Interviu virtual cu poeta Daniela Mancaș Balaiita, având ca subiect textul literar scris de poeta Alexandra Mihalache

Între cer și pământ ~Alexandra Mihalache ~

Există doar un fel de bogăţie:
Ea stă în cer, în inimi şi-n cuvânt,
Iar dragostea e sfânta poezie
Care-a venit din ceruri pe pământ.

Există doar un fel de frumuseţe:
Ea stă în gând, în suflet şi-n priviri,
Iar dragostea-i eterna tinereţe
Şi poezia marii regăsiri.

Există doar un fel de vindecare:
Ea stă în noi, în artă şi în cer,
Iar dragostea e unica salvare
Şi poezia marelui mister.

Există doar o singură avere:
Să porţi mereu iubirea ca veşmânt
Căci numai ea mai poate să-ţi ofere
Şi cer şi poezie pe pământ.

Daniela Mancaș Balaiita: Alexandra Mihalache este poeta care sensibilizează sufletele noastre prin tot ceea ce scrie: prin trăirile sale poetice, prin eleganța și frumusețea versurilor. Ea privește totul prin prisma dragostei.
Respiră dragoste și se hrănește cu ea!
Dragostea este” unica salvare”,  „eterna tinerețe”, cel mai frumos „veșmânt”… într-un cuvânt dragostea este chintesența vieții, așa cum spunea și A.Einstein.
Ca o completare, structura poemului:
Versurile sunt din 11 silabe( 1 cu 3) și 10 silabe(2cu 4)la fiecare stofă și respectă asta cu strictețe.

Camelia Boț: Daniela Mancaș Balaiita, ce-mi puteti spune despre simplitatea versurilor, observ ca nu abundă metaforele sofisticate și totuși este un text liric de nota 10.

Daniela Mancaș Balaiita: Da, într-adevăr nu abundă metaforele însă mesajul poeziei este plin de sensibilitate!
Admir la poemele ei estetica impecabilă a cuvântului, o siguranță a rostirii, expresivitate.
Versurile ei curg libere, fără poticneli.
Au o anumită muzicalitate, ritm…
Nu am citit decât câteva poeme de ale ei însă toate mi-au lăsat o impresie foarte frumoasă!

Camelia Boț: Putem numi acest text literar,  un ‘tralala’, întreb din motive obiective. Se spune că poezia simplă este un continuu ‘tralala’, desigur că nu sunt de acord.

De ce multi poeți aleg să încarce mesajul cu metafore inedite, care abundă în text, uitând de mesaj? Recent, am citit că aceste metafore sunt folosite ca si umplutura, dar care nu fac altceva decât să arunce textul în cealaltă extrema, de la asa zisa poezie la versificatie, sunteți de acord cu această afirmație?

Daniela Mancaș Balaiita: Cred că mesajul și emoția contează cel mai mult la un poem.
Metaforele își au și ele rostul lor, înfrumusețează poemul atâta vreme cât nu sunt folosite în exces și nu devin scopul principal în poem.

Camelia Boț: Vă mulțumesc cu sufletul pentru participare la acest scurt, interviu virtual,  e nevoie și de astfel de articole într-o revistă, nu?
Îmi trimiteți, vă rog în privat un scurt cv literar, ca să pot face un mic articol.

Bună seara!
Nu sunt multe de spus despre activitatea mea literară ( deja mi se pare prea mult spus activitate literară).
Sunt un om care atunci când are un mic răgaz mai scrie două trei rânduri pe o foaie, sub formă de versuri, pentru liniștea sufletului.
Sunt din Piatra Neamț.
Am debutat acum doi ani cu volumul de versuri- Fragmente de suflet, apărut la editura Cetatea Doamnei din P. Neamț.
Am publicat în antologiile:
Iubirea ca o poezie (2019- coordonatoare Marilena Răghinaru);
Magia sărbătorilor de iarnă (2019);
Visul copilăriei (2020- ECREATOR);
Vara sentimentelor (2020- ECREATOR);
Columna iubirilor eterne- pepinieră poetică, volumul II( editura LUCVAL KEN);
Antologia Lirică Hunedoreană (2020, editura LUCVAL KEN);
Toamna sentimentelor (2020, ECREATOR)
Iarna sentimentelor (2021, ECREATOR);
Vlăstare eminesciene (2021, LUCVAL KEN).
Reviste tipărite:
Memento Mori
Luceafărul din vale.
Reviste online:
Poezii pentru sufletul meu (2019);
Vitrina cu poezii (2019);
Universul Culturii(2019, 2020 și-n prezent);
Logos și Agape (2019, 2020 și-n prezent);
Extemporal liric (2020 și-n prezent).
Volume publicate:
Fragmente de suflet (2019) și Trăiri și sentimente (2020).
Activități culturale: Membră a Societății Scriitorilor Botoșăneni „Mihai Eminescu” începând cu ianuarie 2020.

Concurs, triolet, grup Zbor spre înălțimi

Bine v-am regăsit, grup frumos!

Am bucuria să vă anunț câștigătorii celei de a cincisprezecea etape a concursuluI
,,TRIOLETUL UN SMARALD AL POEZIEI”.

Vă mulțumim tuturor pentru participare și pentru frumoasele mărgăritare cu care ne-ați încântat inimile.
Fiindcă numărul participanților a fost mare, trioletele deosebite, am alcătuit un clasament diferit de alte etape, am acordat si două mențiuni de merit.

Nu uitați, de azi începe o nouă etapă a concursului, deci o nouă ocazie de a căuta în adâncul sufletului dumneavoastră, noi mărgăritare, pe care să le oferiți cu drag cititorilor și eternității.

Topul premianților de azi este:

Premiul special

PRIMĂVARA BATE LA GEAM
~Dalia Alina Moldovan ~

Primăvara bate la geam,
Mă grăbesc să-i spun, bun venit!
Bucurie în suflet am,
Primăvara bate la geam.
Vine când nu mă așteptam,
Mi-aduce un nou răsărit.
Primăvara bate la geam,
Mă grăbesc să-i spun, bun venit!

Primăvara, nou început,
In viață, în suflet, în gând.
Mă simt ca și un nou născut!
Primăvara, nou început.
Voi face tot ce n-am făcut,
Voi trece peste tot zburând.
Primăvara, nou început,
In viață, în suflet, în gând.

Primăvară, îți mulțumesc!
Èști aici, te-asteptam să vii!
Spun, fără măcar să clipesc,
Primăvară, îți mulțumesc!
Privește-mă cum îți zâmbesc
Și te așez în poezii!
Primăvară, îți mulțumesc!
Ești aici, te-așteptam să vii!

Dalia Alina Moldovan

1)Puf de păpădie
~Violeta Andrei Stoicescu ~

Puful alb de păpădie
Vântul leagănă departe.
Şi aşterne pe câmpie
Puful alb de păpădie,
Îmbrăcând întreaga glie
Primăvara, pe-nserate.
Puful alb de păpădie
Vântul leagănă departe.

Gânduri
~Cristina Ghindar Greuruș~

Mii de gândurii mã frãmântã
Şi mã încolţesc în noapte.
Sufletul nu mai cuvântã,
Mii de gânduri mã frãmântã.
Inima, tot mai flãmândã,
Soarbe zecile de şoapte.
Mii de gânduri mã frãmântã
Şi mã încolţesc în noapte.

2)Dragobete, Dragobete
~Anca Man ~

Dragobete, Dragobete,
Iarăși vii în primăvară
Și le zăpăcești pe fete,
Dragobete, Dragobete.
Le prinzi ghiocei în plete,
Le iubești până la vară,
Dragobete, Dragobete
Iarăși vii în primăvară.

Primăvara
~Peteleu Alex~

A venit iar Primăvara,
Codrul s-a trezit la viață,
Ghiocelul, lăcrămioara,
A venit iar Primăvara,
Verde-i pajiștea… natura,
Soarele ne dă speranță,
A venit iar Primăvara,
Codrul s-a trezit la viață.

3)Lăcrămioară
~Monica David ~

Albe boabe de lumină
Lăcrimează într-un zâmbet,
Înșirate pe tulpină
Albe boabe de lumină.
Dintr-o inimă senină
Gingași clopoței de suflet
Albe boabe de lumină
Lăcrimează într-un zâmbet.

Ghioceii
~Felicia Percec ~

Pâlcuri mici de ghiocei
Au ieșit de sub zăpadă,
Albi , firavi și mărunței.
Pâlcuri mici de ghiocei,
În clinchet de clopoței,
Primăvara vor s-o vadă.
Pâlcuri mici de ghiocei
Au ieșit de sub zăpadă.

Mentiune:
Faptele ne dau valoare !
~Maricica Tîrsa~

Nu-i bogat cel care are,
E bogat cel ce împarte .
Faptele ne dau valoare !
Nu-i bogat cel care are,
Grijă doar de buzunare…
Când dai ție îți faci parte
Nu-i bogat cel care are ,
E bogat cel ce împarte.

CETATE FĂRĂ POARTĂ
~Mirela Cocheci ~

Eu fără tine n-aș putea să zbor
Și n-aș avea lumină fără tine
Și fără tine clipele mă dor,
Eu fără tine n-aș putea să zbor
Și fără tine ceru-i doar un nor
Și doar cu tine clipele-s senine
Eu fără tine n-aș putea să zbor
Și n-aș avea lumină fără tine.

*Eu fără tine n-aș putea trăi,
Aș fi ca o cetate fără poartă
Ascunsă prin orașele pustii,
Eu fără tine n-aș putea trăi,
Aș fi ca o nălucă-ntre stihii,
Aș fi un peștișor în Marea Moartă,
Eu fără tine n-aș putea trăi
Aș fi ca o cetate fără poartă.

Redactor șef, coordonator Camelia Boț

Constantin Mosor

FLORILE-S LACRIMI ÎNGEREȘTI

Ce mândru-i micul buchețel
Într-un pahar cu apă rece!
Dacă te-ndrăgostești de el,
Va fi un gest de nota zece!

N-am numărat câți ghiocei
Avea buchetul florăresei!
Știam că-ți place și că vrei
Frumosul lor pe colțul mesei!

Încă trăiește albul pur
În fiecare dintre fire!
Să nu faci stânga împrejur!
Nu-i condamna la ofilire!

Nu e așa că îi iubești
Până la ultima sclipire?
Florile-s lacrimi îngerești,
Iar fără flori…nu e iubire!

Constantin Mosor, 15 februarie 2021, București.

Redactor șef Camelia Boț

Mihăiță Mihai

Prieteni de soi

Un motan și un cățel…
Tomiță și Azorel,
Toată ziua prin ogradă..
Ei se joacă fără sfadă.

Sunt prieteni de micuți..
Împreună au fost crescuți,
Nu se ceartă niciodată..
Prietenie adevărată.

Un os sau un colț de pâine..
Pun deoparte pentru mâine,
Că poate stăpânul doarme..
Și ei vor muri de foame.

Nu e câine fioros..
Dar este primejdios,
Numai cu un mic latrat..
Te sperie imediat.

Motanul mai arțăgos..
Si cu chipul ce-l pufos,
Îl trage rău de botic…
Pe cățelul cel mai mic.

Cu un mieunat îi spune..
Haide să te joci cu mine,
Iar cățelul liniștit…
Lasă-mă am de păzit.

Stăpânii nu sunt acasă..
Vin când e ora de masă,
Nu am chef de joacă acum…
Se aude ceva în drum.

Poate că vin la furat..
Ham, ham și i-am alungat,
Și o să primim răsplată…
Carne căte o bucată.

Nu e nimeni, nu vezi bine..
E umbra noastră bătrâne,
Ne speriem de nimic..
Hai să ne jucăm un pic.

Gata s-a făcut târziu…
Să mă joc, chiar nu mai știu,
Vino în coteț la mine..
Că este călduț și bine.
AUTOR Mihai Mihaita

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei, grup Zbor spre înălțimi

POVESTE DE PRIMĂVARĂ
de Georgeta Giurea

De la fereastra mea, văd cerul de cerneală
Și fluturii luminii, roind a primăvară .
În valsul de tăcere, fiori de verde mut,
Se plimbă ca fantasme, prin stelele de lut.

Printre copacii falnici-potop de viorele
Și-n poala primăverii, stau gândurile mele.
Un vânticel sălbatic se simte primprejur
Și-nspre câmpii se scurg culori de abajur.

Atâta frumusețe se-așterne pe sub soare !
Prin munți râd coliere de păsări călătoare.
Se-mpiedică și dorul, în largile-i veșminte,
Când mângâie izvorul, ruine poleite.

Zăvoarele tăcerii s-au descuiat încet ,
Se minunează-n taină și pana de poet …
Peste poteci de aur, se-nalță punți de rouă
Și-n falduri de mătase, se naște-o lume nouă.

Drepturi de autor rezervate
Foto: internet
27 februarie 2021
România

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Eduard Bucium

Eşti…

Femeie ce ştii a rămâne frumoasă
Chiar dacă sub pleoape ți-e roua sărată,
Cu gleznele fine dar talpa crăpată,
Slăvită să fii că ți-e casa „acasă”!

Martiră nescrisă în rândul cu sfinţii,
Tu porţi rânduiala bunicilor tale,
Pe tocuri, desculţă, urmezi doar o cale
Și-ți aperi menirea de mamă „cu dinții”

De visele nopţii vorbesc numai ochii
Când plouă în ei ori mijesc răsărituri,
Din taina puterilor tale cresc mituri,
Dar tu le ascunzi între falduri de rochii

Eşti mamă și soră, iubită și muză,
Și pâine pe masă, și „sare-n bucate”
Eşti cântec de luptă: „fii tare, bărbate!”
Eşti floare pictată pe-un pat de lăuză

Eşti dor de flăcăul în deal dus la coasă
Și ești rugăciunea din vreme de seară
Când totul e iarnă, tu ești primăvară,
Femeie ce ştii a rămâne frumoasă…
16 februarie 2021

Redactor șef Camelia Boț

Memoriam ~Ion Iancu Lefter~

Pustiu cosmic

Mai sus de zborul păsării albastre
nu mai există ceruri și nici ploi,
bântuie-un plâns de îngeri și strigoi
și viscole de galaxii și astre.

Acolo, Timpul nu-i al nimănui,
nici suverani nu-s peste continente,
culorile spectrale sunt absente
și sorii sunt cât floarea unui cui.

Enorme blocuri negre, de-ntuneric,
se-ntind în patru puncte cardinale,
de gheață-s sfinții de pe piedestale
și spațiul este,-ntotdeauna sferic.

O, Doamne, nu mă smulge din pământ
pentru-a mă da pustiului ceresc,
mă lasă,-n trupul lui, să încolțesc,
căci voi trăi ca tine, prin Cuvânt! 02.03.1987.

Drepturi de autor:
Ion Iancu Lefter.

Alt Christ

Cu veacu-n spate, suie tatăl meu,
a clipelor potecă gloduroasă
și ele, ca o lespede-l apasă,
dar, ca s-ajungă, vrea, la Dumnezeu.

Îi curg din oase boabe de sudoare
și înverzește ceru-n urma lui,
dar îi rămâne umbra în picioare
cum n-a rămas acee-a Christului.

Degeaba,-n jur, bat clopotele-n dungă
și-n toată lumea e alarmă mare,
el trece printre trăsnete și fiare
și, uneori, dă oile la strungă.

Și, Doamne, crucea-ți, cât a suduit-o,
și cum o car-acum ca pe-un odor,
de-atâtea lacrimi oasele mă dor,
întoarce-l înapoi, de poți, iubito ! 06.02.1987.

Drepturi de autor:
Ion Iancu Lefter.

Redactor șef Camelia Boț

Iuliana Cozma

Așa începe primăvara

Cu pasul către viitor
Lăsăm în urmă amintiri,
Iar sufletul ca un izvor…
Dă naștere altor iubiri!

Mai trece-o zi din viața ta,
Un anotimp nou a venit
În suflet simți mereu ceva,
Ca un fior… dar nerostit!

E bucuria: te-nconjoară,
Iar tu rămâi la toate mut
Privind în jur ca prima oară,
În urmă totul s-a pierdut!

Ce trist e anotimpul care…
Doar niște clipe l-a văzut,
Cum alerga spre depărtare
Dar să rămână… n-a putut!.

Hai să ne bucurăm de viață
Acum când totul va renaște,
Iluzia în foc nu-ngheață
Cu primăvara se cunoște!

Alungă-ți tot ce ai în minte
Ce gând posac te urmărește
Căci fapta nu stă în cuvinte,
Doar visul de ți-o împlinește!

Fii răsărit de viață nouă
Căci totul este trecător,
Prin stropi de ploaie și de rouă,
Ești anotimpul muritor!

Așa începe primăvara,
Cu-n sentiment de-ntinerire
Cum după ziuă vine seara,
Și după moarte, nemurire!

*Murim de când ne naștem*

Bat clopotele bucuriei când ne naștem
Curg lacrimile așteptării peste gând
Venim în lumea asta fără să cunoaștem
Dacă ni se cuvine ceva de pe pământ!

Ca pruncii cei vestiți suntem măriți
Pentru o scurtă vreme de-ncântare
Atat cât nu cunoaștem putem fi fericiți
Că totuși am prins rând la așteptare!

Mereu suntem în așteptarea întâmplării
Și tot ce ni se-ntâmplă e rupt din ireal
Căci peste tot în viață stă semnul întrebării
Și pune piedici lumii în traiul ei banal.

Se scurge timpul iute și devenim adulți
Fără să ne dăm seama pe unde am trecut,
În stânga și în dreapta nu știi ce să asculți
Și căutând cărarea răspunsul este mut

Nimeni nu-i mai presus de cât se crede
Chiar dacă-n sinea lui e doar mândrie
Murim de când ne naștem, cum se vede
Și pe-acest trai nu pune nimeni garanție !

Ne furișăm crezând că vom rămâne
În veșnicia lumii cu patimi pământești
Urcușul e frumos, dar coborâșu-i ,,mâine”
Când viața într-o clipă tu poți s-o părăsești!

Iuliana Cozma

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, triolet, grup Zbor spre înălțimi

Bine v-am regăsit, grup frumos!

Am bucuria să vă anunț câștigătorii celei de a doisprăzecea etape a concursuluI
,,TRIOLETUL UN SMARALD AL POEZIEI”.

Vă mulțumim tuturor pentru participare și pentru frumoasele mărgăritare cu care ne-ați încântat inimile.
Fiindcă numărul participanților a fost mare, trioletele deosebite, am alcătuit un clasament diferit de alte etape, am acordat si două mențiuni de merit.

Nu uitați, de azi începe o nouă etapă a concursului, deci o nouă ocazie de a căuta în adâncul sufletului dumneavoastră, noi mărgăritare, pe care să le oferiți cu drag cititorilor și eternității.

Topul premianților de azi este:

1)Dor de amintiri
~Mirela Cocheci~

Să mori de dor de amintiri,
Să plângă cerul picuri grei,
Să stingă focul din priviri,
Să mori de dor de amintiri.
Să ningă-ncet cu flori de tei,
Pătruns-a frigul în iubiri,
Să mori de dor de amintiri,
Să plângă cerul picuri grei.

Să-și doarmă clipa somnul greu,
Să cadă bruma peste flori
Peste iubiri cu chip ateu,
Să-și doarmă clipa somnul greu,
În vise fără de culori ,
Lumini se sting în jurul meu,
Să-și doarmă clipa somnul greu,
Să cadă bruma peste flori.

Ne-a dat Domnul
~Cristina Ghindar Greuruș~

Când a făurit Pământul,
Ne-a dat Domnul sănătate
Şi ne-a dăruit cuvântul
Când a făurit Pământul,
Să ne exprimăm noi gândul,
Să putem spune de toate.
Când a făurit pământul,
Ne-a dat Domnul sănătate.

Pentru concurs
~Daniela Mancaș Balaiita ~

Nici o veste de la tine
Și-au trecut atâtea zile!
Mă întreb de ți-o fi bine?
Nici o veste de la tine
Vreme trece, vreme vine
Uite-mi plâng și versurile!
Nici o veste de la tine
Și-au trecut atâtea zile!

2) La fântână
~ Violeta Andrei Stoicescu ~

La fântâna din grădină
Te-am zărit sosind agale.
Mă priveai ca o străină
La fântâna din grădină.
Nopțile nu-mi mai dau tihnă
De când mi-ai ieşit în cale.
La fântâna din grădină
Te-am zărit sosind agale.

Așa e voia inimii
~Peteleu Alex~

Îmi spui să nu te mai iubesc,
Că tu nu mă iubești deloc !
Cum inimii să-i poruncesc ?
Îmi spui să nu te mai iubesc !
Dar a iubi e omenesc ,
Poate că n-am avut noroc,
Îmi spui să nu te mai iubesc,
Că tu nu mă iubești deloc.

Te rog
~Floroiu Viorica ~

Te rog iubite, nu pleca!
Mă voi topi de dorul tău,
Voi plânge și voi regreta!
Te rog iubite, nu pleca!
Eu voi privi în urma ta,
Că dorul mă frământă rău,
Te rog iubite, nu pleca!
Te-aștept în visul meu mereu.

3) Flori de primăvară
~Felicia Percec ~

Zambile și lăcrămioare,
Mândre flori de primăvară,
Au ieșit, zâmbind, la soare.
Zambile și lăcrămioare,
Ne-ncântă cu-a lor splendoare,
Ce o răspândesc pe-afară
Zambile și lăcrămioare,
Mândre flori de primăvară.

Îmbrățişare
~Violeta Andrei Stoicescu ~

Ți-am furat o-mbrățişare
Şi-ai zâmbit cu ochi şăgalnici.
Cu gest tandru, spre-nserare,
Ți-am furat o-mbrățişare
Cam timid, la mal de mare.
Rătăcind prea singuratici,
Ți-am furat o-mbrățişare
Şi-ai zâmbit cu ochi şăgalnici.

Ghiocei
~Monica David~

Pe a iernii tâmplă sură
Ghiocei au răsărit
Și se-adună în cunună
Pe a iernii tâmplă sură.
Peste tot clinchet răsună
Primăvară, bun venit
Pe a iernii tâmplă sură
Ghiocei au răsărit.

4)De-aş avea
~Cristina Ghindar Greuruș~

De-aş avea-ntr-o zi putere
Aş distruge suferinţa
Şi-aş lăsa doar mângâiere
De-aş avea-ntr-o zi putere
Şi în suflet, ca avere,
Aş alege biruinţa.
De-aş avea-ntr-o zi putere
Aş distruge suferinţa.

Timpul
~Monica David ~

Liniștită apa curge
Peste pietre cu tărie
Timpul meu la fel se scurge
Liniștită apa curge.
Zilele mi se vor duce
Cu necazuri, bucurie
Liniștită apa curge
Peste pietre cu tărie.

Leontina
~Daniela Mancaș Balaiita ~

Leontina, Leontina
Nu e nicidecum sfioasă!
Iarăși a „greșit” grădina
Leontina, Leontina
Și-a rupt flori de la vecina
Vai, ce faptă rușinoasă!
Leontina, Leontina
Nu e nicidecum sfioasă!

5)Viață împlinită
~Felicia Percec ~

Norocoasă-s și iubesc,
Viața mea e împlinită,
Am motive să zâmbesc.
Norocoasă-s și iubesc,
Cu copiii mă mândresc,
Sunt o mamă fericită!
Norocoasă-s și iubesc,
Viața mea e împlinită!

Prometeu înlănțuit
~Peteleu Alex~

Pe acoperișul lumii
Prometeu mult a suferit,
A dat focul omenirii,
Pe acoperișul lumii,
O orgie a cruzimii !
De Zeus a fost pedepsit!
Pe acoperișul lumii
Prometeu mult a suferit.

Eu zâmbesc
~Iuliana Cozma ~

Și când mă doare, eu zâmbesc
Ce dacă dorul stă-n mine
Prin ploaie veselă pășesc,
Și când mă doare, eu zâmbesc.
Când ploaia e doar suspine
Nu vreau deloc să mă opresc
Și când mă doare, eu zâmbesc
Ce dacă dorul stă-n mine

Redactor șef, coordonator Camelia Boț

Concurs, poezia zilei, grup Zbor spre înălțimi

REGRET
de Emilia-Paula Zagavei

Degeaba ofrande ridici către cer
Când mama-i plecată către eter,
Degeaba-n regrete și lacrimi amare
Îți îneci oftatul când dorul e mare.

Degeaba copile îi spui c-o iubești
Când sub o cruce o regăsești,
Degeaba cu flori acoperi mormântul
Îți va răspunde rece doar vântul.

Iubește-o copile cât e pe pământ,
Alint-o și-i spune dulce cuvânt,
Sărută-i palmele arse de viață,
Șterge-i lacrima prelinsă pe față.

Citește-i în ochi dorința nespusă,
Scrie cu ea o poveste adusă
Din tărâmuri de basm scăldate-n iubire,
Presară-i în cale doar fericire.

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț