Zbor spre înălțimi

Ambasadoarea apusului 

Ambasadoarea apusului te însoțește la ceas de inimi până dincolo de feminitate,

Cu delicatețea încoronată de a stelelor zeitate,

Admirată în grația născută sub bolta frumuseții,

Aprofundând lumea desprinsă de pandantivul din expoziții.

 Guvernate din dulcele paradis al unui sărut,

Scriind pe luceferi de sclipiri infinitul sub pleoapele unui început,

Din cocul cochet de perle împletind aștri de vers,

Cu brățara nestemată purtată la glezna unui univers.

Colierul lunii ascultă cântecul din sfera de gânduri,

Constelațiile dansează în arcade de acorduri,

Pășind pe bulevardele hărăzite în gongul unui vis,

Cu alai de petale revărsând licurici povestind despre tot ce nu s-a zis.

Cu rochia de turcoaz croită din dorințele din valuri,

Oglindite în cerneala zâmbetelor de jocul dintre voaluri,

Ca într-un bal mascat te poartă al nopții descântec,

Cu fragile partituri ale orașului desenând al văzduhului farmec.

Poezia face parte din volumul în lucru numit „Dinastia sărutului”.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ultimul bal

Ultimul bal al vieții pe scenă te invită
Să etalezi ținuta cu pas de dans, simetric,
Căci soarta ți-a fost scrisă și-ți este hărăzită
Ca timbrul pe scrisoare ori cipul biometric.

Dansezi ca niciodată, cu multă eleganță
Zâmbești ca nimeni altul, nimic nu te frământă,
Curtenitor dai tonul pe ring și cu prestanță
În vals te-avânți frenetic pe muzica ce cântă.

Rochia mea se-nvârte în jur ca o cupolă
În timp ce de privire zâmbete se agață,
Parc-aș pluti pe mare și n-aș avea busolă…
Presimt un naufragiu și inima-mi îngheață.

În ochi sclipiri divine, stinghere felinare
Umbresc zborul de flutur, orbit de-a mea lumină,
Te-nvârți în cercuri albe apoi te pierzi în zare
Lăsându-mi drept ispită parfum în dâră fină.

Poate că eu port vina căci n-am avut răbdare
Ploi calde să ne spele de rele și păcate
Când răsăream în colțul din sufletul tău mare
În zile lungi de vară și-n nopți întunecate.

Apoi a venit balul acesta fără veste
Ce ne-a unit pe scenă în dansul de o clipă
Ne-am transformat în păsări și am zburat spre creste
Dar tu într-o aripă… și eu într-o aripă…

Finalul a fost unul care și-acum îmi cântă
Și-mi spune cum pe suflet îmi scrijeleai iubirea
Cu zâmbetul și dansul pe simfonia mută
La balul de adio găsindu-mi izbăvirea.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

STRĂINUL VIEȚII MELE

Îmi beau singură cafeaua

Și privesc în zori la steaua 

Care tremură și arde 

Tu, la răsărit de soare 

O să pleci în grabă mare 

Și-o s-o bei în altă parte.

Nu-ți mai spun rămâi sau pleacă 

Las doar zilele să treacă 

Ca un stol de rândunele.

Se tot duc din calendar 

Tu, pe-al inimii hotar 

Ești străinul vieții mele. 

Tic și tac va bate ceasul 

Și în depărtare pasul 

În ecou va răsuna 

Dar eu tot voi fi cu tine 

Că plecând, tu smulgi din mine 

Părți și din inima mea.

Vara-n uși de suflet bate 

Presărând spice uscate

Cu speranța de-a-ncolți,

O iubire dulce-amară 

Intr-o nouă primăvară 

Care-n inimi va veni. 

Dar oricât e de fierbinte 

Nu e arșită-n cuvinte 

Și eu dimineața stau 

La cafea, visând cu-ardoare 

Cum dau zâmbetele-n floare 

Și zâmbesc fără să vreau. 

Tu, străinul vieții mele,

Prin alinieri de stele 

Menit pentru viața mea,

Intr-o zi vei vrea să bei,

Stelele din ochii mei 

Dar eu o să-ți torn cafea!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Două fiice dintr-un neam

Printre sfintele icoane am găsit un tricolor,
Un drapel al bunei mame fluturând spre viitor,
Întrupat din chipul țării și-a românilor credință,
Ce-a purtat ostașii noștri, negreșit, spre biruință.

Ceru-albastru și credința se destăinuie pe steag,
Galbenul e bogăția, te-ntâmpină ca un mag,
Iar în roșu e curajul și e sângele vărsat
De eroii care-n veacuri pentru țară au luptat.

Două fiice dintr-un neam s-au născut sub tricolor,
Două frunze pe un ram și-au clădit verdeața lor,
Dintr-un trup ciuntit de vreme neclintit din rădăcini,
Au răzbit printre metehne, printre maldăre de spini.

Dar-ar Domnul vânt la pupă sub un singur tricolor,
Al românilor solie, simbol viu pentr-un popor
Și o Românie mare de la Dunăre la Nistru,
Cu drapelul ei în frunte, înțelept, ca un magistru!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

ÎNVAȚĂ-MĂ SĂ TE IUBESC!

Învață-mă să te iubesc,
Că nu-ți știu codul inimii,
Nici cheia ușii unde-o ții
Și fără tine mă topesc!

Iubirea mea cea curată,
Pe care ți-o port platonic,
Ascunsă-n buncăr atomic,
De-o platoșă-i apărată.

Învață-mă să te sărut,
Cum n-am făcut-o vreodată,
Timiditatea de fată
Mă-mpiedică să fac mai mult.

Gasește-mi loc într-un sertar
Pe care-l ai neocupat
Și-ncuie-mă sub un lăcat,
Să nu-mi mai fie traiu’amar!

Promite-mi că iubirea mea
Nu va fi în veci trădată,
Căci eu iubesc doar o dată,
Spune-mi că nu voi regreta!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Focul din gând

Focul din gând e veșnic viu,
Chiar dacă-n inimă-i târziu,
Mă strigă spice de cuvinte,
Din lanul visului fierbinte.

Ceasul din suflet încă bate,
Albastrul strigă-n libertate,
În pumn țin jarul de credință,
În vene, seve de voință.

Sclipirea ochiului e trează,
Struna simțirii mai vibrează,
În palmă strigă roua pură,
Iar palmele din verde fură.

Din roșu calm, atât de des,
Eu fragede mătăsuri țes,
Din ploaia visului târzie,
Vă cern azi stropi de poezie.

O mână toarce pentru voi,
Cuvinte violet și moi,
Îmi cântă-n suflet răsăritul,
Mă contopesc cu infinitul.

Atât cât o să pot și știu,
Cu alb de șoapte o să scriu,
Cresc aripi gândurilor mele
Și le presar cu praf de stele.

Deschid ferestre în mirare,
Să intre ropot de culoare,
Mă învelesc cu galben sfânt,
Sărut cu talpa pe pământ.

Chiar dacă totul e mister,
Ating rotundul efemer,
Mai cresc o lacrimă cuminte,
În ochiul inimii fierbinte.

Și chem din depărtări sihastre
Trăiri cu degete albastre,
Să mă păteze cu lumină,
Pe fruntea gândului senină.

Focul din gând nu va fi stins,
Țin jarul de fiori încins,
Pot modela scântei de fapte
Din aluat de vise coapte.

Versuri din volumul
FIRE DE SPERANȚĂ
6.08.2025

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Doi nori

      Motto; ne-am fost o clipă, dar vom arde veșnic.

Noi, nu am fost și nici vom fi vreodată,

mai mult de-un vis, mai mult de o speranță,

doi nori ce s-au atins pe cer, o dată,

plecați apoi, tăcuți ca roua-n dimineață. 

Un dor născut în umbra-ndepărtată,

un pas pierdut pe-o margine uitată, 

o amintire dusă de distanță,

ce nu-și găsește-n lume rezonanță.

Cuvintele-au rămas în noi tăcere,

cu ploaia-n zări ce nu mai cade-n lume,

iar timpul ne-a păstrat în efemere,

în file ce nu poartă niciun nume.

Totuși, uneori, în nopțile târzii,

te simt trecând prin vis, dar fără să chemi –

ca un dor cu pași de ceață peste vii,

numele-mi scriind cu umbre printre vremi.

Poate-a fost scris să fim doar amintire,

să nu ne-atingem viețile cu totul, 

dar tu, în mine ai rămas iubire,

și rana mea, și liniștea, și rostul.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

În litere aldine

Nu-ți cer nimic,  

Doar dragostea mi-o toarnă 

Într-un potir de gând amețitor,

Merinde caldă să o am în iarnă 

Când troienite drumurile dorm.

Când n-am să pot aripa să-mi mai scutur

De promoroaca anilor albiți

Iubirea ta să îmi înalțe duhul

Pe scări de rai cu îngeri fericiți.

În vise dragi vom fi mereu alături 

Cristale simple peste vămi de ger

Și-om picura cuvintele în cercuri

Fără sfârșit, pe-o pajiște de cer.

Hrăni-vom lumea și hrăni-vom raiul 

Din miezul fericirii frământat

Într-o covată… Sărutând pocalul,

Împărtășire tuturor am dat.

Cu pumnii goi, cu inimile pline

Vom străluci pe boltă-n nopți târzii,

Doi licurici în litere aldine,

Copertă unui raft cu amintiri.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

TAINE ȘI SEMNE

Țesea măicuța la lumina lunii,
Că ziua timpul său era de pâine,
De pruncii ei, de-nvățătura bunii,
De rostul și de pravila de mâine.

Țesea peșchir de borangic și pânză
Ca pânza de păianjen, din lumină
Până când ziua, roaiba nopții mânză
Rupea priponul nopții în grădină.

Cususe mama stele pârguite
Ca în livada ei cu mere roșii,
Pusese-n ele taine închistrite
Ca ouăle de Paști. Cântau cocoșii…

Atunci sufla în lumânarea lunii,
Doar candela luceafărului sta
Aprinsă-n deal, iar rugăciunea bunii
Suia domol la Maica Precista.

Cususe mama cerul tot pe ie
Și taina semnelor cu necuvânt,
O scară de suit în veșnicie…
Precum în cer, așa și pre pământ!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț