Bogdan Florin Boitan

Copil din grâu și dor Zâmbind pe sub bentița tricolorăCu ochii lor șăgalnici ne privesc,Noi dăm onorul gliei noastre sorăȘi cerului albastru românesc. În ochii lor sfioși și-ntrebători,Se-ntrezăresc răspunsuri pentru lume,În poienița lor, atâtea flori,Își pregătesc grădina pentru mâine. Soldați mărșăluind spre absolut,Noi, cabotini ai unei lumi întoarse,Ne-om scutura de tină și de lut,Înflăcărați dinContinuă lectura „Bogdan Florin Boitan”

Cristina Serghiescu

Mâinile Mâinile tac, ascultă și fac…frământă fierul, modelează oțelul,rotesc secunde și doruri rotunde,mângâie vise cu aripi deschise,apasă-n tăceri, alină-n dureri… Mâinile tac, ascultă și fac…creionează iluzii, răsfiră confuzii,adună cocorii la marginea zării,scriu pe plăcere cu deget de miere,aprind asfințitul, cuprind infinitul… Mâinile tac, ascultă și fac…scutură norii, revarsă fiorii,cern așteptarea, străpung depărtarea,răsucesc amintiri, fură iubiri,înșirăContinuă lectura „Cristina Serghiescu”

Ovidiu Oana-pârâul

Seminţia bujorilor Zicere:Nu doar ne tragem din strămoşi,Dar ne hrănim cu seva lor,Noii arhangheli glorioşi,Încorsetaţi în glii ce dor. Cât de adâncă-i, Doamne, rădăcinaAcestui trunchi ce prin milenii-şi creşteFrunzarul, ocrotind cu el grădinaDin care, neamul, floarea-şi sumeţeşte? Din seve de la primii regi pornite,Pe oase îngropate cresc bujorii,Chiar răscoliţi de năvăliri smintite,Rămas-au loc de odihnitContinuă lectura „Ovidiu Oana-pârâul”

Ahmad  Šāmlū – traducere: Gabriel Cristea

Moartea Nazariteanuluide Ahmad Šāmlū Cu sunet neschimbat,netulburat, târășul greu al lemnului răsfrântpe ceafa Lui, trasa peste pământo linie apăsătoare și vibrantă, Mila ce-o regăsea în ființa Luiîi alina toată durereași, ca o lebădă trecând solemn,își contempla adânc luciditatea. Cerul căzu, se prăbuși greoipe cântul decadent al îndurăriiși-ndoliații s-au risipit către mormânt,iar soarele și luna,însingurați,au dispărut.Continuă lectura „Ahmad  Šāmlū – traducere: Gabriel Cristea”

Valer Popean

1) Se duc anii Se-ascunde-n frunză iarăși varaȘi băncile îmbătrânesc,Iar vântul mângâie vioaraCu amintiri ce răscolesc Iar clipele se-ascund în orăSe tem parcă de rostul lor,Cu zilele mă prind în horăSă uit pe veci cuvântul dor, Simt frigul care mă cuprindeSecundele se ghemuiescCând timpul la piață-și vindeDin amintiri ce-i prisosesc, Dispare frunza într-o varăDe teamaContinuă lectura „Valer Popean”

Ozaki Kihachi – traducere: Virgil Teodorescu

Izvorul din munte M-aplec să sorb din tine, apă lină,izvor ascuns de umbra întunecatei creste,și care-ți mii, în neteda ta matcă,fără oprire, repezile unde. Dupå o zi de trudă mă oprescaici pe mal, să-mi moi în unda tabuzele arse de pojarului setei.În apa ta zăresc atunci răsfrântăcereasca boltă roșie de-amurg,răsfrânt zăresc în ea tot univversulșiContinuă lectura „Ozaki Kihachi – traducere: Virgil Teodorescu”

Nina Tărchilă

Mai târziu … mai târziu vor ninge geruripeste zări desperecheateși secunde-ncremenitesub vreun tragic semn de noaptetorturant, cu-nfrigurare,căuta-vor printre stelegânduri vechi, nepieptănate,șiruri albe de mărgeledeșirate a uitare,conturându-ți amintireape un colț de cer, pe-o frunză,pe un zbor cât nesfârșirea.mai târziu va bate vântulprin cuvintele nespuseși-om ascunde-adânc în inimitoamnele demult apuse.dar acum … zâmbește-mi! haide!minte-mă rostind: „mereu”!și-o săContinuă lectura „Nina Tărchilă”

Dumitru Vasile

Paparudă E-atât de cald, că râul pare-o dungăDe pietre aruncate dintr-o pungă.Pe mal și-n pomi stau ciorile-nșirate,Cu-n ochi spre cer și aripi răsfirate,Șoseaua este-o foaie de aluatAlbastru-nchis, cu un miros ciudat.Sub cerul uleios, de glicerină,Mă-nvăluie un fum de motorină. Se coace-n țigle micul orășelȘi tace, ghemuit precum un miel.Trăiesc de-o zi pe alta, “cu-mprumut”,Cumpăr cartofiContinuă lectura „Dumitru Vasile”

Anatol Covalli

D o i n ă –S o n e t Pasărea speranței cu cioc de pământcu-ale cărei pene lacrimile-mi zvântmi-a cântat aseară despre primăvarăşi acum grădină-nmiresmată sînt. Cine te trimise ca să-mi scurmi în visesă-mi aduci aminte că de fapt sunt cânt,pasăre măiastră, pasăre albastrăcare porţi în àripi cerul tot răsfrânt? Trilurile tale diamanticalemi-au pătrunsContinuă lectura „Anatol Covalli”