ?

De unde știi că nu-i un armăsar
Care mănâncă jar din palma lunii ?
De unde știi, bătrânule samsar ?
Știi doar că nu mor caii când vor câinii !

Te rușinezi cu el, crezând că n-ai
Un cal precum sunt negrele ispite ,
Dar mâna lungă-a hoților de cai
Pândește din primejdii priponite.

Când fiara se va rupe din pripon,
Dă pinteni și ridică-te la stele
Cu mânzul tău că se aude zvon
De hoți de cai și de ispite grele !

Să-l scoți din iesle, să-l hrănești cu jar
Din focul care-a ars întâia oară
În vatra ta, bătrânule samsar
De mânjii cailor fără povară.

GEORGETA RADA
13.04.2021

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Zamfira Ciobanu

Verigi de dor

Învăluie parfum în noapte
Mireasmă-n liliac sublim
Parcă aud a tale șoapte
Din doruri care trec și vin.

Privighetoarea iară cântă
Răsună norii și tot cerul
Zeul Iubirii se frământă
Deschide inimii zăvorul.

Vârf cu ramuri înflorite
Încântă taina spre iubire
Cu rădăcinile-mpânzite
Întinde seva să respire.

Sosită-i vremea dragostei
În jur frumosul iar grăiește
Sclipiri din stele au temei
Luceafărul șiret zâmbește.

Fante pe crengi dănțuite
Coboară umbre și lumini
Verigi de dor înlănțuite
Au ruginit prin mărăcini.

Liniștiți se poartă norii
Ușurel mai suflă vântul
Stăpâniți cu apa ploii
Rourați udă pământul.

Două inimi își așteaptă
Iubirea-n dar sub liliac
Una lângă alta-și saltă
Petale roz ce se desfac.

Redactor șef Camelia Boț

Liliana Toderiță

Bucurați-vă
de Liliana Toderiță

Şi soarele râde, şi îngerii cântă,
Copacii aştern covoare de flori,
Iar salcia îşi pleacă ramura sfântă
Jerfind Lui Iisus mâțişori.

Şi clopotul bate, şi toaca răsună
Pluteşte-n văzduh un mister,
S-aud păsărele în tril cum îngână
Slăviți-L pe Domnul din cer!

Pe uliți aleargă cu tălpile roase,
Bătrâne secate de trai
Şi mâinile lor crăpate, şi arse,
Fac cruci ce ajung până-n Rai.

Se simte mirosul de pască aburindă
Şi vin pregătit ca prinos,
Copii culeg busuiocul din grindă
Să-l ducă în dar Lui Hristos.

Din cerul deschis, unit cu pământul,
Coboară un imn neîncetat,
Pe care-l rosteşte mireanul şi sfântul,
Bucurați-vă, Domnu’a înviat!

Redactor șef Camelia Boț

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe: