Avram Ioan

Renașterea Basarabiei
~Ioan Avram~

Din lanțuri ai scăpat a mea copilă,
Ești liberă acum ca stelele pe cer,
Te-au pus în jug,tăcută și umilă
Dar azi renaști ca Phoenix în eter.

Cu inima rănită, cu fiii în Siberii
Ți-ai plâns durerea și-al jugului amar,
Ai așteptat lumina învierii
Pe-al Prutului slăvit, nestăvilit altar.

Dar anii au trecut și-a ta durere
Rămâne-n urmă deși încă o simți,
Credința și speranța sunt a ta avere,
Nu ai nevoie de împărați și prinți.

A venit vremea scăldată în lumină
Ca soarta-n mâna ta s-o reînvii
Și să rescrii istorii în limba ta română,
La sânul maicii tale ferice să revii.

Basarabie, copila mea frumoasă,
E sărbătoare azi pe Nistru și pe Prut,
Te-aștept să te întorci la tine acasă,
Destinul tău , de veacuri,prea tare m-a durut !

Redactor șef Camelia Boț

Carmen Pinte

Limba noastră ~Carmen Pinte~

Din izvorul de lumină,
curge graiul românesc
Este floarea cea divină,
cu iz sfânt, dumnezeiesc.

Este vers, e poezie,
prin memorii tăinuită
Limba încrustată-n ie,
și-n coloana infinită.

E tezaur, e de aur,
prețuită și iubită,
Coroana dalbă de laur,
ce există și rezistă.

Te caut mereu să-mi fii,
armonie, dulce glie
Limba să o pot rosti,
leacul meu, mereu, să fie!

August 2021, Petroșani

Carmen Pinte

Redactor șef Camelia Boț

Concurs duminical 15August

Valuri în apus ~Mira Minu~

Când doar o LICĂRIRE, o geană de lumină
Mai arde peste mare și-n zare se anină,
MELANCOLIA vine din nou PĂTRUNZĂTOARE
Și-mi poartă gândul fraged, de-aici … în DEPĂRTARE …

Peste PĂMÂNTURI arse de vipturi în explozii,
Sorbind răcoarea serii cu gust fin de ambrozii …
Of, roadele-i RĂSCOAPTE jertfite-i sunt UITĂRII!
Ori dorm culegătorii, ori n-au răspuns chemării…

De-ai ÎNDRĂZNI, o, suflet, să SCHIMBI amaru-n bine,
Puterea ta să stoarcă poeme … din suspine!
Să-l faci să înțeleagă pe omul mic că-i mare,
Când viața își TRĂIEȘTE în binecuvântare …

Când ceasul din perete mai tare scânteiază,
Cu timpul pus pe cruce, iar clipa sângerează,
Oprește-l, suflet magic, pe om din goana-i goală
De sens, căci, iată, vara …apune, vântul spală


Cetăți de jurăminte pe care și le face
Și, val slăvit de mare, mai înțelept se-ntoarce!

N.R. Glosă

[VIPT, vipturi, s. n.

(Înv.) Rod, produs al pământului; bucate, recoltă. (Reg.) Ceea ce servește ca hrană oamenilor, mâncare. ◊ Expr. A lua (sau a ține) pe cineva în vipt = a primi pe cineva în gazdă (cu locuința și cu mâncarea). – Lat. victus.]

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs duminical 29August cu Anca Man

Mențiune:

Sufletul în taină strânge
       ~Anca Man~

AMARURI și BUCURII, sufletul în taină strânge,
Când SUFERINȚI îl DOBOARĂ, doar tăcerea în el plânge,
Nu se lasă ademenit de ispite și MINCIUNI,
Se-nalță-n zbor spre LUMINĂ… din ADÂNCI, negre genuni.

Chiar și cu aripa frântă, din zboru-i nu se oprește,
Cu lacrimi arzând sub pleoape, înspre cer senin privește…
A trăit în a lui viață și tristeți, și amăgiri,
Dar dragostea de viață și-a sădit-o în priviri.

Cu IUBIRI ce l-au trădat și visuri neîmplinite,
Vremelnic culcuș își face pentru aripi ostenite,
Însă dor amăgitor, STINS în el de-atâta vreme,
Aprinde iarăși speranța… nu-ncetează să îl cheme.

Mereu își ÎNDREAPTĂ pașii spre cărări demult umblate,
S-adune-n el ce-a pierdut… amintiri și visuri, toate…
Nu vrea ca să înțeleagă… timpul trece iute-n zbor,
Ce-a fost… nu se mai intoarce! Biet suflet rătăcitor!

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Premiu special 7August cu Marin Rada

TÂRZIU ~Marin Rada~

Ea trecea
pe lângă mestecenii
argintii,
avea buzele de sare,
ca marea,
cu ochii îmblânzea
apele vii,
cu brațele vindeca
depărtarea…

Nu puteam să știu
cât de tristă,
rochia ei galbenă
colora înserarea,
avea monogramă
și blazon pe batistă,
dintre toate florile nopții,
ea era floarea…

Am crezut
că ne vom iubi
de la prima vedere,
așteptam sărutul
din vis,
ea trecea
pe lângă mestecenii
plini de tăcere
spre ținutul promis…

Nu puteam să știu
câte stele
și cât întuneric
trecea în pustiu,
ea venise regește
în visele mele…
Pentru mine
se făcuse târziu…

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Premiul special 6Septembrie cu Adrian George Itoafă

Inimi care par sudate

Două persoane cu capete plecate,
o față stă în spate-nșurubată,
un spate stă spre fața aplecată
genunchii-nțepenind pe oasele curbate,
aceste trupuri au parte de brațe-ncrucișate,
la spate-mpreunate și două inimi
care par sudate, unite bat
cât toate laolaltă,
rămân în timp s-anunțe constelații,
eterne trupuri strălucesc planeta,
quasarii vin și pleacă-n ani lumină,
doi tineri încă-nțepeniți de vreme,
rămân sudați de inimile grele.

Autor: Adrian George Itoafă

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs ,,TRIOLETUL UN SMARALD AL POEZIEI” 15August

Bine v-am regăsit, grup frumos!

Am bucuria să vă anunț câștigătorii celei de a treizeci și noua etapă a concursuluI
,,TRIOLETUL UN SMARALD AL POEZIEI”

Premiul întâi~
~Cristina Ghindar Greuruș ~
Doare timpul

Doare timpul care trece,
Rana lui nu se închide.
Peste noi se tot petrece,
Doare timpul care trece
Și-i din ce în ce mai rece,
În secunde se divide.
Doare timpul care trece,
Rana lui nu se închide.

Mor secunde, mor minute
Și mor anii fără număr…
Cine timpul să-l asculte?
Mor secunde, mor minute,
Clipele, mereu mai multe,
Stau de-a valma pe un umăr.
Mor secunde, mor minute
Și mor anii fără număr.

Doare timpul mult și tare!
Nu ne trece niciodată.
El e greaua încercare…
Doare timpul mult și tare!
Leacul nu-l găsim, se pare.
Nu știm de-a fost leac vreodată.
Doare timpul mult și tare!
Nu ne trece niciodată.

2) ~Monica David ~
Mângâieri

În mine fluturi au crescut
Din ale tale mângâieri,
Lumină-n suflet mi-ai cusut
În mine fluturi au crescut.
M-ai ridicat de am căzut
Și-am renăscut în mlădieri,
În mine fluturi au crescut
Din ale tale mângâieri.

3) ~Felicia Percec ~
Un bondar pe o sulfină

Un bondar, pe o sulfină,
Stă-ncruntat, e supărat
Pe-o albină, a lui vecină.
Un bondar, pe o sulfină,
Plânge-ntruna și suspină,
Cu acul, ea l-a-nțepat.
Un bondar, pe o sulfină,
Stă-ncruntat, e supărat.

Nu mai plânge, măi bondare!
Am vrut să te păcălesc
Și te-am pus la încercare.
Nu mai plânge măi bondare!
Voiam să văd de-s în stare
Lenea ta s-o lecuiesc.
Nu mai plânge, măi bondare,
Am vrut să te păcălesc!

Redactor, coordonator Mirela Cocheci

Redactor șef Camelia Boț

Concurs duminical 29August cu Mira Minu

Locul întâi,
Lumină, umbră și mister
Mira Minu

LUMINĂ, dulce strună de haruri, BUCURII,
Petală cu petală trezindu-mi armonii …
Te simt cum ieși din umbră și naști un nou mister,
Cununa mea de raze, nu-mi lași timp să disper!

Poți transforma AMARURI în blânde-nțelepciuni,
Ți-e strajă adevărul și decriptezi MINCIUNI ..
Când cred că gândul doare iar dorul mi s-a STINS,
Din SUFERINȚI și drame îmi faci un rug aprins!

Mi-ai pus în tolba vieții săgeți din flori de jar …
Iluzii mari DOBOARĂ, dar încă nu dispar!
Vibrează, se ÎNDREAPTĂ spre ceruri de opal,
Unde își pun puterea în globuri de cristal.

O inimă ce poartă IUBIRI din alte vieți
Își dezvelește taina în albe dimineți …
Când visul mai zvâcnește în astrul auriu,
ADÂNCI semințe cântă-ntr-un grai pe care-l știu!

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Premiul special 22August cu Maria Ruscanu Bălăcianu

Să înțeleagă toți că te iubesc! ~Maria Ruscanu Bălăcianu~

De-ai fi acolo unde mor mușcate
Și unde cerul plânge a pustiu
Eu te-aș salva, iubirea mea, de toate
Acele răni ce porți de când te știu.

De-ai alerga desculță prin pădure
Și foc din cer ți-ar arde calde pleoape
Nu te-aș lăsa s-aluneci în genune
Iubirea mea, te-aș apăra de toate.

De-mi plâng copacii dezgoliți de frunze
Și-mi ard câmpiile ca-ntr-un blestem
Pe piept de-mi curg șiroaiele de sânge
Tot aș veni atuncea când mă chemi.

Cutremurat de gândul c-ai plecat
Lovită-n suflet de cuvânt lumesc
M-apuc să ard cu jar întregul sat
Să înțeleagă toți că te iubesc.

Ai suferit destul și pe nedrept
Și nu mai las pe nimeni să jertfească
Nici ochii tăi, nici inima din piept
Și nici iubirea noastră pământească.

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Premiul special 16August cu Marin Rada

UMBRA ~Marin Rada~

Când sădești un copac,
îi vorbești pământului
despre viață,
arunci acolo
câțiva pumni de țărână
prin care pornesc
spre adânc,
rădăcinile,
lași veșniciei
trunchiul firav
pe care îl ocrotește
soarele,
faci o cruce în gând
pe care o trimiți
să dezlege izvoarele,
potrivești ceasul
din Marele Turn,
după care începe
numărătoarea…

Când sădești
un copac,
rămâne în urma ta
întrebarea :
,, Doamne,
eu, pe Pământ,
câtă umbră mai fac?…

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț