Zbor spre înălțimi

TEAMA

mă tem că nu peste mult timp
florile nu vor mai fi suficiente
ca să facă poduri peste morminte

mi-e teamă că haite apocaliptice
ne vor devora trupurile și timpul
iar lupi însingurați
ne vor adulmeca de departe oasele
până la ultima firimitură de viață

mI-e teamă că poeții vor deveni amintiri
și că privighetorile
vor ajunge umbrele umbrelor
în văzduhuri arse de cenușă

dar cel mai teamă îmi este
că cerul se va zări tot mai rar
prin negrul de fum
și că TU
nu îmi vei mai scrie poezii

oare vom avea răgaz
să ne cerem iertare?

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Mariana Alexandru
( pseudonim Steel Alexandru)

Îmbrăcată-n primăvară

M-am îmbrăcat în rochii de narcise
Cu trene lungi, purtate pe alei,
Cu străluciri de rouă și de vise
Tivite-n poale cu fir de ghiocei.

Mi-am prins și clipsuri, frezii parfumate
Și-un colier de proaspete zambile
Și ca un plus, mi-am așezat pe spate
Un șal superb de toporași mii-fire.

Și-n păr mi-am pus podoabă de regină,
O coroniță din mărgăritare
De-o frumusețe rară și divină
Și cu-o mireasmă, atât de-mbietoare…

M-am îmbrăcat acum, în primăvară
Și liniștită, la drum eu m-am pornit
Cu pași neobosiți, până spre seară,
Dar fericită tare, că m-am primenit.

Redactor: Nela Viorica Boca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

AU ÎNFLORIT SALCÂMII, DOAMNĂ

Au înflorit salcâmii, doamnă!
Ce-ar fi să înflorim și noi,
Iar pân’ la următoarea toamnă,
Timpul să curgă spre-napoi!

Am un salcâm lângă fereastră,
Vecin cu zările albastre,
Cu mine și cu dumneavoastră,
Dar și cu sufletele noastre.

Salcâmul nu e-nalt din fire,
Dar luna mai e vremea-n care
Prin înțeleapta înflorire,
E alb, din cap până-n picioare.

Au înflorit salcâmii, doamnă!
Florile lui nu-s pentru glastră,
Dar strălucirea lor mă-ndeamnă
Să fur, doar pentru dumneavoastră!

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

DUMINICA TOMII

Doamnei IOANA RADU, mama soției mele. In memoriam

Coşuri, cu ofrande şi lumânări,
stau, umăr la umăr, în
tenebroasa biserică.
Preotul citeşte pomelnicul
morţilor. Corul
intonează, din umbră,
cântări,
în priveliştea aceasta,
neînchipuit de frumoasă,
eterică.
Afară plouă ceţos. Credincioşii
aşteaptă-n pridvor, aşteaptă sub
streaşină, sau
printre morminte.
Împart, apoi, colivă, colaci, cozonaci,
ouă roşii,
spre pomenirea
înruditelor, aşezate-n pământ,
oseminte.
Plouă peste biserica veche, de
lemn, plouă peste ierburi şi
cruci, peste scheletele vii, plouă
după o misterioasă măsură.
Copiii mănâncă. Streşinile plâng
hohotind. Şi morţii surâd, cu
pietriş, cu nisip şi
cu apă în gură.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

LES ANDALOUSES
(Corneliu Neagu, 11.04.2025)
.
Les Andalouses, îndepărtata plajă,
rămasă-n amintire ca un mit,
ne cheamă în trecut necontenit,
pe ţărmul său cuprins de-atâta vrajă!
Din Maraval veneam pe Front de Mer,
trona pe culmi, deasupra, Santa Cruz
şi-n urma noastră rămânea difuz
orașul vast … cuprins de un mister.
.
Pe lângă Monte Christo tot urcam,
Mers-El-Kebir venea apoi la rând,
vedeam vapoarele în radă stând
şi tot mai mici în urmă le lăsam.
Ne îndreptam cântând spre Cap Falcon,
ivindu-se din ceaţă-n dreapta mea,
dintre coline Bomo apărea,
pe insulă zăream un bastion.
Iar drumul sinuos ne tot ducea
spre mult dorita plajă din trecut,
pe urma dorului cândva pierdut
pe raza obosită dintr-o stea.
.
Te văd şi-acum, aşa precum erai,
Diană zveltă cu profil creol,
cu păru-n care se juca Eol,
întors pe plajă la-nceput de mai.
Să te aduc acolo aş-mai putea? –
mă-ntreb adesea, când privesc-napoi,
şi-n gândul meu renaştem amândoi,
plutind pe-aripa unui fulg de nea.
.
Tu unde esti? – mai vrei un scurt popas,
să-l dăruim iubirii din trecut? –
m-aş delăsa de-ntregul meu avut,
ca-n timpul scurt ce-n faţă ne-a rămas
să reclădim un ultim început.
.
Les Andalouses – plajă renumită la Marea Mediterană,
în nord-vestul Algeriei, din apropierea orașului Oran
și bazei miltare Mers-El-Kebir.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Rugă

În câte-o zi mi-e sete. În altă zi, mi-e frig.
În alta mi-e prea jale și teamă să Te strig.
Pierdut în gerul iernii, ce bântuie prin noi,
Te căutăm atuncea, când ne simțim prea goi.

În câte-o zi mă doare. În altă zi mi-e dor.
În alta mi-e prea jale și teamă c-am să mor
Și n-oi fi strâns în suflet destule rugăciuni,
În Cartea milei Tale să poți să le aduni.

În câte-o zi sunt tristă. Nu știu să Te dezmierd.
În alta mi-e prea jale și teamă că Te pierd.
De-aceea-n toată ruga, îți spun cu drag mereu:
Să fii cu mine-ntruna, Tu, Dumnezeul meu.

Maria Apăvăloaie Lungu
(din volumul în lucru)

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

JUMĂTATE

Tot mai rar ni se întâmplă
să punem pe șevalet
toate nuanțele de verde,
pământul, jumătate dragoste
jumătate lumină,
își poartă până la capăt
Chivotul Legământului,
pietrele sacre,
firimitura de tină .

De pe frescă,
timpul împarte cuvintele
în steaguri de purpură,
inimi însîngerate,
jumătate dragoste
jumătate lumină,
cu iluzia focului,
noapte de noapte.

Tot mai rar ne cresc aripi,
jumătate lumină,
jumătate dragoste,
între viață și moarte…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Trepte

O nouă zi, o nouă provocare
Ne-mbrăcăm cu etichete negreșit
E loc bugăt pentru prea mulți sub soare
Mai săraci cu duhul cei ce n-au greșit

Și geaba năziuești printre morminte
Să-ți recunoști greșeala e o artă
Când veșnicia o să țină minte
Ura ține morțiș să ne despartă

Plecarea e din plin, justificată
Vezi? Durerea este semnul cel divin
Va fi absența grav modificată
Va crește în dor distanța la amin

Mai rău de-atata crezi că se mai poate?
Lacrimi calde curg, dar gustul e de fier
Eu încă sper că voi găsi dreptate
În treptele ce urcă către cer

Redactor: Cristina Pasca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

CONTOPIRE

În clipa în care din rai a căzut,
Pământeanul un singur vis a avut:
Să călătorească până la stele,
Să fie lumină pură ca ele.

Scrâșnind din dinți, voința-și încordează,
Spre alte lumi zborul și-l proiectează,
În ochi scânteietori gânduri adună
” Și se-agăță de fulgere c-o mână.”

Spațiu și timp în mintea lui curbează ,
Furtuni dezlănțuind, dar nu cedează,
Amețitor de iute-naintează,
La poarta dintre lumi agonizează,

Până ce însuși el se contopește
Cu raza pe care călătorește
Și nicio grijă nu îl mai apasă,
Că sufletul i s-a întors acasă.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

NOAPTEA ÎNVIERII

Luna pâlpâie, fumegând, între vetre de nori,
Noaptea se întinde ca o pânză de doliu,
Numai eu veghez, tresărind uneori,
Când m-acoperă zdrențuitu-i lințoliu.

Noaptea, pictor nebun, risipește cărbune,
Parcă bolborosește un descântec-blestem,
Peste sufletul meu din cenușa ei pune,
Nu mă tem! strig în mine. Nu mă tem, nu mă tem!

Și de ce m-aș teme, dacă Tu mi-ești Lumina,
Când în suflet Te port, dacă suflet îmi ești?
Când cu dragostea-Ți mare, Tu îmi ierți toată vina
Și din greaua osândă, Rabi, mă izbăvești?

Când Te simt pretutindeni, susur blând de izvoare,
Cum să cad de-ntristare, cum să uit că Tu poți,
Să sfărâmi pe vecie ale morții zăvoare
Și să calci în picioare ale iadului porți?

…Luna fumegă tainic între vetre de nori,
Se aud din înalturi serafimii cântând,
Îți vestesc Învierea, când din slavă cobori,
Și de dragul Tău, Doamne, mă trezesc iar plângând.

Redactor: Cristina Pasca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț