Strigăt din copilărieColecţia: Poezii pentru copii de Teodor Dume [Dumov ] La capătul pridvorului un stâlpalbit și gârbovit ca un moșneagîmi apărea ba tainic, ba cu tâlc,de dincolo, de dincoace de prag.Cum sprijină un Univers de dormă-ntorc mereu cu inima la el,la colțul lumii noastre din pridvorcu dor de lunci, blajin și subțirel. Mă scurgContinuă lectura „Teodor Dume”
Arhive etichetă:biblioteca revistei
Ovidiu Oana-pârâu
Iisus murea în fiecare an ovidiu_oana_pârâu Iisus trecea în fiecare anPe uliţi prăfuite, doar ţărânaLa vechea poartă mai ţinea ţâţâna,Căzuse ghizdul astupând fântânaCopacul porţii-i astăzi biet ciolpan. Iisus era în fiecare anÎn seva care întregea frunzarul,Sau în sămânţa ce rodea lăstarul.Ori în recolta care umple carul,Dar dăruirea lui era în van. Iisus murea în fiecareContinuă lectura „Ovidiu Oana-pârâu”
Radu Iorgulescu
Neliniște Când rătăcită parcăde hazardai dat, iubita mea,cu coasta-n gardși tot izbind cu cerulde pământîn valea nopțiimi-ai găsit mormântÎmi spală ploaiavechiul testamentși-ngenuncheatîn ultimul momentde vara așteptării dintre noice lungă-mi esteziua de apoi.De unde iei fărâma de suspincând eu mă frângpuțin câte puțin,căci fără stele,fără măști sau fardai dat, iubita mea,cu coasa-n gard. Redactor șef: IonuțContinuă lectura „Radu Iorgulescu”
Teodor Dume
ÎNTRE MINE ŞI CER E O UMBRĂ nici nu ştiu dacă numele meu e teodor dumeşi dacă stăpânii celui însemnat de Dumnezeu suntMoartea într-un capăt şi Viaţa în celălalt uneori prins între cele două liniştiîmi lipesc urechea de marginea pământuluişi vorbesc cu tata în prezenţa căruiaam învăţat să iubesc să sufărşi să aprind prima lumânareţinContinuă lectura „Teodor Dume”
Nichita Stănescu – omagiu
Alegerea culoriiNichita Stănescu Inima mea îşi alege culoareaEa îşi alege propria ei culoare, culoarea pe care-o avea încă de dinainte de a şti că o are. Inima mea îşi alege culoarea cea fără umbră, cea nemişcătoare.Cea care se vede chiar şi atunci cînd ţii pleoapele-nchise şi – asemeni deplinului soare,tot timpu-n el însuşi,tot timpu-n afară,înContinuă lectura „Nichita Stănescu – omagiu”
Ovidiu Oana-pârâu
Să nemurim! Mai vrei să ştii ce vreme e afară?Prea des, ninsori ne-au tulburat tăcerea.Eu n-am să ies! I-aş face de ocarăPe bârfitorii ce-mi contestă vrerea. Ce dacă stol de secoli ne desparte,Iar dăruirea mea drept erezie,Au definit-o? Cu nescrisa carte,Să nemurim în toamna mea târzie! Furtuni de vorbe pângăresc tăcerea!Chiar şi aşa, eu, toc,Continuă lectura „Ovidiu Oana-pârâu”
Vasile Militaru: în memoriam
Șase pui și-o biată mamăde Vasile Militaru Mai de mult, o rândunică avea-n cuibu-i şase puiŞi privea la ei sărmana, ca la chipul soarelui:De cu zori pornea -săgeata- căutând, pe deal şi văi,Hrană pentru puii săi.Şi-n iubirea-i nu odatăS-a culcat ea nemâncată,Dar destul de fericită că nu s-a-ntâmplat nicicând:Dintre pui, s-adoarmă vre-unul ars de seteContinuă lectura „Vasile Militaru: în memoriam”
Anatol Covalli
Uimiri Ce lup flămând urlă în minechiar din ciudatul meu nucleu,purtându-mi chipul în retineşi-ameninţându-mă mereu! Ce cucuvea îmi stă pe umărşi buhăie făr`să-nţeleg,în timp ce anii trişti îi numărşi doar câţiva întregi aleg! Ce şarpe trupu-mi înconjoarăşi vrea să sorb al lui venin,care nu ştiu de-i apă chioarăsau cel mai veritabil vin! Ce lei, ceContinuă lectura „Anatol Covalli”
Alberto Serret – traducere: Gabriel Cristea
Câmpuri cu fluturi Trupurile, o, dulci sărmane trupuri umanecu trunchi și ramificații, rădăcini goalebătând aerul: cupe profane, dăruindnopților limbi transpirate, strânsele palme și oase dislocate, cu existență mută,ce urcă prin piele, viguros, smulgând fluturi.Vlăguiți, par aproape ca niște steaguri pusepentru-a umfla luciul aripilor orizontale ce simt inerția, ca lacurile carnaleunde plăcerea-și scufundă ancore stricate.Stând vertical,Continuă lectura „Alberto Serret – traducere: Gabriel Cristea”
Krzyztof Kamil Baczyński- traducere: Gabriel Cristea
Efluviude Krzysztof Kamil Baczyński Îngeri care împlinesc aerulprin puritatea aripilor lor fluturândeprecum văpaia fertilăprinsă-n focul lânii scânteietoare Fetița care-nvârte,nenumăratele păsări,praf alb? pârâu cristalin.Razele cărărilor auriideasupra aripilor? Peste brațe? Cine-mi esti tu? Ce ești tu?Un nor visător, purpuriuUmbra străpungând aerulce bântuie pe pământ și neagărațiunea – sculptură în desimeE acea tristețe sau așteptare?în mijlocul fragmentelor elementarefiraveContinuă lectura „Krzyztof Kamil Baczyński- traducere: Gabriel Cristea”
