Zbor spre înălțimi

TRUPURI ÎNTRE VĂMI

Peste trupul tău de frig ,
Astăzi fulguie poeme
și prin gri-ul toamnei strig
Nopțile de crizanteme.
Ruginit- au gânduri moi
sărutate de năluci;
Când se stinge clipa- n ploi,
amăgind mirări sub nuci .

Peste trupul tău de dor
ieri , iubirile s-au nins
Într-un lăcrimat ușor
vămuind cărări in vis;
Peste trupu -ți de cleștar
Tatăl Nostru se închină
Raiuri îngerește iar
adormindu-te în Vină…

………………….
Uită trupul meu de alge
Exilat în zări târzii,
zbor de vară indiană
peste Mările pustii…
Și în dorul ce se sparge
Trupul tău este o rană,
Trupul meu ,e Miazăzi…

11 noiembrie 2018

DIN ÎNTÂMPLARE

Ne- om întâlni așa , din întâmplare
Si- om defrișa tăceri cu trup de clape,
Prin burgul asta infernal , de sare,
Vag gust de pescăruși zburînd pe – aproape.

Cai adormiți între cetăți și mare
cu ham de aer și galop năuc
S- or întâlni așa , din întâmplare ,
Pe umbre lungi când fluturii se duc…

Și tot din întâmplare te colind
Când printre burguri stele se prefac
Că pierd lumina nopții, pâlpâind
Și- n aspre duioșii cresc flori de mac.

Din întâmplare, coapsa mea de fum
pe coame – nmiresmate, mai devale
O vom muri prin ierburi, ca si cum
copita- n dungă ninge iar a jale.

Leg lacrima de gleznă și îmi pare
Că trec epave gri înspre amurg
Eu te iubesc așa din întâmplare
Pe șaua cailor care se scurg…

28 noiembrie 2020, Mediaș

A DOUA SCRISOARE CU DESTINATAR NECUNOSCUT

undeva la ora asta se moare spune poetul
îndrăgostiţii împart sentimentul în doi
undeva la ora asta se naşte un copil
pe care Dumnezeu îl va legăna
pe o aşchie de lumină

toate lucrurile astea există
însă tristeţea pe care o împart la unul
sfredeleşte în mine
ca un vierme
cu rana sub piele
îmi strâng genunchii la piept
şi strig
ecoul se izbeşte de pereţi
aud un oftat
ridic ochii şi privesc atent
în cameră e cald
aerul se dizolvă
sub perdeaua
nemişcată de o vreme
se instalează frica
ştiu că sunt neputincios şi că tata
mi-ar fi întins o mână

mi-e dor de tata şi de oamenii care
mă strigau pe numele mic
uneori îmi vine să le scriu o scrisoare
dar am impresia că tata s-a mutat
aş scrie şi fratelui meu plecat
în ziua în care
cireşii plesneau de culoare dar
negrul de afară îmi juleşte privirea
şi nu-mi amintesc decât
de mama care
strângea durerea între palme
ca pe o amintire

undeva la ora asta se moare
îndrăgostiţii împart sentimentul în doi
undeva la ora asta se naşte un copil

şi toate lucrurile astea există

deşi seamănă cu un cimitir fără cruci
în interiorul meu e cald
acolo îmi îngrop sentimentele
şi adulmec fiecare clipă
dar n-am să mai vorbesc despre mine
sunt prea bătrân şi mi-e teamă
nu mai am nimic
nu mai am nici prieteni ci doar
o secvenţă pe care o derulez
dimineaţa la amiază şi seara

ultimul gând se desprinde de mine
ca o coajă de nucă toamna
dezamăgit mă închid pe dinăuntru
şi aştept…

Autor: Teodor Dume

• 

Cetatea din suflet

singurătăţile au o cetate
una singură
vin de oriunde
fără nicio ezitare
fiecare îşi ocupă locul
stabilit instantaneu
pe urmă vin întrebările
cu multe sensuri
par nişte caravane cu merinde
pornite dinspre răsărit

şi totuşi

în cele din urmă
un singur supravieţuitor
va ieşi din cetate
ca o zi de primăvară.

Autor: Teodor Dume

• 

Orbire de iad

Cobor în tine-alunecând
la rădăcina unui astru,
sunt, astăzi, câinele albastru
la poarta iadului urlând.

Deschide-mi porțile, Satană,
să ard în focul tău nestins,
nu mai am umbră, sunt o rană,
demult, în mine n-a mai nins,

nici vânturile n-au bătut
ca niște păsări migratoare,
cu tot cu sânge-am fost băut
de veacu-atomic, care moare

și-s orb, lumină nu mai am
și am venit ca să mă vând,
de parc-aici ar fi un hram
la care poți prânzi oricând.

De-aceea, Tartore, deschide-mi
enorma-ți poartă de aramă,
căci raiul, iată, se închide
și nu mai este nicio cramă

în care să degust veninul
acestei lumi de cimpanzei,
pe care-i colmatează chinul
căci nu-s și n-au fost Dumnezei.

04.XI.1987.

• 

• 

Drepturi de autor:
Ion Iancu Lefter.

Rămâi o simplă amintire
autor:Maria Dan
În nopți pierdute printre ploi de stele,
M-am rătacit cândva de dorul tău ,
Cu pasi tăcuți pășeam privind spre ele
Și inima-mi batea atât de rău. .
Dar de atunci trecut-a multă vreme
Și pe la tâmple s-au cernut zăpezi
A mai rămas doar simpla amintire,
În care ca năluca, tu te pierzi.
Acum privesc cu detașare luna
Și stelele ce ard ca într-un vis
M-am vindecat de dorul tău și-acuma,
O altă cale-n viață s-a deschis.
Azi simt cum totu-mi aparține,
Respir iubire, dragoste, zâmbind,
Mă bucur de frumos și-mi este bine
Și pot iubi cum nu am mai iubit.
Tu ai plecat și te-ai pierdut în neguri,
N-am înțeles atunci de ce-i așa,
Dar astăzi tu apari, doar vag, prin gânduri,
Căci eu te-am șters demult din viața mea.
Tu ai plecat să-ți împlinești menirea,
Iar eu nu-nțelegeam cu ce-am greșit,
Tu ai fost lecția pe care-o știu acuma,
Iubirea, doar în doi, e ca un zid.
Abia apoi ți-am priceput plecarea…
Nu avea rost cu mine să rămâi,
Nu împărțeam aceleași sentimente,
Iar tu iubeai pe alta făr’ să spui.
Dar nu regret nimic din toate cele
Așa am reușit să prețuiesc
Iubirea celui care mă iubește,
Iar eu la rândul meu i-o dăruiesc.
El îmi aduce zâmbetul pe buze,
Iar diminețile cu el sunt un balsam,
Trăiesc acum ce eu credeam odată
C-o să trăiesc cu tine an de an.
Îți zic adio, dragoste de-o vară!
Acum nimic cu tine nu mai am,
Îți zic adio, vis de-odinioară,
Și-ți mulțumesc pentru acel tam-tam.
În nopți pierdute printre ploi de stele
Pășesc acum cu cel ce îl iubesc,
Cu pași înaripați privind spre ele
Iubirea cu cel drag o-mpărtășesc.
30-11-2020

„DEPARTE SUNT DE TINE”
Florentina Savu

„Departe sunt de tine”,
Prin spații cântărite
De dragul meu de viață
Și de vise-nrudite,

Privesc cu jale marea
Însă și cu speranță
Că îmi auzi chemarea
Și-mi vei bucura viață.

„Departe sunt de tine”
Ochii îmi înoată-n dor,
Pe geam se scurge ploaia,
Timpu-i neîndurător.

Pomii dansează-n curte,
Frunza îi părăsește,
Toamna este zurlie,
De ei nu se pălește!

„Departe sunt de tine”,
În vatră arde focul,
Mă rog ca noaptea asta
Să-mi aducă norocul.

Prin spații cântărite
De dragostea mea mare,
Timpul mi-a fost dușman
Prin lumi nepăsătoare.

„Departe sunt de tine”
Dar mă alintă visul,
Curând vei fi acasă,
Vom ști ce-i Paradisul,

Ne-o încălzi iubirea
Ce ne-o purtăm cuminte
Prin spațiile-astrale,
Prin dor și prin cuvinte.

„Departe sunt de tine”
Însă toate vor trece,
Vom fi din nou alături
Prin vremea asta rece

Căci fără de iubire
Nici floarea nu-nflorește,
Din tot ce e pe lume
Nimica nu rodește!

ROMÂNIA MEA,
Florentina Savu

România mea, enorm te iubesc!
În zborul porumbeilor ești tu,
În valurile mării ce-ți șoptesc
Jertfirea pentru viața-ți de acu’…

În orice lacrimă și zâmbet ești,
În foșnetul pădurii și-n livezi,
În toți acei ce nu precupețesc
Să lupte pentru ochii tăi cei verzi…

Tu ești în munții noștri dragi, Carpați,
În tricolorul cel bătut de vânt,
Și-azi, prin Unire, simți cum te înalți,
Cu dragoste în piept și cu avânt.

Tu ești în holde și-n gustoase pâini,
În pasărea ce zboară cât de sus,
În ale tatei bătături în mâini,
În drumu-i dintre răsărit și-apus.

România mea, ești muzică și dor,
Ești Imnul ce străbate-al nostru piept
Când către cer se-nalță tricolor
Iar noi, sub el, cu bucurii stăm drept.

Străinii pot să te admire-n veci
Însă mai mult de-atât, de ce-ar visa?
De ce la ei tu capul să ți-l pleci?
Oare, nu ești stăpână-n glia ta?

Este ziua ta azi, Românie
Și te sărbătorim cu fruntea-n vânt,
Tu ne ești și țară, și mândrie,
Acesta este-al nostru crezământ!

Te cântă munți, izvoare și păduri,
Te cântă cerul și te cântăm toți,
Țară, tu vei dăinui, de-a pururi,
Ferită de dușmani, corupți și hoți.

Răii vor cădea ca niște spice,
Lăcomia lor chiar îi va pierde,
Tu ești țara ce nu s-o dezice
Că-n iubire și în pace crede…

E ziua ta, frumoasă țară!

• în afara concursului-

Astăzi, la ceas de mare sărbătoare,
Veniți la Alba Iulia, români,
Să-ntindem pe câmpie hora mare
Și s-o-nvârtim ținându-ne de mâini.

Că suntem frați cu toții deopotrivă,
Câți ne-am născut pe-al nostru plai de dor,
Aceleași sentimente ne animă:
Să fim mereu uniți sub tricolor!

Veniți, români, la ceas de sărbătoare,
Voi, moldoveni, munteni și ardeleni,
Veniți și voi, olteni din sud cu soare,
Să-ntâmpinăm frații basarabeni.

Să le dăm mâna să treacă peste Prut,
Pe podul plutitor de flori,
Că a trecut mult timp și a durut
Și toți iubim aceleași trei culori.

Astăzi, de ziua ta frumoasă țară,
Nori grei de ploaie picură dureri…
În ciuda răului ce ne-mpresoară,
Noi învârtim o horă ca și ieri.

Că nu ne înspăimântă pe noi greul,
Suntem urmașii unui vrednic dac
Și s-au temut dușmani ce ne-au vrut răul
De ramurile bravului copac.

Îți spunem La multi ani, iubită mamă,
Și îți jurăm credință cât vom fi,
Te vom iubi mereu, de bună seamă,
Cât pe pământu-acesta vom trăi!

Poem aniversar
autor: Daniela Konovală

Azi, ar trebui să-ți scriu, un poem de-aniversare,
Să te prind în vorbe dulci ca-ntr-un răsărit de soare,
Să te cânt, să te ridic printre aștrii fără seamăn
Țara mea, să-ți zugrăvesc chipul, peste cerul geamăn.

Azi, ar trebui să port ia ta cu voioșie,
Mijlocul să mi-l cuprind în betala purpurie,
Steagul tău să-mi fie sus pe clopotniță, lumină.
Glia să-ți sărut pios, maica mea fără de vină!

Însă vai, nu pot zâmbi, ne-au pus mască peste chipuri,
Domnul țării ne-a vândut veneticilor! Tertipuri,
Tot aplică-n grai mieros cu privirea de satană,
Cocoțat pe-un piedestal ne tot pune sare-n rană!

Spune să fim idioți, să purtăm căluș la gură,
Să îngenunchem la porți pe când aurul ni-l fură,
Să nu scoatem un cuvânt, muți să fim în izolare
Până când va dispărea România, de sub soare!

Să mă ierti măicuța mea, că-ți aduc de spini cunună,
Îmi e sufletul oțet, port piroanele în mână,
Mi-s genunchii descărnați de atâta umilință!
Astăzi, pentru ziua ta, port armură, nu catrință!

Și-ți promit că voi lovi, cât va fi suflare-n mine
În toți domnii venetici ce-au furat din tine pâine,
Au lăsat fără de strai munții noștrii și-au stors glia!
Locul lor e sub pământ…
Tu deasupra, ROMÂNIA!