Concurs duminical 28Iunie

Locul trei;
Spune, inimă…
     Coca Mahalu

Spune-mi, inimă de piatră
Cum deschid tainica-ți POARTĂ:
Cu-n DESCÂNTEC ce-nspăimântă
Sau STROP de agheasmă sfântă?

Lacătul tău blestemat
Doruri multe a ferecat,
Ziua, când se CRAPĂ-n zori
Cu lanțuri le înfășori.

Ți-aș răsuci cheia-n PÂNTEC
Și ți-aș cânta un vechi cântec,
Ce din OCHI să-ți SOARBĂ jalea
Și să lumineze calea

Simțămintelor frumoase
De prea multe lacrimi stoarse
Și al gândului curat
Adânc, în tine PĂSTRAT.

Spune, inimă, la TOȚI
Cum oful din tine-l scoți
Și îl speli cu APĂ lină
Noaptea, când e lună plină,
Să-ți lumineze privirea
Împlinind astfel, menirea!

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Tîrnăvean Ana-Corina

MĂ IARTĂ, MAMĂ !

Mă iartă, mamă !
Curtea plânge
de dorul pașilor mărunți…
Nucul bătrân
creanga-și răsfrânge
și-i tot mai greu să poți ajunge
acasă-n satul dintre munți.

Mă iartă, mamă !
Casa noastră
de dorul tău s-a pustiit…
Din zbor, se-oprește
la fereastră
să-ți cânte,-o pasăre măiastră .
De-atâta dor, a amuțit.

Mă iartă, mamă !
N-am putere
din anii-ți grei să mai iau eu…
Te-am luat de-acasă
cu-a ta vrere.
Ți-aș da din viață-mi de mi-ai cere ,
să nu simți al anilor greu.

Mă iartă, mamă,
lângă mine
c-am vrut să fi, să te-ngrijesc…
În curtea ta
mai latră-un câine
de dor, până stăpâna-i vine…
Mă iartă, mamă, chip ceresc !

  • CARPE DIEM *
    ( drepturi de autor rezervate )

Redactor șef Camelia Boț

Poezia zilei 6Iulie

MĂ IARTĂ, MAMĂ ! ~Tîrnăvean Ana-Corina ~

Mă iartă, mamă !
Curtea plânge
de dorul pașilor mărunți…
Nucul bătrân
creanga-și răsfrânge
și-i tot mai greu să poți ajunge
acasă-n satul dintre munți.

Mă iartă, mamă !
Casa noastră
de dorul tău s-a pustiit…
Din zbor, se-oprește
la fereastră
să-ți cânte,-o pasăre măiastră .
De-atâta dor, a amuțit.

Mă iartă, mamă !
N-am putere
din anii-ți grei să mai iau eu…
Te-am luat de-acasă
cu-a ta vrere.
Ți-aș da din viață-mi de mi-ai cere ,
să nu simți al anilor greu.

Mă iartă, mamă,
lângă mine
c-am vrut să fii, să te-ngrijesc…
În curtea ta
mai latră-un câine
de dor, până stăpâna-i vine…
Mă iartă, mamă, chip ceresc !

  • CARPE DIEM *
    ( drepturi de autor rezervate )

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Mihaela Avram ~Haiku~

Roua florilor-
revărsată peste cer,
oglinda serii.
*
Raze de soare-
îmbrățisări furate
pe malul mării.
*
Tăcerea nopții-
Cuvintele nescrise
Pe chipul nostru
*
Stele strălucind
dincolo de cuvinte-
Eternitate
*
Floarea-soarelui-
zâmbetul pământului
un alt început.

*
Aripi de păsări
înălțări de cuvinte-
îmbrățișare.
*
Pod spre curcubeu-
floare deschisă spre cer
în pieptul mamei.

Redactor șef Camelia Boț

Adina Florea

Mami, miroși a fericire

Mami, miroși a fericire!
Mi-a spus un înger dimineață.
Și m-a cuprins cu-a lui iubire
Și zâmbete pe față!

Și cum miroase fericirea?
L-am întrebat pe îngeraș…
El m-a cuprins, lin, cu privirea
Și mi-a șoptit cu al său glas…

Miroși a flori și a parfum,
A trandafiri portocalii,
A roze roșii ce, în drum,
Aduc miresme de copii!

Miroși a râs de bebeluș
Ce gângurește liniștit!
Miroși a mine în culcuș
Când m-așezai la adormit!

Miroși a frați și a surori
Cu zâmbet cald de dimineață,
Miroși a câmpul plin de flori!
Miroși a fericire toată!

Drepturi de autor rezervate
Adina Florea

Redactor șef Camelia Boț

Premiul special 3Iulie

MURIBUND ~Marian Florentin Ursu ~

Dincolo de ură, dincolo de noapte,
Dincolo de patimi, dincolo de zi,
Eu te rog femeie, de pe-un pat de moarte
Să-mi oferi mirajul de-a ne mai iubi

În peregrinarea noastră printre datini
Ne ajunge pala ultimei făclii
A iubirii noastre lungă cât toţi anii
Ce se sting în ceaţa satelor pustii

Ultima ninsoare ne va fi răsplata
C-am trăit departe, printre cerbi cărunţi,
Vulturii de pradă ne vor scrie soarta
Petrecută-n taina stânelor din munţi

Cât oi fi pe moarte, tu să fii plecată
Să-mi aduci din lume nişte doctorii
Că-ntre certitudini şi prejudecată
Eu sunt muribundul marilor iubiri

În dementa noastră izolare surdă
Omenirea toată vrea a mai zări
Singura iubire ce a vrut să ardă
Dinspre miază-noapte către miazăzi

De o fi să vină peste noi năpasta
Când va fi să cadă ultimul cocor,
Tu să-mi spui femeie, cât din lumea asta
Fuse lumea noastră şi cât lumea lor?

Şi de se mai poate, drept în faţa porţii
Unde-aşteaptă sfinţii ultimul prohod,
Să-mi lăsaţi doar şansa ca în faţa morţii
Să mai văd odată merii dând în rod

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Maricica Miloievici

BOLȚI TĂCUTE…

Bolți tăcute ce-n mistere
lumea toată colindați
și cu-a Duhului putere
înspre mine vă aplecați.

Îmi trimiteți printr-o rază
câte-un semn din partea voastră
ce pe umăr mi se-așează,
deschizându-mi o fereastră.

Dincolo de bolți se-ascunde
un regat cu marii Sfinți,
glăsuirea mi-o aude
în ale mele rugăminți.

Eu mă despletesc de toate
înspre-ai voștri ochi străjeri,
mă închin cu pietate
în surâs de zori și-n seri.

Maricica Miloievici
(drepturi rezervate de autor)

Redactor șef Camelia Boț

Lansare de carte ~Mirela Cocheci ~

Redactor șef Camelia Boț

Florentina Savu

TRICOLOR DE LACRIMI
~Florentina Savu~

Îmi curg lacrimi în culori:
Roșu, galben și albastru,
Mi-este fruntea aprinși sori,
Steag strălucind ca un astru.

Roșu-i dragostea de neam
A tuturor care-au luptat,
E sângele de oștean,
Pentru acest popor, vărsat.

El e glia străbună,
Cu maci înroșită toată,
E a noastră cunună,
Cum n-am avut niciodată!

Galbenu-i holda de grâu
Și spicele pline de bob,
Bogăție curgând râu,
O viață de stăpâni, nu robi,

Este lanul vălurit
În frumuseți și cânt scăldat,
Este traiul fericit
Și mersul drag, tot mai curat!

Albastrul e fir de dor
Ce curge fără oprire,
E seninul din izvor,
Rezistent fir de iubire.

Albastru-i azur și vis,
Pasul către înainte,
Calea către Paradis
Și speranța cea fierbinte!

În trei culori plâng mereu,
Luate de pe al țării steag
Vărsându-le, uit de greu
Pot depăși oricare prag..

Țara-ntreagă mi-e miraj
La fel pământul strămoșesc,
Aș vrea să-i fiu ca un paj,
Cu drag, plămâni să-mi primenesc!

Redactor șef Camelia Boț

Concurs duminical 4Iulie

În luna lui cuptor ~Violeta Andrei Stoicescu~

Scăldată-n razele de soare, sub murmur rece de izvor,
Se-ntoarce-o filă-n calendare, e luna lui cuptor.
Se-aude zgomot de tractoare, şi-un dans de COLB cu iz de dor,
Se pierde-ncet, plutind în ZARE, în luna lui cuptor.

Se-alintă spicul pe ogoare şi se mai STRÂNGE căte-un nor,
Ce piere-apoi în DEPĂRTARE, în luna lui cuptor.
Văzduhul PRĂFUIT tresare, când mii de păsări trec în zbor
Spre malul apei curgătoare, în luna lui cuptor.

Sub crengi de sălcii ÎNCÂLCITE, trudit de soarele-arzător,
Căldura zilei mă trimite în luna lui cuptor.
VIBREAZĂ-n suflet o chemare, ce-mi poartă gândul călător,
Şi mă opresc la mal de mare, în luna lui cuptor.

Zefirul mângâie spre seară, cu foşnet lanul de PORUMB,
Iar uneori, aşa-ntr-o doară, se-adună norii ca de plumb,
Vestind furtuna trecătoare, cu FULGER alb, strălucitor,
Purtând pe BRAȚE-a ei răcoare, în luna lui cuptor.

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț